Abordari teoretice in gandirea feminista

Abordari teoretice in gandirea feminista

Principiul conform caruia toti oamenii se nasc egali in drepturi a pus bazele unei noi forme de organizare sociala in care toate inegalitatile prin nastere erau abolite, fiind recunoscute numai inegalitatile dobandite pe parcursul vietii. Astfel, "toti oamenii sunt nascuti si raman liberi si egali in drepturi"[1], insa datorita proceselor de producere si distributie a resurselor apar diferente intre indivizi, in urma actiunilor acestora raportate la aceste procese, diferente care insa sunt legitime. Asadar egalitatea in drepturi ar trebui sa duca la inlatrarea tuturor formelor de discriminare care au ca fundament caracteristici innascute, prin urmare si a discriminarilor de gen. Cu toate acestea, dupa eforturi indelungate pentru dobnandirea drepturilor duse de militantele si militantii feministi, "ultima inegalitate prin nastere care supravietuieste in societatile europene moderne, inclusiv in societatea romanesca contemporana, este inegalitatea de gen. Inegalitatea de gen ca inegalitate prin nastere, inseamna ca o societate moderna trateaza diferit barbatii si femeile, pentru motivul ca unii sunt barbati, iar celelate sunt femei, utilizand astfel un criteriu care este stabilit prin nastere - sexul" .

Teoria conform catreia dobandirea drepturilor are capacitatea de a corecta diferentele nefondate pe inegalitati legitime face parte din gandirea feminismului liberal, care pledeza pentru ideea egalitatii in drepturi intre barbati si femei, drepturile fiind universale, adica singura caracteristica relevanta este aceea de om. In centrul aceste teorii se afla in principal drepturile negative si doatiria statului de a asigura exercitarea acestor dreptruri. Sunt considerate a fi dreptruri fundamentale dreptul la proprietate, dreptul la viata si dreptul la cautarea fericirii. indivizi sunt considrerati a fi rationali si orientati spre satisfacerea propriilor interese. Piata libera are capacitatea de a pune in miscare mecanisme care sa asigure satisfacerea acestor interese, iar competitia duce la bunastare sociala.

Feminsmul liberal porneste de la ideea ca atat femeile cat si barbatii au capacitatea ratiunii, deci sunt in masura sa isi urmareasca propriile interese, deci sunt fiinte autnome. Treditiile patriarhale le-au inchis pe femei in sfera privata, dar ele nu au nici un fundament legitim, de aceea "este necesar ca femeile sa beneficieze de autonomie, drept de proprietate, aceleasi drepturi la divort, sa aiba dreptruri egale in educatie si in munca, la reprezentare politca si la vot".[3]

Feminismul liberal a fost amplu criticat, drepturile dovedindu-se a fi necesare, dar nu si suficiente pentru pentru a inlatura traditiile profound patriarhale si inegalitatile care decurg din acestea. Din aceasta prespectiva s-au conturat diverse viziuni feministe asupra drepturilor, fiecare dintre acestea cautand sa combata carentele evidente ale teoriei liberale. Astfel, s-a spus ca drepturile negative nu sunt suficiente si ca ele ar trebui sa se dezvolte in paralel cu o etica a grijii; ca drepturile sunt mult prea impersonale si abstracte pentru a avea efecte asupra unor aspecte extrem de personale ale vietii indivizior; ca de fapt drepturile sunt formulate in asa maniera incat sa ascunda dominatia masculina; ca nu drepturile ar trebui sa fie nucleul de dezbatere al feminismului, ci acesta ar trebui sa se concentreze pe initiaivele concrete destinate emanciparii femeilor de aici rezultand reinterpertarea si reconstructia drepturilor.

Cu toate ca feministii au criticat nu de putine ori conceptiile liberale asupra drepturilor, trebuie subliniat faptul ca acestea au in vedere ca principal actor care poate viola drepturile indivizilor statul si nu tin cont de apartenenta la un anumit sex si la incalcarea drepturilor ce ar degurge din aceasta distinctie. De aceea se impune in primul rand o analiza riguroasa a ceea ce este impus ca natural, evident, universal valabil, deoarece "drepturile constituie in fapt practici si ar trebui evaluate dupa modul in care influienteaza vietile oamenilor" . De asemenea trebuie avut in vedere faptul ca in timp ce statul este principalul aparator al drepturilor, oamenii sunt cei care au nevoie de aceste drepturi care trebuie sa fie valabile in diversitatea contextelor sociale in care actioneaza.

