RELATIA DINTRE INTELIGENTA EMOTIONALA (IE) SI COEFICIENTUL DE INTELIGENTA (IQ). ASEMANARI SI DEOSEBIRI

Termenul de inteligenta provine de la latinescul intelligere, care inseamna a relationa, a organiza sau de la     interlegere, care presupune stabilirea de relatii intre oameni.

Chiar terminologia sugereaza faptul ca inteligenta depaseste gandirea care se limiteaza la stabilirea relatiilor dintre insusirile esentiale ale obiectivelor si fenomenelor si nu a relatiilor intre oameni. Cat de complexa este aceasta latura a personalitatii reiese din modul ei de abordare in istoria filozofiei si psihologiei. Parerile fata de inteligenta au oscilat de la acceptarea si sublinierea rolului ei in cunoastere, pana la diminuarea semnificatiei ei sau chiar pana la eliminarea ei din existenta umana.

Inteligenta reprezinta o calitate a intregii activitati mintale, ca expresia organizarii superioare a tuturor proceselor psihice, inclusiv a celor afectiv - motivationale. Pe masura ce se formeaza si se dezvolta mecanismele si operatiile tuturor celorlalte functii psihice vom intalni o inteligenta flexibila si supla.

Termenul de inteligenta are o acceptiune dubla: pe de o parte de proces de asimilare si prelucrare a informatiilor variabile, in scopul unor adaptari optime, iar pe de alta parte, de aptitudine rezidandiin structuri operationale dotate cu anumite calitati (complexitate, fluiditate, flexibilitate, productivitate), prin care se asigura eficienta conduitei.

Aceste calitati sunt caracteristice subiectului, reprezinta invariatii ce pot fi evaluate statistic si sunt situatii la un anumit nivel sau rang de valoare functionala. Inteligenta apare astfel ca sistem de insusiri stabile, proprii subiectului individual si care la om se manifesta in calitatea activitatii intelectuale centrata pe gandire.

Teoria inteligentelor multiple

Primul care incearca o abordare a inteligentei bazandu-se pe mai multe abilitati este Thursthone. Acesta in 1935 considra ca inteligenta ar fi o suma de abilitati. El nu recunostea existenta unui factor general pentru ca studiile sale factoriale nu i-au relevat existenta unui astfel de factor. El considera ca exista 7 factori intelectuali si anume:

Factorul V - comprehensiune verbala;

Factorul P - rapiditatea perceptiei;

Factorul I - gsndire inductivs;

Factorul N - factorul numeric;

Factorul D -gsndire deductiva;

Factorul W - fluiditate verbala;

Factorul M - memorie;

Factorul S - spatializare;

Concluzia la care a ajuns a fost ca toti acedti factori nu coreleaza intre ei.

Ulterior in 1983, Gardner a propus o teorie a inteligentei ce sustinea existenta a 7 tipuri de inteligenta, acestea fiind :

lingvistica,

matematica,

spatiala,

muzicala,

kinestezica,

interpersonala,

intrapersonala

Odata cu publicarea in 1999 a cartii "Intelligence Reframed", Gardner a mai adaugat inca doua tipuri: naturalista si existentiala. Viziunea lui Gardner difera mult de cea traditionala, care recunoaste doar doua tipuri de inteligenta: verbala si matematica. Punctele cheie ale teoriei lui, sunt :

Ø      Toate fiintele umane poseda toate cele noua inteligente in proportii variate.

Ø      Fiecare individ are un profil al inteligentei diferit.

Ø      Educatia poate fi imbunatatita prin investigarea profilului de inteligenta al elevilor si crearea activitatilor in functie de acesta.

Ø      Fiecare inteligenta ocupa o arie diferita a creierului.

Ø      Cele noua inteligente pot opera independent una de cealalta.

Ø      Aceste noua inteligente pot defini specia umana.

