TRATATUL DE PACE

TRATATUL DE PACE

Tratatul de pace, semnat la 10 februarie 1947, incheia capitolul dureros al participarii Romaniei la al doilea razboi mondial: un razboi inceput in est si terminat in vest impotriva Germaniei, alaturi de care intrase in razboi. Datorita articolului secret semnat intre Ribbentrop si Molotov, Romania intra in sfera de influenta sovietica. In 1946 au avut loc alegeri, rezultatul acestora cunoscandu-se inca dinainte- comunistii castiga datorita fraudarii alegerilor. La 30 decembrie 1947 , sub amenintarea unui razboi civil. In aceeasi zi a fost proclamata Republica Populara Romana. Odata cu infiintarea Republicii , puteau fi puse bazele statului totalitar. Primul pas era inregimentarea Romaniei din punct de vedere militar in planul sovietic. Acest lucru s-a infaptuit la 4 februarie 1948 printr-un tratat de prietenie, colaborare si ajutor reciproc intre Romania si Uniunea Sovietica si s-a bazat pe idea unei aparari comune impotriva Germaniei. Al doilea pas a fost consolidarea partidului unic de masa, constituit dintr-o elita si membrii devotati. Se punea accentual acum pe caracterul de elita al partidului, fiind introduce criterii mai stricte privind calitatea de membru de partid. Nu era admis nici un membru al "clasei exploatatoare"; cei ce faceau cerere de intrare in partid trebuiau verificati si era obligatoriu stadiul de "candidat". Dupa 1948 a fost initiat un val de teroare. Marin Jianu, secretarul general al Ministerului de Interne si Alexandru Nicolski, anchetatorul sau sef, au primit ordin sa insceneze un numar de procese de sabotaj si spionaj. Primul din aceasta serie a inceput la 24 mai 1948, cand sase industriasi, in frunte cu Anton Dumitriu si Radu Xenopol, au fost acuzati in grup de sabotarea propriilor mine in scopul de a crea o criza energetica in tara. Trei luni mai tarziu, Pintilie Bodnarenco, un agent NKVD de origine ucrainiana, care-si romanizase numele luandu-l pe acela de Gheorghe Pintilie, a devenit seful structurii rebotezate: Directia Generala a Securitatii Poporului ( DGSP). Securitatea era impartita din punct de vedere administrative in 10 departamente numite "directii" acoperind intreaga tara. Fiecare regiune avea sa dispuna de birouri regionale, orasenesti si comunale. Serviciul Special de Informatii (SSI) a lucrat parallel cu directiile raspunzatoare in materie de contraspionaj si investigare penala. Noul nume semnala o noua misiune incredintata securitatii. Conducerea superioara a Securitatii era alcatuita in totalitate din agenti ai serviciilor de securitate sovietice. Cu toate acestea, activitatile lor au fost supravegheate de consilieri ai Ministerului Sovietic al Securitatii Statului.

Brutalitatea a fost trasatura caracteristica a oamenilor alesi de Moscova pentru a conduce Securitatea din Romania.Comportamentul atat al lui Pintilie cat si cel al lui Nicolski vorbeste de la sine. Cel dintai, ca sef al Sectiei Politice si Administrative a Comitetului Central, in ale carui atributii intra si securitatea Partidului, a dus la indeplinire sentinta de condamnare la moarte data in cazul fostului secretar general al P.C.R., Stefan Foris in 1946.