Critica feminista a drepturilor sustine ca drepturile reflecta imagini de nedorit ale individiului si societatii, conceptul de egalitate in drepturi promovand mai degraba lipsa de incredere si copetitivitatea in schimbul cooperari, care este esentiala din punctul de vedere al relatiilor de gen. Asadar, drepturile au ca subiect entitati separate, indivizi izoati, respectarea acestora presupunand distanta intre indivizi si nu modele bazate pe cooperare, pe angajament reciproc.

De asemenea, dreptrurile negative in special, sunt vazute ca ca generatoare de limitari pentru persoanele vulnerabile, deci in special pentru femei. Drepturile negative sunt reprezentate de drepturile de neamestec, sau drepturile la privatitate, care aduc in discutie complicata problema a delimitarii sferei private de cea publica, a violentei domenstice etc., care aduc grave atingeri demniatii umane in special a femeilor.

Diferenta intre ceea ce ar trebui sa fie si ce sunt drepturile scoate in evidenta faptul ca polticile fundamentate pe drepturi pot generea strategii ineficiente sau chiar contraproductive. Principalele argumente in acest sens sustin ca procedurile de aplicare si sustinere a drepturilor pot fi execesiv de costisitoare, ineficiente, de natura sa intimideze in timp ce strategia drepturilor s-ar putea concentra asupra corectarii ex post facto a violarii unor drepturi decat asupra crearii unor conditii pentru a preveni incalcarile acestora.

O alta critica adusa teoriei drepturilor sustine ca "viziunea morala a individului si a societatii asociata conceptului de drepturi este specific masculina si lipsita de atractie din punct de vedere moral" . Tocmai de aceea feminstii propun o rescontructie a teoriei drepturilor raprotata la etica grijii prin combaterea modelului masculin ca purtator tipic al drepturilor. Dupa cum am mai precizat feministii aduc in prim plan conceptele lasand pe plan secund drepturile, din puncutul de vedere al teoriei morale. Acesta schimbare de orientare morala este larg dezbatuta in lucrarea In a Diffrent Voice scrisa de catre Carol Gilligan care aduce in centrul discutiei etica grijii, a ingrijirii ca fiind la fel de coeranta ca si etica drepturilor si care pune accentul pe "relevanta relatiilor umane de natura intima, precum si a reactiilor emotionale de tipul copasiunii, in calitate de sursa de teroretizare a vietii morale" .

Asadar, teoria politica necesita un model mai rafinat al drepturilor si o intelegerea mai deplina a modalitatii in care drepurile structureaza relatiile si institutiile. In acelasi timp nu trebuie uitat ca drepturile au adus foarte multe castiguri teoriei feministe, dar si teoria feminista teoriei drepturilor si ca in eforturile de emancipare a femeilor, de imbunatatire a conditiei acestora, feministii trebuie sa modemelze noi valori unamne, noi semnificatii pe care retorica drepturilor nu este intotdeauna in masura sa la surprinda in esenta lor.

Retorica drepturilor si libertatile, imunitatile, revendicarile si puterile pe care drepturile le confera sunt cruciale pentru protejarea si emanciparea femeilor, dar ele nu sunt suficiente pentru a asigura egalitatea intre cele doua sexe. De ceeea teoriile feministe trebuie sa defineasca cat mai exact drepturile si strategiile de actiune necesare pentru inlatruarea limitelor impuse de drepturi.

Etica grijii este o teorie care a fost formulata de Carol Gilligan si prezentata in lucrarea sa In a Diffrent Voice publicata in 1982. in urma cercetarilor efectuate asupra dezvoltarii morale stadiale, autoarea ajunge la concluzia ca "baietii aplica in rezolutiile lor morale o logica a drepturilor, bazata pe o conceptie despre dreptate. Fetele aplica o logica psihologica a realtiilor, in contextul careia proritatea o reprezinta sensibilitatea fata de nevoile celorlalti si responsabilitate reciproca".[7]

"Etica drepturilor se bazeaza pe principiul egalitatii si se axeaza pe intelegerea corectitudinii, in timp ce etica responsabilitatii se bazeaza pe echitate, pe recunoasterea necesitatii diferentelor. In timp ce etica drepturilor este o manifestare a respectului egal, echilibrand cerintele celorlelti cu cele personale, etica responsabilitatii se intemeiaza pe intelegere care conduce la compasiune si grija" .

Diferenta esentiala intre etica drepturilor si cea a giji este ca, in timp ce etica drepturilor presupune medierea prin reguli si legi, etica grijii este o etica a medierii prin comuniune si relatie. Stadiile dezvotarii maorale ale femeilor propuse de Gilligan si Chodorow sunt urmatoarele: supracentrarea pe sine, supracentrarea pe altii, accent pe sine in relatie cu altii. Gilligan considera ca stadiul al treilea este cel mai important, deoarece in cadrul acestiua femeile devin mature si iau majoritatea deciziilor. Femeile resimt tensiunea intre drepturi si grija de aceea trebuie abordata o viziune care sa avanseze ideea de complementaritate a celor doua etici care sa duca la convergenta intre egalitate (etica dreptrurilor) si nonviolenta (etica grijii).