In 1999, H. Gardner in cartea sa "Intelligence Reframed", redefineste inteligenta astfel: "potentialul biopsihologic de a procesa informatiile care pot fi activate intr-o situatie culturala, pentru a rezolva probleme sau a creea produse ce au valoare intr-o cultura".Descrierea tipurilor de inteligenta conform lui Gardner:

a.       Inteligenta verbal/lingvistica   

Definitia lui Gardner:

"Inteligenta verbala este capacitatea de a folosi limbajul, atat limba nativa cst si alte limbi, de a exprima ceea ce gandedti si de a-i intelege pe ceilalti." Poetii au o inteligenta verbala foarte dezvoltata, dar si orice tip de scriitor, orator, avocat.

b.      Inteligenta logico-matematica

Definitia lui Gardner:

"Persoanele cu o inteligenta logico-matematica bine dezvoltata inteleg principiile sistemelor cauzale, asa cum o face un om de stiinta sau un logician, sau pot manipula numere, cantitati si operatii la fel ca un matematician."

c.       Inteligenta muzicala/ritmica   

Definitia lui Gardner

"Inteligenta muzicala este capacitatea de a gsndi in muzica, de a putea auzi patternuri, de a le recunoaste si chiar manipula."

d.      Inteligenta kinestezica

Definitia lui Gardner

"Inteligenta kinestezica este capacitatea de a-ti folosi intreg corpul, sau parti ale lui pentru a rezolva o problema, pentru a produce ceva."

e. Inteligenta vizual/spatiala

Definitia lui Gardner

"Inteligenta spatiala se refera la abilitatea de a reprezenta lumea spatiala, intern in mintea ta."

f. Inteligenta naturalista

Definitia lui Gardner:

" Inteligenta naturalista, denumeste abilitatea de discriminare a fiintelor vii (animale, plante), cat si sensibilitatea fata de diverse elemente ale naturii (pietre, nori etc.)

g. Inteligenta intrapersonala

Definitia lui Gardner:

"Inteligenta intrapersonala se refera la a fi intelegator cu tine insuti, de a stii cine esti, ce poti face, ce vrei sa faci, cum reactionezi, ce lucruri sa eviti."

h. Inteligenta interpersonala

Definitia lui Gardner

"Inteligenta interpersonala este a-i intelege pe ceilalti." Este o abilitate de care avem nevoie toti.

i.        Inteligenta existentiala

Definitia lui Gardner:

"Inteligenta existentiala se manifesta prin nevoia de a-ti pune si a pune intrebari despre viata, moarte si realitatile inconjuratoare."

Din diversele studii care s-au facut asupra teoriei lui Gardner, s-au identificat 3 directii prin care teoria poate fi aplicata pentru a dezvolta educatia scolara.

Cultivarea capacitatilor dorite

Scolile ar trebui sa dezvolte acele capacitati care sunt valorizate in comunitate si societate. Unele dintre inteligentele specifice au fost putin abordate in scoli. Daca o comunitate considera ca aptitudinile muzicale sunt importante, ele trebuiesc cultivate ca atare, inteligenta muzicala devenind o valoare importanta a scolii.

Abordarea unui concept, subiect sau materie de studiu dintr-o varietate de perspective.

Scolile incearca sa acopere un continut mult prea mare, rezultand o intelegere superficiala sau sau chiar neintelegeri. Este mult mai potrivit sa se acorde timp suficient unor concepte cheie, idei generative si unor intrebari esentiale, pentru a permite elevilor

sa se familiarizeze complet cu aceste notiuni si implicatiile lor.

Dupa ce se iau asemenea decizii, devine posibila abordarea temelor selectate intr-o varietate de modalitati, adecvate din punct de vedere pedagogic. Acest lucru se poate face de pilda prin prezentare verbala (formala), printr-o povestire, printr-o explorare artistica (ca dramatizarea), prin experimente directe etc. Dupa ce o tema este abordata multiplu, rezulta cel putin trei lucruri pozitive.

q       deoarece nu toti copiii invata la fel, prin abordarea multipla vor fi atinse mai multe modalitati de invatare la copii, mai multi elevi vor avea sanse sa progreseze in scoala.

q       elevii dobandesc un simt al expertizei la profesor - prin aceasta prezentare variata - eventual si faptul ca pot ei insisi sa faca acelasi lucru.

q       deoarece intelegerea poate fi de asemenea demonstrata intr-o multitudine de feluri, o abordare pluralista deschide posibilitatea elevilor sa-si prezinte cele invatate in moduri care le sunt confortabile si sunt de asemenea accesibile pentru ceilalti - evaluarea bazata pe performante proprii.

Personalizarea educatiei

Unul dintre motivele principale ale atractiei de care s-a bucurat teoria inteligentelor multiple in lumea educatiei este legat de reafirmarea unor teze ca:

nu suntem toti la fel,

nu avem aceeasi minte,

educatia lucreaza cele mai bine pentru cei mai multi indivizi daca se tine cont de aceste diferente individuale (intelectuale si de alt tip).

