ANOMIE

V. alienare, devianta frustrare, norma

(gr. a, "fara' + nomos, "lege' sau anomia, "violare a legii'), notiune ce desemneaza starea de dereglare a functionarii unui sistem sau subsistem social, dereglare datorata dezintegrarii normelor ce reglementeaza comportamentul indivizilor si asigura ordinea sociala. Termenul a fost introdus in limbajul disciplinelor sociale de catre filosoful francez Jean-Marie Guyau, in a doua jumatate a secolului al XlX-lea, dar continutul sociologic si consacrarea sa se datoreaza lui E. Durkheim. Termenul de a. este utilizat de Durkheim, mai intii, in La Division du travail social (1893), pentru a desemna una din cauzele proastei functionari a diviziunii muncii in societatea din timpul sau, generata de lipsa unei reglementari satisfacatoare a relatiilor dintre diferite elemente (neatingerea unei "solidaritati organice') si apoi Le Suicide (1897), unde a. isi gaseste aplicatie in cunoscuta clasificare a sinuciderilor: "egoiste', "altruiste', "anomice' si "fataliste'.

Chiar in textele lui Durkheim, este posibila o disociere intre a. sociala si a. psihica, aceasta din urma desemnind lipsa de limite a aspiratiilor actorului individual, favorizata de slabirea constringerilor si reglementarilor sociale. Este calea pe care notiunea de a. a patruns in sociologia si psihosociologia americana, in special sub impulsul lucrarilor lui R.K. Merton, unde face o cariera stralucita pina prin anii 70. Cu aceasta ocazie, se produce, la inceput, o deplasare a conceptului din domeniul problematic al organizarii (reglarii) vietii sociale spre cel al integrarii sociale (fiind folosit, cu precadere, in sociologia deviantei), deplasare insotita deci de centrarea tot mai accentuata pe individ, iar ulterior o schimbare notabila a sensului, a. devenind sinonima cu o serie de alte notiuni precum frustrarea, starea de nesiguranta, instrainarea, izolarea psihica etc. Pe aceasta linie s-a dezvoltat o bogata traditie de cercetare empirica, in cadrul careia au fost elaborate o serie de scale de a., dintre care cea mai cunoscuta poarta numele lui Srole. Din pacate, studiile empirice asupra a. nu au dus la nici o incercare de sinteza, asa cum a fost cazul cu alte teme intens cercetate, probabil tocmai datorita multitudinii de sensuri in care notiunea a fost si este inca folosita. T.R.