ACULTURATIE

Procesul de interactiune a doua culturi sau tipuri de cultura, aflate un rastimp intr-un contact reciproc. A. se manifesta prin schimbari fie in ambele culturi, fie in una din ele, anume in aceea mai putin inchegata, mai putin evoluata, sau mai mica in privinta ariei de desfasurare. Conceptul de a. a ajuns in instrumentul teoretic al stiintelor social-umane venind pe filiera antropologiei culturale. Antropologii de influenta britanica utilizeaza in locul termenului a. expresia "contact cultural'. Termenul a. se bucura insa de o mai mare raspindire.

Despre a. se vorbeste intii la sfirsitul sec. 19, dar fara amploare deosebita, in lucrarile antropologilor americani W.H. Holmes, F. Boas si W.J. McGee. In sec. 20, cercetarile asupra fenomenului inmultindu-se, un comitet format din trei reputati antropologi - Robert Redfield, Ralph Linton si Melville Herskovits - a primit sarcina de a caracteriza si sistematiza aspectele problemei. Concluziile celor trei specialisti, cuprinse intr-un memorandum (Outline for the Study of Acculturation, 1935), au constituit un punct de pornire pentru dezvoltarea ulterioara a cercetarilor pe aceasta tema.

A. este un proces complex, care include aspecte ca: inlocuirea unor elemente culturale, combinarea unor elemente in complexe culturale noi, respingerea totala a unor elemente. De-a lungul istoriei, foarte frecvent, a. s-a manifestat ca un epifenomen al cuceririlor si al dominatiei economice si politice. A. fortata poate duce la asimilare, fenomen repudiat astazi pe plan politic de etica relatiilor internationale.

Intr-un studiu din 1951 (Urbanism, Urbanization, Acculturation), Ralph L. Beals a scos in evidenta asemanarile intre procesul de a. si cel de urbanizare. A. survine, de fapt, nu numai in contactul dintre culturi ca entitati, dar si in contactul dintre tipuri de cultura, cum ar fi, spre exemplu, cultura de tip urban si cultura de tip rural. Fenomenul a. ramine si din acest punct de vedere intr-o fierbinte actualitate. Gh.G.