VALIDITATEA (rxy)

VALIDITATEA (r_xy)

Fidelitatea-r_tt

In cazul validitatii avem de-a face cu doua intervale de evaluare. Valoarea validitatii va fi intotdeauna mai mica decat coeficientul de fidelitate.

Acest concept al validitatii nu este specific doar teoriei testului psihologic si nici macar nu este specific stiintelor psihologice. El face trimitere la relatia dintre teorie si ralitatea empirica pe care teoria considera ca o reprezinta. Validitatea este proprietatea unui model, (enuntm concept, indicatie specific al unui test statistic) de a corespunde destinatiei pentru care a fost creat. Notiunea de validitate are legatura stransa cu notinea de adevar. A spune despre un model ca este valid inseamna a confirma ca entitatile utilizate (procese, reprezentari, stadii) au o anumita forma de realitate si ca enunturile continute sunt adevarate.

Notiunea de validitate este centrala pentru psihologia care incearca sa-si fundamenteze afirmatiile prin intrventia procedeelor experimentale, carora li se adauga un sistem statstic adecvat de verificare a rezultatelor. In calitate de concept generic validitatea a incercat sa raspunda la intrebari de genul:

a)      care este de fapt caracteristica psihica masurata de un anumit test?

b)      Testul masoara ceea ce preinde ca masoara, in prezent?

c)      Valorile testului permit estimarea imediata a uni randament?

d)      Informatiile furmizate cu ajutorul testului sunt utile pentru a lua decizii?

e)      Ce interpretari se pot da scorurilor rezultate in urma aplicarii testelor?

f)        Ce proportie de varianta rezulta pentru variabila masurata de testul respectiv.

In spiritul teoriei clasice a testelor psihologice unii autori condidera ca validitatea ofera gradul de precizie cu care respectivul test masoara faptic acea caracteristica a persoanei sau acel esantion de comportament pe care trebuie sa-l masoare ori pretinde sa-l masoare. Exista mai multe situatii:

I. -testul masoara ceea ce-si propune (+)

- testul masoara foarte bine (++)

II. - testul nu masoara ceea ce-si propune (-)

- testul masoara prost (-)

III. - testul masoara ceea ce-si propune(+)

- testul masoara prost (-)

IV. - testul nu masoara ceea ce-si propune (-)

- testul masoara bine ceea ce masoara de fapt (+)

Importanta validitatii este punctata in teoria structurala a testului.

a)      in teoria clasica a testului. Gradul sau nivelul de reliefare al unei caracteristici psihologice este raportat la o anumita populatie de referinta.

b)      In teoria probabilista a testului acesta reliefare este o constanta partiala de grup

c)      In teoria testului orientat spre un anumit criteriu validitatea ajuta la atingereaunui anumit scop particular (ex. Psihoterapie si invatare)

Preocupari privind validitatea s-au conturat la inceputul secolului XX (Spearman).

Asemenea preocupari au cunoscut transformari accentuate mai ales in ultimii 50 de ani dupa aparitia lucrarilor de fundamentare a teoriilor clasice a testelor. Tendinta de baza e aceea de a-i conferi o viziune unitara. APA, AERA (Asociatia Americana pentru Cercetarea Educatiei), in 1985 au elaborat si publicat standardele pentru testarea educatiei si psihologica. Care se pronunta pentru integrarea diferitelor tipuri de validitate. In ac. standard are un concept unitare care nu se refera la testul in sine ci la inferentele facute plecand de la rezultatele acestuia il reprezinta validitatea. Pentru toate testele psihologice conditia standard de validitate sunt defintite in termeni de valoare predictiva, exprimate prin intemediul unor corelatii de rezultate obtinute la test cu rezultatele obtinute la variabilele criteriu. In limbajul psihodiagnostic cand se fcace trimitere la diagnostic se are in vedere aceasta forma, se are in vededre validitatea tip criteriu.