Pentru a contrabalansa partile slabe ale teoriei drepturilor, fara a pierde din vedere partile bune, cei mai multi teoreticieni nu propun inlocuirea eticii drepturilor cu cea a a gijii pentru ca astfel de abordare ar duce aparitia altor probleme cum ar fi faptul ca etica grijii nu are implicatii directe in viata politica si ca relatiile personale pot fi ele insele surse de inechitate, expolatare, abuz, ci reconstructia, remodelarea teoriei drepturilor astfel incat sa poata fi imbogatita viziunea asupra domeniului moral prin includerea experientelor feminine ca relevante si prin rediscutarea drepturilor si standardelor pana acum considerate neutre din aceasta perspectiva.

In reconstruirea teoriei cu scopul de a extrage avantajele atat ale etcii drepturilor cat si ale eticii grijii, am considerat conceptul de convenabilitate ca fiind cel mai potrivit. Asa cum precizeaza Mihaela Miroiu, in cartea cu acelasi nume, convenio inseamna a veni impreuna, a veni din toate partile, a se intruni, a fi deacord , a se potrivi, a se intelege. Autoarea identifica trei dimensiuni ale conceptului:

identificarea subiectului moral - construct cultural ce desemneaza hegemonia, dominatia modelelor barbatesti ale normativitatii;

convenirea ca empatie si ca alegere rationala - convenirea nu doar ca targ ci ca stare interioara de acceptare;

convenirea ca si capacitate morala a oamenilor, ca simt moral.

In contrapartida, termenul de independenta a fost folosit la inceput cu referire la entitati colective (secolul XVII), iar cu referie la individ este folosit mai tarziu (secolul XVIII) in sensul "detinerii unei proprietati, a unei averi care ii asigura resursele de existenta fara a fi nevoit sa muncesca".

In raport cu subiectul careia i se aplica, starea de depedenta este vazuta ca fiind fie o expresie a unei conditii obiective fie o expresie a unei atitudini personale, subiective. Tot raporandu-ne la subiect dependenta este acceptata ca fiind o stare normala in cazul unui copil, dar anormala in cazul unui adult. Dependenta ca stare anormala, duce pe termen lung la stigmatizare si alimenteaza si accentueaza resemnarea cu propria conditie sociala.

In eseul O analiza a "dependentei". Amprente ale puterii asupra unuia din termenii fundamentali ai protectiei sociale in SUA, Nancy Fraser si Linda Gordon considera ca exista patru registre in care se reflecta semnificatiile cuvantului dependenta:

registrul economic sau dependenta economica - presupune ca o presoana depinde de o alta persoana sau de o institutie pentru asigurarea existentei;

registrul socio-legal sau dependenta socio-legala - presupune lipsa unei indentiati indivduale legale sau publice;

registrul politic sau dependenta politica - resupune supunerea in fata unei puteri exterioare conducatoare;

registrul moral-psihologic sau dependenta moral-psihologica - presupune ca dependenta este o trasatura de caracter individuala, similara lipsei de vointa sau a trebuintelelor emotionale excesive.

Pornind tocmai de la aceste registre de manifestare a dependentei, voi urmari pe parcursul lucrarii sa identific care dintre acestea mai sunt valabile in formularea dependentei femeilor de barbati, pe care dintre aceste registre se fundamenteaza traditia patriarhala romaneasca. Dar, pana atunci consider necesara o prezentarea a evolutiei conceptului de dependenta incepand cu epoca preindustriala pana in faza posindustriala a capitalismului.

Dependenta in era preindustriala avea esmnificatia cea mai comuna cea de subordonare. In acea perioada registrul economic, politic si socio-legal erau relative nediferentiate in virtutea fuziunii dintre diversele forme de ierarhie in stat si societate. De asemenea vresiunea moral.psihologica a termenului era rareori folosita, dependenta insemnand in principal o pozitie inferioara pe scara sociala a femeilor in virtutea careia sotii si tatii se bucurau de un statut superior. Avand in veredere ca marea majoritate a populatiei era agricola, nu putem vorbi de dependenta economica a femeilor, deoearece ele reprezentau principala forta de munca alaturi de cea a copiilor, situatia acestora fiind ca cea a barbatilor subordonati, numai ca multiplicata de mai multe ori. In opozitie cu dependenta, independenta era vazuta in acea perioada ca fiind revolutionara si ca factor de dezordine sociala.