Ca atare teoria are doua avantaje importante:

v     la nivel teoretic, afirma ca nu toti indivizii pot fi apreciati doar prin componenta intelectual- cognitiva;

v     la nivel metodologico-practic se accentueaza ideea ca o singura abordare de instruire poate servi mai degraba o minoritate de elevi .

Ca atare, o scoala care practica teoria inteligentelor multiple este una in care trebuie cautate peste tot semne de personalizare, in organizarea spatiului, in curriculum etc. Autorul insusi afirma ca ar fi fericit sa-si trimita proprii copii la o scoala cu urmatoarele caracteristici:

o       diferentele dintre elevi sunt luate in serios;

o       cunostintele despre diferente sunt larg impartasite cu copiii si parintii;

o       copiii sunt incurajati treptat sa-si asume responsabilitatea pentru propria invatare

o       continuturile sunt prezentate in modalitati care permit copiilor oportunitati maxime de asimilare si chiar de prezentare catre ceilalti a ceea ce au invatat si inteles.

Tabelul de mai jos prezinta pe scurt concluziile la care s-a ajuns privind abilitatile, preferintele, nevoile si modul cel mai bun de abordare a invatarii din perspectiva fiecarui tip de inteligenta:

Psihologii au descoperit si alte forme de inteligenta si le-au grupat in trei categorii principale: inteligenta abstracta (abilitatea de a intelege si de a te folosi de verbe si simboluri matematice), inteligenta concreta (abilitatea de a intelege si de a manipula obiecte) si inteligenta sociala (abilitatea de a intelege si a relationa cu oamenii). Thorndike, definea inteligenta sociala ca fiind "abilitatea de a te intelege si de a conduce barbatii si femeile, baietii si fetele - de a actiona intelept in relatiile umane". In 1982 a aparut in teoria sa referitoare la inteligente multiple termenul de inteligenta inter si intrapersonala. Aceste doua inteligente sunt vazute ca fiind componente ale inteligentei sociale.

"Inteligenta interpersonala este abilitatea de a intelege alti oameni: ce ii motiveaza, cum lucreaza, cum sa lucrezi in echipa cu ei. Agentii de vanzari de succes, politicienii, profesorii si liderii religiosi este foarte probabil sa fie indivizi cu un grad inalt de inteligenta interpersonala. Inteligenta intrapersonala este o abilitate corelativa, indreptata inspre interiorul persoanei. Este capacitatea de a-ti forma modele veridice si corecte despre cineva si de a folosi acele modele eficient in viata." (Thorndike 1982)

Pe de alta parte, inteligenta emotionala este "un tip de inteligenta sociala care include abilitatea de a monitoriza propriile emotii si cele ale altor persoane, de a face distinctie intre ele si de a folosi informatiile pentru a ghida modul de gandire si de actiune a unei alte persoane" (Mayer & Salovey, 1993). Dupa Salovey si Mayer (1990), inteligenta emotionala insumeaza conceptele folosite de Gardner de inteligenta inter si intrapersonala si include abilitati ce pot fi categorisite in cinci domenii:

Constiinta de sine: Autoobservarea si constientizarea sentimentelor pe masura ce acestea apar.

Controlul emotiilor: Controlul emotiilor astfel incat ele sa fie adaptate situatiei; constientizarea cauzei care a generat un anumit sentiment; gasirea de metode de a controla temerile si nelinistile, mania si tristetea.

Auto-motivarea: Canalizarea emotiilor inspre atingerea unui anume scop; autocontrolul emotiilor.

Empatia: Sensibilitate fata de sentimentele si problemele celorlalti si capacitatea de a privi din punctul lor de vedere; constientizarea faptului ca oamenii simt diferit fata de diferite lucruri.

Capacitatea de a crea relatii: Controlul emotiilor celorlalte persoane; competenta sociala si abilitatile sociale.

Multi ani au existat dispute intre cei care sustin diverse teorii si factori ca fiind in legatura cu coeficientul de inteligenta-IQ. Principalele dileme le-au reprezentat intrebarile: "Exista cineva innascut cu un anumit IQ si nimic nu poate modifica asta sau este IQ-ul o abilitate care poate fi invatata si antrenata?" si "De ce anumite persoane inteligente au performante scazute si de ce anumite persoane slab pregatite au performante marite?". Nu sunt deocamdata raspunsuri clare, dar in general este acceptat faptul ca exista un anumit numar de factori de interferenta, precum stresul si aptitudinile si imaginea de sine care pot influenta performanta si succesul, comparativ cu abilitatile innascute.

