Design experimental, organizare, erori

Design experimental, organizare, erori

Grupele de experiment si de control sunt denumite esantioane. Ele se obtin prin selectia subiectilor dintr-o colectivitate mai mare numita populatie. Populatia poate fi limitata la studentii de anul I, la fetele de 16 ani din judetul Constanta sau la scorurile obtinute de subiectii cu handicap intelectual la o proba de inteligenta. Confirmarea unei ipoteze la nivelul esantionului permite generalizarea rezultatelor la nivelul populatiei de apartenenta.

Constituirea grupurilor experimental si de control se realizeaza pe baza selectiei la intamplare unde fiecare membru al populatiei are sanse egale de a fi ales. Intai se selectioneaza un esantion din care, pe criteriul selectiei aleatoare se constiruie grupul exp. si de control. Ele se mai numesc si esantioane independente (independent samples). In situatiile in care se aleg subiecti echivalenti in ambele esantioane sau cand doua sau mai multe experimente s-au efectuat pe acelasi esantion vorbim de esantioane perechi (paired samples). Cele doua modalitati de constituire a grupurilor implica procedee statistice de comparatie diferite.

Grupele echivalente constituite din persoane diferite dar egale din punctul de vedere al variabilei egalizate sunt utile in situatii ca cele de mai jos:

a) Verificarea ipotezei ca instructia verbala influenteaza procesul de memorare (''va trebui sa reproduceti imediat'' si ''veti reproduce peste 3 zile''). Se administreaza un test de inteligenta despre care stim ca a corelat inalt cu memoria. Subiectii cu aceeasi cota la test sunt repartizati aleator in grupa experimentala sau de control. In felul acesta fiecare subiect dintr-un grup are echivalentul sau din celalalt grup. Efectul variabilei inteligenta este astfel egalizat. Se aplica fiecarui grup un instructaj diferit. Diferenta intre mediile performantelor in reproducerea materialului memorat va fi pusa pe seama variatiei instructajului.

b)Studierea transferului unei activitati asupra alteia. Grupului experimental i se da activitatea A, apoi ambelor li se da activitatea B. Diferenta dintre cele doua grupuri va arata efectul antrenamentului.

In general modelul clasic de experiment presupune ca experimentarea se face doar pe grupul de control celalalt fiind ''martor''. Exista si uzanta de a varia variabila independenta in ambele grupuri, caz in care fiecare este ''experimental'' fata de celalalt.

Exemplele precedente au ilustrat planuri cu o singura variabila independenta sau cu doua.

Planurile experimentale cu o singura variabila independenta au dezavantajul ca nu iau in considerare actiunea altor variabile importante si nici efectul interactiunii dintre ele asupra variabilei dependente.

Planurile experimentale multifactoriale elimina acest neajuns. Acestea opereaza cu doua sau mai multe variabile independente fiecare dintre acestea avand doua sau mai multe valori (modalitati).

Un plan de tipul K x L are doua variabile independente fiecare dintre ele fiind structurate in K, respectiv L modalitati (valori) :

Un plan K x L x M are trei variabile independente, fiecare cu valori (modalitati) diferite. El este de fapt rezultatul tuturor combinatiilor posibile dintre modalitatile tuturor variabilelor independente. Experimentatorul inregistreaza efectul fiecarei combinatii asupra variabilei dependente.

Tipuri de erori intalnite in experimente.

Sunt numeroase. Pot fi clasificate astfel:

1. Erori accidentale

a) Protocoale invalide. Criteriile de eliminare a subiectilor trebuie precizate la inceputul experimentului. Respingerile sa fie de absoluta necesitate.

b) Erori de manipulare a aparaturii sau a probeleor.

2. Erori sistematice: ordine diferita de administrare a probelor la cele doua esantioane.

3. Erori metodologice: utilizarea unor procedee statistice neadecvate.