Dependenta in perioada industriala. Este foarte important de mentionat faptul ca acum apare distinctia intre tipurile de dependenta acceptabile si neacceptabiele, intre dependentele rusinoase si cele naturale, justificabile. De asemenea, aceasta diferentiere a dus la aparitia unui nou sens al depenedentei specific feminine si care era degradant pentru barbati.

Noua configurare a societatii, aparitia ierarhiilor bine definite au dus la impartirea dependentei in economica, socio-legala si politica, aparand de asemnea si distinctia intre dependenta ca relatie sociala si ca trasatura de caracter, rezultand registrul moral-psiholigic. De asemenea, daca in perioada preindustriala independenta avea conotatii negative, in epoca industriala odata cu aparitia miscarilor revolutionare de abolire a sclaviei, de inlaturarea unor discriminari legale ale femeilor, a miscarilor pentru drepturi civile si electorale a muncitorilor albi, independenta capata valente pozitive.Surse bibliografice????

Apar mari schimbari in registrul economic, mai exact are loc o reinterpretare a muncii salariate, ea nemaifiind vazuta ca o forma de dependenta, interesul mutandu-se de la experienta sau mijloacele muncii la remuneratie si modalitatea de cheltuire a acesteia. Independenta economica era acum vazuta ca un ideal si anume posibilitatea de a castiga un venit suficient de mare pentru a putea intretine dependentii din familie care erau in general femei si copii.

Apar viziuni noi asupra celor care se aflau in afara sistemului de munca slariata rezultand trei noi smboluri ale dependentei: saracul (repelica negativa a muncitorului) - semnificau dependenta economica, sclavii (bastinaii din colinii) - semnificau aservirea politica si gospodina - conditia pentru obtinerea independentei barbatilor albi era dependenta femeilor albe. Gospodina era intruchiparea convergentei intre diversele registre de dependenta: socio-juridica, politica traditionala si economica.

Dependenta in perioada postindustriala. In aceasta perioada toate formele de dependenta sunt condamnabile si de evitat, asadar se urmareste abolirea formala a majoritatii dependentelor legate de rasa, sex si orientare politica. Dependenta capata o puternica conotatie negativa.

In ceea ce priveste dependenta eonomica in raport cu munca salariata, apar unele modificari in sensul ca salariul isi pierde rolul esential de unica sursa de venit, "disparitia locurilor de munca masculine bine platite din industria manufacturiera si intrarea masiva a femeilor in randul fortei de munca afectate serviciilor cu niveluri de retributie mai coborate modifica simultat sructura ocupationala" .

Au loc schimbari majore in perceptia femiliei in sensul devalorizarii modelului traditional, creste rata divortulurilor, apar manifestari pentru obtinerea egalitatii de sanse. Tiprurile de dependenta care continua sa se manifeste sunt vazute ca esecuri exclusiv individuale meritul fiind acela care determina volumul venitului. De asemenea apar critici ale modelului de organizarea a muncii, mai exact este criticata conceptia conform careia numai munca salariata este vazuta ca munca in timp ce munca domenstica este considerata a fi non-munca. Este formulata conceptia conform careia depdendenta este impusa ca si condite sociala si nu ca stare psihologica, fenomen care duce la "crearea unei clase dependente" de resursele psihologice sau materiale necesare.

Problema dependentei a fost amplu dezbatuta de autorii si autoarle feministe. Astfel, N. Fraser, L. Gordon fac o paralela intre drepturi si independenta, cum modificarile in timp ale conceptiei asupra dependentei au modelat viziunea asupra drepturilor asistentiale si cum acestea au modificat atitudinile fata de diverse grupuri care primesc aceasta asistenta. Autoarele subliniaza exsitenta a doua tipuri de dependenta, una buna (fiecare dintre noi este intr-un in anumite etape ale vietii dependent) si una rea care este si cea mai vizibila si care este asociata frecvent cu fenomene patologice. De asemenea este subliniata constructia ideologica a conceptului de dependenta si faptul ca drepturile, atat cele pozitive cat si cele negative, trebuie sa reprezinte mijloace eficiente de minimizare a vulnerabilitatii. Referinta: Fraser, Gordun apud Shanley si Narayan..

Independenta a fost mult timp asociata cu cetatenia, in perioada lui Aristotel domeniul angajarii democaratice era spatiul in care isi desfasurau activitatea cetatenii independenti si egali, adica barbatii. Pe masura ce diverse grupuri marginale, defavorizatea au criticat aceasta ordine s-a rupt legatura dintre aceste concepte si a fost promovata conceptia conform careia statul are responsabilitatea de a ocrotii persoanele dependente si pe ocrotitorii acestora. "Statul trebuie se sa asigure de faptul ca activitatea de intretinere a dependentilor nu ii impiedica pe ocrotitorii acestora sa aiba acces la forme importante de activitate sociala, incluzand munca remunerata, precum si participarea in procesul dezbaterilor publice si de luare a deciziilor " .

