ritual

V. antropologie, contract social, cultura, rit, socializare

Ansamblu de actiuni sau comportamente integrate intr-o succesiune stricta, manifestate individual si/sau colectiv in situatii, asociindu-si sau producind semnificatii care depasesc cadrul situational de aplicare. In societatile traditionale, r. nu era altceva decit forma sociala de aplicare a unui rit, pe cind in vremurile mai recente r. se desprinde de rituri, mai ales de functia magica si sanctionatoare a acestora, pentru a se institui ca modalitate de conferire a unor semnificatii simbolice unor evenimente sau situatii sociale. Organizarea si ordinea sociala presupun instituirea si practicarea unor r. investite cu functii simbolice de identificare, conservare sau diferentiere, asigurind interiorizarea, respectul si continuitatea valorilor de referinta. Prin r. se stabilesc raporturi intre organizatie si individ, se asigura socializarea conforma cu universul valoric si normativ al unei ordini sociale, se genereaza si se mentine respectul fata de un mod de organizare, se consolideaza influenta unei ordini valorice.

In functie de aria constitutiva, se distinge intre r. de conservare si r. de diferentiere. Primele functioneaza intr-o comunitate sau organizatie cu scopul de a-i conferi identitate, distinctie, continuitate, integrare si unitate valorica. Se manifesta in adunari si ceremonii de diferite feluri (primirea intr-o organizatie, acordarea de premii sau pedepse, celebrarea unei aniversari etc.). Uneori presupun utilizarea unei costumatii specifice, a unor insigne, steaguri, lozinci sau alte insemne. R. de diferentiere sint instituite pentru a deosebi grupurile (de virsta, sex, functie sociala etc.) din aceeasi comunitate sau organizatie in vederea stabilirii unor raporturi de respect.

Ca simboluri ale ordinii expresive, r. instituie punti de legatura intre comportarea cotidiana fi sistemul valoric referential, asigurind continuitatea, ordinea si contolul social.  L.V.