Deosebirea dintre inteligenta emotionala, al carui nivel de structurare se apreciaza prin contientul emotional (EQ) si inteligenta academica, aptitudine care se raporteaza la gandirea logica si se dobandeste in scoli, evaluata prin contietul intelectual (QI), se poate face si prin termeni mai accesibili prin urmatoarea metafora  glasul inimii si vocea ratiunii . Aceste doua forme de cunoastere se refera la o cunoastere bazata pe afectivitate, iar cealalta pe ratiune. IQ-ul si EQ-ul nu sunt componente contradictorii, ci mai degraba separate. Cu totii amestecam acuitatea intelectuala cu caldura emotionala. Cei care au un IQ ridicat, dar o inteligenta emotionala scazuta (sau un IQ scazut si o inteligenta emotionala ridicata) sunt relativ putini, existand o oarecare corelare intre IQ si anumite aspecte ale inteligentei emotionale, dar relativ inguste si nu au suficienta claritate, fapt pentru care, in mare masura, ele sunt entitati independente.

Spre deosebire de testele de IQ familiare, nu exista deocamdata nici un test care sa stabileasca  scorul inteligentei emotionale . Desi exista numeroase studii referitoare la fiecare componenta a inteligentei emotionale in parte, unele - cum ar empatia - sunt mai bine testate prin mostrele abilitatii propriu-zise ale unei persoane - de exemplu punand-o sa determine sentimentele cuiva in functie de expresia fetei dupa anumite imagini, filme. Folosind o anumite masura pentru  elasticitatea creierului , notiune similara inteligentei emotionale, Jack Block a facut o comparatie intre doua tipuri teoretic pure: cei cu un IQ mare versus cei cu aptitudini emotionale mari. Diferentele sunt graitoare.

Astfel, barbatul cu un continent intelectual inalt prezinta urmatoarele caracteristici: ambitios si productiv, perseverent, calm, imperturbabil, socoteste ca are dreptate si nu poate fi vulnerabil; este predictibil, tinde sa fie critic si condescent, cusurgiu, dificil si inhibat, stanjenit si jenat in experienta sexuala si senzuala, inexpresiv si detasat, in plan emotional fiind stupid si neprietenos.

Barbatul cu abilitate sau contient emotional inalt prezinta urmatorul profil psihologic: este echilibrat social in relatiile interumane, cu o remarcabila capacitate de a se angaja in rezolvarea problemelor altor persoane, dedicat cauzelor nobile, responsabil din punct de vedere social si are in vedere latura morala a imprejurarilor in care se implica; este simpatic si grijului in relatiile interpersonale, avand o viata afectiva bogata, nuantata in privinta propriei persoane, se simte confortabil cu sine si cu altii in universul social in care traieste.

Femeia cu un QI inalt are incredere in intelect, in forta de cunoastere a ratiunii; are fluenta in exprimarea gandurilor, apreciaza in mare masura valorile intelectuale, da dovada de interese pregnante pentru domeniile intelectuale si estetice. Are tendinta spre introvesriune, este predispusa la anxietate, despicarea firului in patru ei este exigenta la propriile greseli care o macina in timp; ezita sa se exprime sau sa-si arate supararea intr-un mod firesc, deschis.

Femeia cu un QE inalt tinde sa fie afirmativa, exprimandu-si direct sentimentele, se simte bine in propria piele; considera ca viata are sens si merita traita; este o fire sociabila, isi exprima adecvat sentimentele si se adapteaza bine la stres. Este echilibrata din punct de vedere social, are simtul umorului, este spontana si naturala in plan sexual, foarte rar simtind anxietate.

In prezent, problema este legata nu de cat de mult avem sau de unde provine ceea ce avem, ci ceea ce putem face cu acest potential. Intr-un mod asemanator se pune problema si in cazul inteligentei emotionale. Decat sa se masoare anumiti coeficienti este mai util sa se identifice factorii care impiedica optima a aptitudinilor care exista si de a invata cum sa se foloseasca acesti factori eficient. Inteligenta emotionala nu are limite. Oricine e pregatit si doreste, poate sa isi imbunatateasca nivelul inteligentei emotionale.

