Tipuri de organizatii

Tipuri de organizatii

Acum, dupa ce "am vazut" ce este o organizatie, este firesc sa incercam sa explicam si diferentele dintre multele organizatii existente in societatea contemporana. Aceasta inseamna sa etichetam deosebirile dintre organizatii si, prin urmare, sa realizam o tipologie. Problema dificila pe care trebuie sa o rezolvam se refera la stabilirea criteriilor pe care sa ne bazam atunci cand incadram organizatia intr-un tip sau altul. In bogata literatura despre organizatie nu exista unanimitate asupra criteriilor de clasificare a organizatiilor, fapt care ilustreaza dificultatea demersului de a realiza modele si tipologii.

Haas, Hall si Jhonson³⁶ furnizeaza o lista de criterii de folosit in clasificarea organizatiilor. Selectam cateva dintre acestea:

Ø      scopuri si obiective organizationale;

Ø      activitati majore ale organizatiilor;

Ø      caracterul si orientarea de baza a organizatiei;

Ø      complexitatea verticala si orizontala;

Ø      control organizational;

Ø      centralizarea autoritatii;

Ø      structura comunicatiei;

Ø      dependenta de reguli scrise si ordine;

Ø      sanctiuni la incalcarea regulilor;

Ø      importanta acordata respectului rangului;

Ø      modalitatea in care noii membri intra in organizatie;

Ø      numarul de membri, cu extindere la marimea departamentelor;

Ø      limita planificata a marimii;

Ø      restrictii la calitatea de membru;

Ø      dependenta de alte organizatii;

Ø      competitia cu alte organizatii;

Ø      factorii geografici ca handicap;

Ø      surse primare de venit;

Ø      conditii financiare ale organizatiei;

Ø      varsta organizatiei;

Ø      modele de crestere si declin;

Ø      impartirea pietelor potentialilor clienti.

Lista continua pana la 32 de pozitii. Ilustrativ, prezentam cateva tipologii. Astfel, Hughes identifica cinci tipuri diferite de organizatii caracteristice societatii contemporane si incearca diferentierea pe baza scopului general al fiecareia³⁷:

Ø      asociatiile voluntare, in care include spre exemplificare: asociatia sociologica americana, clubul X, biserica catolica;

Ø      organizatiile militare: armata S.U.A., academiile militare, Garda Nationala;

Ø      organizatii filantropice: universitati, spitale, institute de cercetare;

Ø      organizatii tip corporatii: I.B.M., General Motors si Banca Americii;

Ø      organizatii de afaceri familiale: micile afaceri si Mafia.

Blau si Scott propun o schema de clasificare pe principiul "cine beneficiaza de activitatea organizationala specifica" si propun urmatoarele patru tipuri³⁸:

Ø      organizatii de beneficiu mutual, al caror prim beneficiar sunt membrii si cei inscrisi si detin un rang. Aici include: partidele politice, sindicatele, asociatiile fratesti, cluburile, organizatiile veteranilor;

Ø      organizatiile de afaceri, care au ca prim beneficiar proprietarii si managerii si cuprind mesageriile, firmele industriale, bancile, companiile de asigurari, magazinele de vanzari cu ridicata si cu amanuntul;

Ø      organizatii care realizeaza servicii si au ca prim beneficiar clientii. In aceasta categorie, autorii includ agentiile de plasare a fortei de munca, spitalele, scolile, societatile de ajutor, clinicile de sanatate mintala;

Ø      organizatiile publice de care beneficiaza marele public si aici sunt incluse statistica la nivel statal, serviciile militare, departamentele politiei si pompierilor, Garda Nationala.

W.M. Evan exprima punctul de vedere dupa care organizatiile se deosebesc intre ele si prin numarul de niveluri existente in interiorul lor³⁹. Aceasta deosebire o defineste prin categoriile de "organizatii scunde" si "inalte". Cu cat este structurata pe mai multe niveluri intermediare intre veriga de baza si nivelul de conducere, cu atat organizatia este mai "inalta". De aici rezulta o serie de repercursiuni. Numarul de niveluri determina marimea numarului de subordonati si sefi cu implicatii corespunzatoare in domeniul comunicarii in organizatie si in intreaga structura organizationala.

Amitai Etzioni realizeaza o clasificare a organizatiilor bazindu-se pe natura comportamentului conformist⁴⁰. Conformismul, considera autorul, este un element major de relationare intre cei care detin puterea si cei asupra carora ei o exercita. Cei care au puterea pot exercita autoritatea asupra subordonatilor prin coercitie, recompensa si mijloace normative. Astfel, membrii organizatiei adopta un comportament conformist, fie prin coercitie, fie pentru ca vor fi recompensati, fie ca acesta este considerat ca fiind regulamentar.

Pornind de la tipurile de putere: coercitiva, remunerativa si normativa, A. Etzioni realizeaza o clasificare a organizatiilor dupa tipurile de conformare si stabileste trei tipuri de organizatii si trei tipuri de structuri duale astfel:

Ø      organizatia coercitiva pentru care exemplifica cu lagare de concentrare, inchisori, institutii de coercitie, ospicii, lagare de prizonieri de razboi, lagarele de munca fortata, uniuni coercitive;

Ø      organizatii utilitare - in care include intreprinderile industriale, institutele de cercetare, uniunile de afaceri, organizatiile fermierilor, organizatiile militare in timp de pace;

Ø      organizatii normative, cum sunt organizatiile religioase, organizatiile politico-ideologice, spitalele generale, colegii si universitati, asociatii voluntare, scoli, spitale de tratament pentru boli mintale, organizatiile profesionale.

Structurile duale exista in urmatoarele combinatii:

Ø      normativ-coercitive, cum sunt unitatile de lupta;

Ø      utilitar-normative si aici include majoritatea organizatiilor;

Ø      utilitar-coercitive - unele ferme si unele intreprinderi mai vechi.

O alta clasificare a organizatiilor o prezinta D. Katz si R. Kahn⁴¹. Autorii propun o schema de clasificare care descrie caracteristicile organizatiilor si in ce grad este prezenta caracteristica respectiva.

Astfel, dupa cei doi autori, organizatiile se pot clasifica in patru tipuri diferite:

Ø      organizatii productive sau economice, asa cum sunt fabricile, companiile de transport, companiile de comunicatii;

Ø      organizatiile de mentinere, cum sunt scolile si bisericile;

Ø      organizatiile de adaptare, de felul laboratoarelor de cercetare si universitatilor;

Ø      organizatiile managerial-politice, agentiile nationale, de stat si local -guvernamentale, sindicatele si grupurile de presiune. Cei doi autori considera ca factorul major de clasificare il reprezinta "functia genotipica" realizata de organizatii, adica functia pe care o realizeaza organizatia ca subsistem al societatii ca ansamblu.

Desigur, se pot realiza clasificari ale organizatiilor in raport cu o multime de alte criterii, cum ar fi modul lor de conducere - autoritar sau democratic; sau dupa selectivitatea organizatiilor, intelegand prin aceasta exigentele impuse la recrutarea membrilor si se pot diferentia organizatii cu un grad inalt de selectivitate si organizatii care sunt mai putin selective. Un alt criteriu poate fi impunerea de restrictii si functie de aceasta, membrii pot sau nu pot participa si la activitatea altor organizatii. Se vorbeste mult despre organizatii voluntare si nonvoluntare, in functie de modul in care organizatia isi recruteaza membrii.