E. Kiss in eseul "Alchemy or Fool s Gold: Assesing Feminist Doubts about Rights" face o cititca a viziunii asupra drepturilor vazute ca "simple jaloane ale unor frontiere". Autoarea subliniaza importanta drepturilor pentru persoanele vulnerabile si propune reconceptualizarea problemeticii drepturilor prin "fundamentarea unor principii juridice si a unui caru de practica juridica a drepturilor care sa treteze cu mai multa seriozitate fenomenele dependentei umane, necesitatile si vulnerabilitatea si, in consecinta valorile morale si importanta sociala a ocrotirii" .

Tot legat de fenomenul dependentei s-a propus si reconstructia conceptului de familie in sensul constuiri acesteia ca si configuratie de drepturi si responsabilitati relationale. Intrebarea care apare este urmatoarea: care ar trebui sa fie principiile care sa "ghideze modul de a concepe familia in societatea liberala si sa sprijine modelarea unei politici familiale, a unei legislatii care sa respecte egalitatea sexuala si diversitatea formelor familiei, care sa considere cu gravitate responsabilitatile genereate de relatiile familiale si sa recunosaca rolul societatii in general in sustinerea categoriilor de familii viabile si relevante" ?

Astfel, in contrapartida teoriilor contractuale[20] da la ambele cateva referinte fundamentale si comunitare de organizare a familiei este propusa teoria drepturilor si responsabilitatilor relationale. In aceasta teorie individul vazut atat ca entitate individuala cat si ca persoana fundamental implicata in relatii de dependenta, ingrijire si responsabilitate. Drepturile si responsabilitatile relationale pun accentul pe revendicarile ce rezulta din relatiile interdependentei umane si considera ca "legislatia familiei si teoria politica trebuie sa tina seama de faptul ca familiile sunt, in aclelsi timp, asociatii cu caracter privat si entitati modelalte de ordinea publica" .

Scopul teoriilor feministe este de a schimba situatia femeilor "considerate a fi sitematic aservite" si de a reconfigura relatiile de gen care reflecta o profunda traditie patriarhala. Cu alte cuvinte, dusmanul comun al feminismului de orice factura este patriathatul, ceea ce diferentiaza diversele teorii fiind mijloacele folosite pentru atingerea scopului si premizele de la care pornesc.

Societatile patriarhale sunt acele societati "in care regula tatalui este principiul de baza al organizarii sociale in familie si societate ca intreg" . Patriarhatul este definit ca fiind ". sistemul autoritatii barbatesti in interiorul caruia femeile sunt sbordonate din punct de vedere social, economic si politic" .

Vladimir Pasti considera patriarhtul ca fiind un "set de relatii ierarhice si de solidaritate intre barbati, relatii care au baza materiala variabila si permit controlul asupra femeilor. Este un sistem de opresiune si dominare a femeilor de catre barbati" . Principale caracteristici pe care autorul le indentifica pentru acest concept sunt putere mare de adaptare, flexiblitate, capacitate de potentare prin acceptarea violentei fizice si simbolice, nu are o baza materiala, este o relatie de putere care transcende toate celealte relatii de putere si supravietuieste pentru ca nu este contestat politic.

Relatiile patriarhale au modelat sturctura sitemului social transformand realtatile naturale in ierarhii barbatii sunt cei care domina, iar femeile cele care sunt dominate. Aceste iaraehii au dus la tratamente diferentiate aplicate celor douaa grupuri astfel formate, rspectiv grupul dominatorilor si grupul celor dominati, deci la discriminare.

Discriminarea - reprezinta tratamentul diferentiat aplicat unei persoane in virtutea apartenentei, reale sau presupuse, a acesteia la un anumit grup social. A discrimina presupune "a intelege distinct femomenele sau a fi selectiv in judecati" Discriminarea de gen este acel tip de discriminare in care genul este relevant in ditribuirea resurselor si beneficiilor in societate. Discriminarea este o actiune individuala, dar daca membrii aceluiasi grup sunt tratati sistematic in mod similar, aceasta constituie si un patern social de comportament agregat (Michael Banton, 1998) . In stiintele sociale termenul face trimitere, in general, la un tratament prejudiciant, cu efecte negative asupra celui vizat. Discriminarea duce la "lipsirea de drepturi, care atrage dupa sine o situatie de inegalitate intre cetateni, pe baza apartenentei la o grupare poltica, nationalitate sau rasa"[28] sau orice criteriu care nu este fundamentat pe inegalitatile donandite.

