AGRESIVITATE

(lat.    aggresio,    'atac'), comportament  verbal   sau   actional,   ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea si chiar suprimarea fizica a celorlalti. Comportamentul a. poate fi orientat si contra propriei persoane (autoagresivitate), ca in cazul unor tulburari psihice, sau spre distrugerea obiectelor investite cu semnificatii sociale. Pentru explicarea originii comportamentelor a. s-au propus mai multe ipoteze: biologice, etoiogice, psihologice, sociologice. In perspectiva biologica, a. reprezinta un raspuns instinctiv, determinat de activitatea subcorticala si endocrina. Hormonul masculin, testosteronul, s-a dovedit ca are un rol important in declansarea a. (F.H. Bronson, C. Desjardins, 1971). De asemenea, anumite substante neuromediatoare sint responsabile de declansarea a.

Cercetarile etoiogice sustin ipoteza caracterului innascut al a. Konrad Lorenz (1903-1989), laureat in 1973 al Premiului Nobel pentru fiziologie si medicina, considera ca instinctul de a., chiar intraspecie, are principial functii pozitive: impiedica epuizarea hranei, mentine ordinea ierarhica si, prin selectie naturala, conserva caracteristicile vitale ale speciei. Spre deosebire de ipotezele biologice si etologice, ipotezele psihologice si sociologice promoveaza conceptia caracterului achizitionat, dobindit, invatat al comportamentelor a.

Cercetarile lui Albert Bandura (1963) au demonstrat ca a. se dobindeste prin invatare sociala si ca in realizarea comportamentelor a. un rol important il au mijloacele de comunicare in masa. In cadrul abordarilor psihologice se inscrie si ipoteza frustrare-agresivitate, lansata in 1939 de N.E. Miller, J. Dollard si LW. Dood, verificata, revizuita si nuantata ulterior in numeroase cercetari.

In orientarea psihanalitica, a. rezulta din conflictul dintre pulsiunea mortii (thanatos), dupa S. Freud (1920), si cea a placerii (eros). In aceeasi orientare psihanalitica, A. Adler (1908) considera pulsiunea a. ca un factor general-uman, prin care se urmareste depasirea sentimentelor de inferioritate si se asigura satisfacerea dorintei de putere.

Ipotezele sociogenetice ale a. par a explica mai cuprinzator comportamentele a. individuale si de grup. Asa cum mentiona Friederich Hacker: "La originea agresivitatii se intilneste jocul reciproc al factorilor ereditari, influentele psihologice si culturale, structura sistemului nervos central, de asemenea, mecanismele hormonale si modelele sociale' Aggression. Violence dans le monde moderne, Paris, Calmann-Levy, 1972, p. 93).  S.C.