A deveni mai inteligent emotional implica urmatoarele presupozitii fiecare experienta implica o reactie emotionala, iar pentru a trata mai eficient emotiile, o persoana trebuie:

• sa remarce emotiile
• sa simta emotiile
• sa sesizeze ce anume transmite emotia
• sa dezvolte si sa urmareasca un nou fir al actiunii.

Practicarea acestor cerinte poate imbunatati nivelul inteligentei emotionale. Pana recent activitatile si procesele mentale au fost mai bine apreciate decat cele de ordin emotional. In realitate insa, ambele au o importanta deosebita in atingerea performantei si a unei mai bune si eficiente adaptari.

Toti oamenii au in comun dorinta de a avea succes, notiunea de succes fiind definita ca abilitatea de a stabili si atinge scopurile personale.

Pentru fiecare persoana insa definitia succesului se va shimba in timp, deoarece o data cu trecerea anilor si cu acumularea de noi experiente se stabilesc alte teluri in viata.

Studiile recente arata ca succesul, atat profesional, cat si personal, se datoreaza IQ-ului in proportie de doar 20%. Restul de 80%  este expresia inteligentei emotionale.

Exista persoane inteligente, cu un bagaj mare de cunostinte din diverse domenii, care insa nu reusesc sa se impuna, sa se faca auzite si intelese, trecand dintr-un esec in altul atat pe plan profesional cat si personal. Similar, exista persoane care, chiar daca nu au sclipiri de geniu, reusesc in tot ceea ce isi propun si se descurca in orice situatie. Explicatia consta in balansul celor doua categorii ale inteligentei generale: inteligenta emotionala care ajuta sa se ia decizii oricand si oriunde si sa se foloseasca emotiile personale si pe ale celorlalti pentru atingerea scopurile, in timp ce inteligenta cognitiva/strategica/academica/rationala - mai clar spus, inteligenta "clasica" - ajuta in situatiile in care intervin calcule logico-matematice.

Daniel Goleman afirma: "In mod traditional, puterea creierului este data de IQ, dar cu cat lumea devine mai complexa, EQ trece pe primul plan."

Redusa la esenta, inteligenta emotionala presupune indeplinirea a trei conditii:

cunoasterea emotiilor proprii,

cunoasterea modalitatii proprii de gestionare (managementul) a emotiilor personale,

intelegerea emotiilor celorlalti/empatia.

EQ are, mai exact, cinci dimensiuni: 

Ø      constientizarea, cu alte cuvinte cunoasterea punctelor tari si slabe alaturi de un puternic simt al identitatii si al valorii personale;

Ø      autocontrolul, adica stapanirea emotiilor pentru a le face sa lucreze in favoarea, nu impotriva ta;

Ø      automotivarea - sa dai din tine tot ceea ce este mai bun si sa perseverezi in atingerea obiectivelor personale;

Ø      constientizarea sociala, sau empatia, altfel spus constientizarea sentimentelor si a nevoilor celorlalti;

Ø      abilitatile sociale, care creeaza relatii interpersonale de calitate si ajuta persoana pentru a fii un bun membru al echipei.

Chiar daca o persoana are suficiente cunostinte si idei inteligente, daca nu-si cunoaste si nu reuseste sa-si gestioneze emotiile si sentimentele, poate intampina dificultati in incercarea de a-si construi relatiile cu ceilalti sau o cariera profesionala de succes. Persoanele cu un inalt grad de autocunoastere isi dau seama cum sentimentele lor ii afecteaza atat pe ei, cat si pe cei din jur.

In creier exista doua sisteme de memorie, unul pentru faptele oarecare si unul pentru cele cu incarcatura emotionala. Reactiile care apar ca raspuns la o situatie prezenta ce seamana cu ceva din trecut poate sa nu fie adecvata, deoarece apare inaintea unei confirmari complete. Drumul direct pe care se transmite mesajul senzorial de la talamus la nucleul amigdalian permite reactii rapide si optiuni care economisesc cateva fractiuni de secunda cruciale in reactia fata de pericol. Formatiunea corticala cu rol in temperarea reactiilor emotionale prea puternice este cea a lobilor prefrontali: cel stang este comutatorul care "stinge" emotiile tulburatoare, iar cel drept este locul unde se gasesc sentimentele negative precum frica si agresivitatea.