Pentru a combate acest femomen au fost luate o multime de masuri, mai ales la nivel institutional, printre care amintesc Conventia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare, , dar care nu au avut efectele asteptate, fapt care intareste inca odata criticile aduse eticii drepturilor.

Problematica de gen in Romania

Patriarhatul este forma o imbraca paternalismul in societatile traditionale, iar paternalismul pleaca de la presupozitia infantilismului persoanelor adulte fiind in opozitei cu autonomia (concept central al liberalismului). Patriarhatul presupune modernizarea si emanciparea prin pastrarea monopolului masculin, prin pastrarea rolurilor traditionale in viata privata. (de aici abordarea din perspectiva feminismului socialist, nu liberal).

Sursele si legitimarile patriarhatului romanesc au fost amplu tratate in lucrarea Patriarhat si emancipare in gandirea politca romaneasca, editori,an si pot fi impartite in surse care provin din traditia religoiasa si surse din diversele curente de gandire care au dominate secena politica romanseasca. Voi face in continuare o scurta prezentare a acestora.

Traditia religioasa si selectia textelor cu profund caracter misogin.acestea sunt prezentate in primul capitol din Convenio Vechiul Testament este dominat de schisma intre sipirit si natura, iar oamenii au tendinta sa dezvolte alte astfel de rupruri care presupun raporturi de subordonare. Un astfel de raport este stabilit si intr-una din cele doua variante ale crearii omului in Facerea 2 in care femeia este facuta dint-o coasta a lui Adam, iar acesta prin actul de numire asupra caruia are monopol o ia "in posesie". Ea nu numai ca nu are capacitatea de a numi pe altii, dar nu are capacitatea nici de a se numi pe sine, astfel transformandu-se in mijloc de ajuor celuilalt, adica barbatului. In Facerea 1. barbatul si femeia sunt facuti deopotiva de Dumnezeu pentru a stapani pamantul si vietuitoarele acesutia: "Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul sau a facut barbat si femeie"(Facerea, 1:26:30) .

Asa cum am prezentat mai sus este o problema de interpretare, de subiectivism alegerea promovari unui sau altuia dintre cele doua enunturi.. Traditia crestina a retinut prima varianta in care femeia este vazuta ca fiind inferioara si existenta numai prin raportare la barbat, acesta fiind doar un exemplu, foarte relevant ce-i drept avand in vederea ca pornind de la acesta au fost scrise si alte texte religioase cu caracter misogin.

Da in bibliografie fiecare autor in parte, nu doar editoarele: vezi mai jos

Gandirea liberala: liberali romani nu au tratat explicit problematica ce gen, dar au promovat imaginea femeia vazuta ca agent moral, superioritatea morala a femeilor, "femeia-Madona", femeia ca fiinta ingereasca, zeita, "toti oamneii sunt deopotriva, dar femiele sunt zeite, deci nu au de ce sa ceara drepturi"[30]. Idealizarea morala a avut ca pret excluderea din viata publica, izolarea acestora in spatiul privat si deci ingradirea posibilitatilor de a-si promova interesele.

Gandirea conservatoare Femelile aproape ca lipsesc cu desavarsire din programele conservatoare, iar cand sunt prezente se pune accentul pe talentul acestora, pe calitatile lor exceptionale. Conservtorii accepta drepturile dobandite sau mostenite, munca fiind generatoare de merite. Atata timp cat munca casnica nu era recunoscuta ea nu era generatoare de drepturi. Modernizarea sa facut treptat, prin talente si nu prin programe, deci femeile nu au putut fi agenti ai schimbarii, dar nici benficiari ai acesteia doarece schimbarea depindea de trasaturile de caracter.

Miscarea eugenista. Eugenisti vad natiunea biologic si atribuie statului un rol central in constriurea acesteia. Statul devine marele patriarh el interveind in probleme cum ar fi contrlul facultatilor reproductive, controlul casatoriilor etc. Este pus accentul pe maternitate ca modalitate de imbunatatire a natiunii, iar emanciparea femeilor era vazuta ca o culpa daca nu avea in prim plan interese legate de sanatatea natiunii. Feminismul era vazut ca un obstacol, doerarece punea accentul pe individualitate, pe drepturi, autonomie si autoafirmare concepte nu de putine ori in contradictie cu "destinul eugenic al femeilor"[31].