Pintilie L-a omorat pe Foris zdrobindu-i teasta cu o bara de fier. Pintilie a dat apoi ordin pentru uciderea mamei lui Foris. Aceasta a fost inecata in raul Cris, cu pietre de moara legate in jurul gatului. In ciuda secretului cu care era invaluita activitatea personalului de securitate, reputatia lui Nicolski in privinta brutalitatii i-a adus dubioasa distinctie de a fi devenit primul ofiter superior ce a dobandit notorietate in afara Romaniei. Intr-o declaratie facuta la Paris in ianuarie 1949, Adriana Georgescu Cosmovici, o femeie de 28 de ani arestata la Bucuresti in iulie 1945, pe motiv ca ar fi apartinut unei miscari de rezistenta, a relatat cum "anchetatorii politiei secrete comuniste" au batut-o in mod repetat cu un saculet de piele umplut cu nisip, cum au lovit-o cu capul de pereti si cum au pocnit-o in fata si in Barbie pana a ramas cu doar sase dinti in maxilarul de jos. Ea a indicat numele a trei anchetatori, care au amenintat-o cu armele: Stroescu, Nicolski, Berlz. Consilierii sovietici erau atasati pe langa fiecare dintre directiile nationale pentru a supraveghea instruirea celor recrutati dintre romani , pentru a monitoriza activitatea lor. Comunicarea lor se realize prin interpreti, majoritatea provenind din Basarabia. In posturile superioare din Securitate multi indivizi erau recrutati din randul minoritatilor entice si din acela al muncitorilor necalificati. La inceputul anului 1949, au fost infiintate alte doua organe principale ale Securitatii interne din Republica Populara Romana. La 23 ianuarie, a fost creata Directia Generala a Militiei, chemata sa inlocuiasca Politia si Jandarmeria, iar la 7 februarie au fost create trupele de securitate. Ambele au fost plasate sub autoritatea Ministerului de Interne.. Printre indatoririle Militiei era si aceea de a emite premise de sedere, ceea ce facilita sarcina de reglementare a miscarii populatiei, de monitorizare a suspectilor si de pregatire a deportarilor. Si-au sfarsit viata in inchisoare Iuliu Maniu, Gh. Bratianu, Constantin Argetoianu, Mircea Vulcanescu si multi altii. Dupa inceperea construirii canalului Dunare- Marea Neagra ( sunt indicii ca Stalin a impus construirea acestui canal, intentionand sa ia Romaniei Delta Dunarii), detinutii politici au fost obligate sa lucreze in conditii inhumane pe acest santier, fiind supusi de fapt la un regim de exterminare.

In inchisori si lagare s-au petrecut cruzimi de neimaginat; la Pitesti, la Gherla, in cadrul asa-numitei "reeducari" prin detinuti ( propusa de Eugen Turcanu, legionary devenit communist si apoi arestat),

cei inchisi erau torturati cu sadism, fiind apoi obligati sa-si tortureze prietenii aflati in detentie sis a insulte-in cadrul unor autocritici publice- parintii sau, daca erau credinciosi, cele sfinte. Stalinistii din Romania sau manjit cu sangele unor personalitati de marca ale vietii politice si intelectuale, copiind cu servilism sistemul terorii de stat din URSS. Aplicand teza aberanta a lui Stalin ca pe masura inaintarii spre socialism, lupta de clasa se ascute, autoritatile comuniste au lovit prin toate mijloacele "dusmanul de clasa" in special la sate , unde taranii instariti-"chiaburii"- au fost arestati si deportati. IN privinta lagarelor de munca, cea mai mare concentrare a acestora a fost in stepa Baraganului, la jumatatea drumului dintre Bucuresti si Marea Neagra.

Aceasta regiune neospitaliera si slab populate si-a vazut populatia crescand la inceputul anilor 1950 ca urmare a deportarilor in masa ale romanilor.Deportarile din Banat au inceput in vara anului 1951. Erau vizate pentru deportare 40320 de personae. Un numar de inchisori a fost destinat unor anumite categorii de detinuti.Sighetul, in nordul Maramuresului, a fost ales "data fiind vecinatatea cu URSS", drept centru de incarcerare a celor pe care regimul ii considera a fi cei mai periculosi oponenti ai sai. Aici au fost incarcerate Iuliu Maniu, Constantin Bratianu, precum si episcopii Bisericii Romano- Catolice si Greco-Catolice. Fostii membrii ai Garzii de Fier erau concentrate la Aiud, iar multi profesori, avocati, invatatori la Gherla. Membri ai Partidului National Taranesc au fost trimisi la Galati, iar fosti politisti erau detinuti la Fagaras. In lumina tuturor represiunilor si incalcarilor drepturilor fundamentale ale omului comise de la impunerea regimului communist, admiterea Romaniei in ONU a fost un simulacru de respect pentru principiile Cartei ONU.

Bibliografie: STEPHEN FISCHER GALATI, DINU C. GALATI, DINU C. GIURESCU ,IOAN AUREL POP LUCRAREA : O ISTORIE A ROMANILOR EDITURA FUNDATIA CULTURALA ROMANA , CENTRU DE STUDII TRANSILVANIA , CLUJ NAPOCA 1998