Criticile aduse psihologiei cognitive

Criticile aduse psihologiei cognitive

Minimalizarea psihologiei cognitive, asocierea ei cu un fel de moda stiintifica, este facuta de trei categorii de critici:

In prima categorie intra acele persoane care desi include natura informationala a

psihicului, atribuie psihologiei cognitive statutul de curent psihologic contemporan, alaturi de altele, destinat disparitiei, interesat mai degraba din punct de vedere al istoriei psihologiei decat al problematicii psihologice fundamentale.

A doua categorie de critici indica lipsa de plauzibilitate neuronala a modelelor

cognitive(Bunge & Ardila). De exemplu, se invoca imposibilitatea gasirii unui corespondent neurofiziologic pentru regulile de producere (perechi de tipul daca.. atunci.. )in care in antecedent este o conditie, iar in consecvent o actiune sau operatie care se executa daca conditia respectiva este indeplinita). Regulile de producere sau sistemele de producere stau la baza unor modelari ale sistemului cognitiv de genul celor prezentate de J. R. Anderson - ACT sau A. Newell - SOAR.

Aceste critici confunda nivelurile de analiza ale sistemului cognitiv deoarece majoritatea modelelor cognitive iau in considerare datele oferite de neurostiinte.

- Al treilea gen de critici vine dinspre behaviorism (Skinner 1977, Bandura 1984). Fara sa mai nege existenta unor prelucrari interne a stimulilor, behavioriostii actuali neaga posibilitatea cunoasterii lor prin instrumentarul metodologic utilizat de cognitivisti sau neaga rolul cauzal al factorilor cognitivi in inducerea unor comportamente.

Asprimea acestor critici a scazut considerabil in ultimii ani, pe masura ce, pe de-o parte, tot mai multi behavioristi s-au recunoscut in noile modelari conexioniste ale proceselor cognitive, iar pe de alta parte psihologia cognitiva a asimilat tot mai multe din rezultatele experimentale ale behaviorismului.

In rezumat vom retine ca psihologia cognitiva studiaza mecanismele de prelucrare a informatiei si impactul lor asupra ansamblului personalitatii, avand un limbaj propriu si o metodologie specifica. Ea preia si dezvolta temele paradigmelor anterioare, inclusiv behaviorismul, pe care initial l-a criticat cu severitate.

In ceea ce priveste relatiile psihologiei cognitive cu celelalte ramuri ale psihologiei, putem spune ca are un caracter bipolar , adica este in acelasi timp;

o disciplina specifica din cadrul stiintelor cognitive si

o ramura sau directie de specializare a psihologiei insisi.