Gandirea nationalista. Nationalismul ca ideologie colectivista s-a plasat in opozitie cu feminismul ca ideologie emancipatoare centrata pe autoafrmare individuala. Nationalismul ca ideologie care se poate radicaliza ducand la idoilogii opuse democratiei . "Femeile nu sunt barbate, sunt incapabile de politica, nu sunt capi de familie si nu sunt in stare sa treaca dincolo de interesul pentru fizic si exteroritate" . Miscarea nationalista considera ca expansiunea Romaniei nu se poate realiza decat prin personaje pline de virilitate, cu o profunda viata spirituala, iar aceste nu sunt in nici un caz caracterisitici al femeilor, ba din contra "daca vrei sa fii un adevarat reprezentant al noii elite cultural-politice, atunci fii tot ceea ce nu este feminizat sau feminin" .

Conditia femeilor in Romania, ca si in alte tari, s-a schimbat pe masura contextul social s-a schimbat. Astfel, pe fondul traditiilor profund patriarhale care statau inegalitatea intre barbati si femei atat in societate cit si in viata privata prin priviliegierea barbatilor odata cu prima jumatate a secolului au aparut miscari care promovau drepturile femeilor, acestea fiind coerente cu miscari de aceeasi natura din alte tari. Astfel, s-a trecut de la epoca preindustriala in care forta de munca era preponderent feminina, dar dependenta fata de barbati manifestandu-se pe plan politic, socio-legal si moral-psihologic, la epoca industriala caracteriata prin egalitate in drepturi si indatoriri, aparitia de facilitati pentru cresterea copiilor (crese, gradinite), conservarea patriarhatului traditional in familie si manifestarea statului ca patriarh absolut. Urmatorul pas a fost trecerea la democratie care a modificat relatiile de gen prin hiperierarhizare, polarizarea veniturilor si lipsa egalitatii de sanse. Patriarhatul capitalist a dus la polarizare, ierahizare dupa status si venituri, blocarea accesului femeilor la detinerea managementului capitalului, la un loc subordonat acordat femeilor in ierarhia capitalului si la conditionarea ascensiunii acestora de masculinizare.

Astfel, in societatea aflata in tranzitie, patriarhatului simbolic, caracterizat prin recunoasterea conducerii barbatesi, i se suprapune pariarhatul modern prin care femeile devin dependente de venituri si de status de barbati. Avem de aface deci cu o dubla dependenta a femeilor in perioada de tranzitie, cea legata de aspectele clutural traditionale si cea economica.

Sursele dependentei cultural-traditionale constau in modernizarea femeilor numai la nivel declarativ si nu efectiv ("femeile raman in cea mai mare parte castigatoare ale painii, managere ale resurselor din casa, funizoare de servicii casnice, ingrijitoare de copii, educatoare, furnizoare de afectiune. Barbatii au prin excelenta rolul de a aduce venituri in casa." ), iar pentru justificarea mentinerii acestui tip de dependenta se face apel la traditie si la rolul barbatului ca aducator de venituri.

Sursele dependentei economice sunt discriminarea veniturilor - adica femeile au venituri mult mai mici decat cele ale barbatilor, si discriminarea ocupationala - adica femeile sunt impinse catre ocupatii cu calificare inferioara sau catre neocupare.

Transformarile aduse de tranzitie au afectat ambele sexe, dar in mod diferit. Si anume, in timp ce barbatii au reusit sa aduca problemelele lor pe agenda publica, problemele legate de masivele disponibilizari care au avut loc in industria extractiva, siderurgica, prelucratoare - industrii cu forta de munca preponderent masculina, si sa impuna politici de corectare a acestor "nedreptati", in timp ce impingerea fortei de munca feminine spre sfera privata, adica spre ocupatia de casnica nu a intrat niciodata pe agenda publica, Mirou, 2004, cap. VI.

Odata cu dezindustrializarea avem de aface cu o schimbare a ierarhiei in ceea ce priveste ramurile strategice in economia nationala, in sensul cresteri ponderii in produsul intern brut a veniturilor aduse de industria usoara, comert si servicii, ramuri ocupate cu forta de munca preponderent feminina. Deci, femeile urca in pondere si importanta in munca salariata, barbatii scad - forta de munca salariata se feminizeaza, dar "barbatii au reusit sa-si transforme propria lor inferioritate pe piata muncii . intr-o problema politica majora a societatii, fara ca transferul unei parti importante a fortei de munca feminine in casnice sa devina o problema de egala anvergura" Cu toate acestea "somerul intretinut de o salariata ramane oricum capul familei" deoerece traditiile patriarhale sunt foarte bine incastrate in mentalitatea oamenilor si problemele generate de acestea sunt mascate prin aplel la egalitatea in drepturi si promovarea idei conform careia diferentele care apar sunt dobandite si nu alocate prin nastere.