Cele mai intalnite forme de validitate

validitatea de continut (se refera la teste de achizitie)

validitatea de criteriu (capacitatea prognostica)

validitatea de construct (vizeaza conceptul)

spunem ca un test are valoare de continut daca el masoara ce si-a propus si daca elementele de continut, itemii, sunt expresia unui esantion reprezentativ pentru un anumit univers de itemi sau de sarcini.

Ex. Daca pentru teza elevul are obligatia de a invata un anumit numar de pagini; un ele vine cunoscand 45 de pagini din 50, iar altul doar 5 paginei din 50, altele decat primul. La teza s-au dat subiecte din cele 5 pagini. Concluzia este ca primul nu va lua nota de trecere, iar al doilea va lua nota mare. Daca o asemanam cu un test de cunostinte el nu are validitate de continut. Norocul l-a favorizat pe al 2-lea. Nota nu reflecta nivelul de achizitionare real al celor doi elevi. Daca acest test de achizitie ar fi fost alcatuit tinandu-se sema si de cerintele validitatii de continut el ar trebui sa contina itemi privitori la intreaga materie, iar raspunsul ar fi reflectat nivelul de achzitionare a cunostintelor.

Atunci cand dorim sa construim un test de achizitii trebuie sa-i asiguram validitatea de continut. Cei care fac o evaluare a programului educational trebuie sa fie experti in domeniu. Numai acestia au competenta de a analiza si evalua elementele de continut, formuland un animt univers de itemi. Acesti itemi vor fi diferiti functie de gradul de dificultate si mai ales functie de categoria careia ii apartin. Se pot refere la cunoastera unor date, unor principii, la capacitatea de intelegere si interpretarea a unor fapte, capacitatea de evaluare. Se pleaca de la obiectivele urmarite de catre programul eductional. Acestea pot fi de natura informationala. Elevul va avea capacitatea de a face ceva. In structura testului momentul gasirii itemilor care vor evalua achizitiile realizate pe cele 2 directii.

Benjamin Bloom deiferentiaza 6 nivele de obiective:

1. cunoasterea
2. intelegerea
3. aplicarea
4. analiza
5. sinteza
6. evaluarea

In legatura cu testul de achizitii in baza informatiilor recoltate de experti cu privire la continutul programului educational se contureaza specificatiile testului care trebuie sa arate ariile de continut sau subiecte ce urmeaza a fi testate. Obiectivele constructionale, procesele psihice ce urmeaza a fi testate, importanta relativa a subiectilor. Pe aceasta baza se stabileste numarul itemilor pentru fiecare tip de subiecti precum si punctele acordate pentru fiecare raspuns corect. Cei care construiesc noi teste de achizitie au obligtia de a include in manualul testului informatii privind procedurile utilizate, ariile de continut, tipurile de achizitii (cunostinte, deprinderi) acoperite de testul respectiv, categotiile de itemi si numarul exact de itemi pentru fiecare categorie.

In ce masura avem garantia ca expertii in domeniu dar si in ceea ce priveste teoria psihodiagnostica procedeaza identic in analiza si evaluarea elementelor de continut? Unii autori (A. Stan) considera ca este necesar sa analizam calitatea judecatii expertilor prin raporttare la anumite repere. Se pot rezuma 4 repere:

1. Cerinta interna a judecatilor stabileste persistenta gradului de exigenta a expertului dealungul efectuarii actului apreciativ. Un asemenea judecator nu poate emite aprecieri foarte exigente doar pentru o anumita parte de itemi ci pentru ansamblul sarcinilor din testul supus analizei.
2. Varianta judecatilor- inte judecatile emise de diferiti experti nu trebuie sa existe o prea mare diferenta.
3. Concordanta judecatilor- intre judecatile emise de diferiti experti trebuie sa existe o anume concordanta.
4. Concordanta judecatilor se realizeaza in cazul in care acestea au tendinta de a ordona itemii in aceeasi maniera dupa gradul lor de congruenta cu fatetele supuse masurarii unii autori au prop diferite indic de masurare a validitatii de continut. exempulu oferit de Lawshe:

N_e . numarul evaluatorilor (expertilor) care considera fie testul luat in ansamblu fie un item ca fiind reprezentativi.