Exista o permanenta influenta intre sistemul limbic si neocortex care se poate concretiza intr-o colaborare sau dimpotriva. Astfel, emotiile conteaza intr-un rationament, capacitatea emotionala ne calauzeste hotararile de moment asa cum si creierul gandirii joaca un rol conducator la nivelul emotiilor, mai putin in momentele cand acestea scapa de sub control. Intr-un fel avem doua creiere, doua minti si doua feluri de inteligenta: cea rationala si cea emotionala, iar felul cum reusim in viata este determinat de ambele.

Chiar daca o persoana are suficiente cunostinte si idei inteligente, daca nu isi cunoaste si nu reuseste sa-si gestioneze emotiile si sentimentele, poate intampina dificultati in incercarea de a-si construi relatiile cu ceilalti sau o cariera profesionala de succes. Persoanele cu un inalt grad de autocunoastere isi dau seama cum sentimentele lor ii afecteaza atat pe ei, cat si pe cei din jur.

Pentru o mai buna intelegere a diferentei dintre aceste doua tipuri de inteligenta exemplul lui Daniel Goleman este edificator: doi copii se plimbau printr-o padure. Unul era premiant  la scoala si foarte apreciat de adulti. Celalalt era un smecheras, slab la invatatura, dar foarte descurcaret in viata de zi cu zi. Celor doi copii le iese un urs in cale. Primul face repede niste calcule si ajunge, dezamagit, la concluzia ca nu poate scapa cu fuga din fata ursului. Celalalt se apleaca foarte calm, isi verifica pantofii si isi strange mai bine sireturile. Primul, foarte trist, ii spune ca a facut calcule si nu au nici o sansa sa scape de urs daca o iau la fuga. Cel de-al doilea ii raspunde, cu acelasi calm: "Te-nseli! Tot ce trebuie sa fac este sa fiu cu un pas inaintea ta".

Spre deosebire de IQ care ramane acelasi toata viata, inteligenta emotionala se poate dezvolta permanent pe parcursul vietii. Ea nu este o trasatura de personalitate, ci se poate invata asa cum se invata scrisul sau cititul. Important este ca persoana sa constientizeze beneficiile acesteia. Depinde de personalitatea fiecaruia daca poate sa-si dezvolte armonios EQ singur sau daca este necesar sa apeleze la un profesor, instructor sau trainer.

Asadar, prin comparatie, se poate afirma ca:

Ø      EQ poate fi educat crescand astfel nivelul inteligentei generale, pe cand IQ se obtine pe bancile scolii si dupa adolescenta, de regula, ramane constant toata viata;

Ø      EQ functioneaza bine si rapid in orice situatie, pe cand IQ functioneaza bine doar in situatia in care individul este calm;

Ø      EQ contribuie in proportie de 80% la succesul profesional si personal, pe cand IQ doar 20%; 

Ø      EQ inseamna a sti cum sa te descurci intr-o situatie, pe cand IQ insemna sa stii teoretic ce trebuie sa faci in acea situatie. 

Ø      EQ are un cuvant mai greu de spus in succesul si fericirea personala decat cea cognitiva si, mai mult decat atat, poate fi educata si dezvoltata pe parcursul vietii.

EQ si IQ sunt complementare, putand coexista productiv.

EQ nu inlocuieste IQ, chiar este nevoie de un IQ ridicat pentru a intelege ce poate face EQ pentru a putea  aloca timp si efort pentru a-i imbunatati calitatile. Dar, cand doua persoane au citit aceleasi carti si au invatat la aceleasi facultati EQ este cea care face diferenta. Pe plan personal, EQ ofera capacitatea de autocunoastere si, de aici, de autocontrol. Astfel face posibila recunoasterea starilor prin care trece persoana, constientizarea de ce se simte intr-un anume fel, exprimarea clara a gandurilor, capacitatea de a-i intelege pe ceilalti, capacitatea de adaptare la conditiile schimbatoare, mentinerea unei atitudini realiste si pozitive pe parcursul incercarilor cu care se confrunta.  Concluzionand, se poate spune ca IQ se raporteaza la modele ale cunoasterii stiintifice, este mai flexibila, mai independenta de contextele concrete in care se construieste. Totusi, trebuie remarcat ca atat EQ cat si IQ au un caracter adaptativ, asigurand supravietuirea persoanei. Goleman conchide astfel ca "lumea este a entuziastilor care nu se infierbanta".