N- numarul total de experti

VALIDITATEA DE CRITERIU

La functia psihodiagnostica una dintre cele mai importante e cea prognostica: in baza rezultatelor obtinute la un test putem face predictii privind conduita adopatata intr-o activitate viitoare. Rezultatele obtinute de subiect la test se numesc PREDICTORI. Performanta obtinta in cadrul situatiilor viitoare in raport cu care s-au facu predictiile se numesc CRITERIU. Este vorba despre 2 mijloace de masurare: respectiv testul psihologic si criteriul respectiv mijlocul de masurare directa si independenta a ceea ce a anticipat testul psihologic.

Testul psihologic poate sa anticipeze cat mai corect o conduita. Puterea lui de anticipare depinde in mod fundamental de validitatea sa de criteriu exprimata prin intermediul coeficientuluide validitate. Cu cat valoarea acestuia este mai mare cu atat devine mai sigura predictia privind comportamentul viitor al subiectului. Un anumit test psihologic particular poate fi validat printr-un singur criteriu sau prin mai multe criterii. De regula intre momentul aplicarii testului psihologic si criteriu exista o perioada de timp. Acest interval de timp poate fi uneori mare sau poate fi mai mic unori atat de mic incat masurarea criteriului se poate face in acelasi timp cu masurarea facuta cu ajutorul testului. Putem diferentia astfel doua forme de validitate

1. validitate concurenta
2. validitate predictiva

In cazul valorii concurente desi aplicarea unui anumit test psihologic (pentru inteligenta spre exemplu) rezultatele la criteriu le avem deja la indemana. Cazul rezultaterlor scolare. Validitatea concurenta in asemenea situatii apare ca un substitul al validitatii predictive, ea vizand statutul existent al subiectilor. Avand informatiile obtinute si testul psihologic exista pericolul influentarii celor care sunt implicati in evalarea privitoare la criteriu: fenomenul se numeste contaminare a criteriului.

Ex. Daca un cadru didactic ar cunoaste rezultatul al testul psihologic ar manifesta tendinta de a evalua la criteriu influentate de acest rezultat. Se desprinde ca este bine ca cei care fac evaluari la criteriu sa nu aiba acces la rezultatele la teste.

Lista criteriilo utilizate cel mai frecvent in testele psihologice (Ana Anastase)

1. Achizitiile academice evidentiate prin note, medii, rezultate la concursur, burse, promovari sunt foarte frecvent folosite pentru validarea testelor de inteligenta. Multi autori au considerate testele de inteligentaa,in special marile baterii de inteligenta ca fiind modalitati de masurare a aptitudinilor scolare. Achizitiile academice sut folosite si pentru validarea unor teste de personalitate si pentru validarea unor teste folosite pentru masurarea aptitudinilor multiple.
2. performanta in cadrul unui domeniu de formare specializat este folosita in calitate de criteriu pentru validarea unor teste folosite pentru masurarea unor aptritudini specifice. A) Achizitiile fianle in cadrul cursurilor sau preogramelor de foremare sunt folosite pentru teste de aptitudini tehnice, performante in anumite ramuri artistice, pot fi folosite in vederea validarii testelor pentru aptitudini artistice.
3. performanta muncii apare criteriu folosit pentru validatrea unor teste folosite pentru aptitudini speciale. Aceasta performanta a muncii este folfosita pentru validarea testelor de inteligentp geneerala si pentru validarea unot teste de personalitate
4. diagnoza psihiatrica - criteriu pentru masurarea testelor de personalitate
5. corelatia ditntre un test nou si testele preexistente (validarea testelor de grup folosind baterii de inteligenta Standford Binet).
6. metoda grupuriolor contrastante - implica un crit4eriu compozit. Ex. Validitatea unor teste de aptitudini , sau teste pentru aptitudini tehnice pot fi comparate si verificate urmarind scorurile obsinute de strudentii admisi in institutie cu scorurile obtinute de cei respinsi.