Aici este o rupture intre partea teoretica si cercetare: e momentul sa spui ce idei teoretice te-au ghidat in cercetare

Acesta problema a emanciparii femelior prin capatarea independentei politice, socio-legale si economice, dar mentinerea lor dependente la nivelul registrului moral-psihologieci este analizata in paginile ce urmeaza. Perspectiva teoretica pe care se azeaza acesata lucrare este ce conform careia exista un conflict intre abordarea institutional liberala bazata pe drepturi si latura moral-psihologica a dependentei. Astfel, dobindirea drepturilor nu atrage dupa sine reducerea partiarhatului, atata timp cat in registrul moral-psihologic dependenta se mentine la aceslasi nivel. Obtinerea drepturilor, independenta economica, este vazuta prin prisma responsabilitatilorr asumate, dar nu si a beneficiilor rezultate un urma acestei asumari, efectul acestui fapt putand duce la mascarea foarte subtila a patriarhatului in spatele "cortinei" drepturilor. Registrul moral-psihologic al dependentei este indentificat cu traditia si cultura profund patriarhala ce caracterizeaza societatea romaneasca si care duce la formarea unor comportamente adaptabile mediului economic pentru asigurarea existentei, dar care raman extrem de inflexibile in raport cu relatiile de gen.

Bariere in calea initiativei unei femei de a-si reconfigura pozitia in societate (preluare dupa modelul lui Nancy Hirschmann in "The theory and practice of feedom: the case of battered women") sunt de doua feluri:

Interne: femeile sunt vazute ca indivizi autonomi, separati care actioneaza in virtutea propriei constiinte;

Externe: determinate de configuratia mediului economie, social si politice din momentul respectiv.

Eential este faptul ca barierele interne sunt determinate de cele externe, astfel cunoscand cauza si efectul, putem actiona asupra acestora pentru a modela societatea in directia inlaturarii pattern-urilor prin care sunt tratati diferentiat si preferential membrii acesteia.

II. 2 Cercetarea cantitativa

Aspecte metodologice

Orientarea generala epistemologica in cercetarile cantitative este una de tip positivist-explicativista, nivlelul realitatii vizat fiind preponderant macrosocial, global, iar natura relaitatii cercetate este una statica si exterioara actorului social. Relevanta punctului de vedere in explicarea si intelegerea realitatii sta in mana cercetatorului, deci avem de aface cu o abordare etica in care relatia dintre cercetator si subiect este distanta, acestea cercetand "din exterior". Cercetarea cantitativa isi propune verificarea unei teorii prin cercetare empirica, iar selectia unitatilor ce urmeaza a fi cercetate efectiv se face preponderant prin esantionare statistica. Timpul afectat culegerii datelor este scurt, iar principalele metode folosite sunt experimental, acnheta cu chestionar standardizat, analiza cantitativa a documentelor, observatia sistematica din exterior. Natura informatiilor obtinute este de mare fidelitate, iar raportul final de cercetare cupinde cifre, tabele, grafice si diverse comentarii.

Obiectivul specific.

Obiectivul specific al cercetarii cantitative este de a descrire relatile de gen care se stabilesc in familiile subiectilor intervievati in urma analizei si interpretarii rezultatelor statistice obtinute dupa aplicarea anchetei, facand aplel la metode specifice cum ar fi diferentiala semantica, analiza tendintelor, corelarea rezultatelor.etc.

Ipoteze specifice. Nu mai fa afirmatii absolute, foloseste expresia in eneral sau in majoritate

femeile din mediul rural nu sunt in genere depenedente de veniturile sotilor lor;

femeile din mediul rural au o contributie esentiala la venitul familiei;

principalele surse de venituri sunt salariile, care sunt dicriminate in functie de gen;

cea mai mare parte din venituri sunt consumate pentru cheltuielilie cu hrana, ingrijirea copiilor etc.;

societatea romaneasca este vazuta ca fiind mai favorabila pentru barbati decat pentru femei;

rolurile de gen sunt clar definite cel putin la nivel cultural sau prin cutume traditionale, femeile fiind cele care trebuie sa se ocupe de muncile casnice, iar barbatii cei care trebuie sa aduca banii in casa;

principalele probleme cu care se confrunta atat femeile cat si barbatii din medul rural tin de lipsuri materiale, de lipsa banilor, de aceea intreg efortul lor este concentrat spre asigurarea existentei de pe o zi pe alta si de asiurarea unui viitor decent copiilor.

Coordonatele modale.

Metoda: ancheta cantitativa care are drept obiectiv cuantificarea variabilelor utilizate, astfel opiniile vor fi evaluate din punct de vedere statistic.

Tehnica: interviul structurat care consta in administrarea unui chestionar, de catre un anchetator unei persoane numita respondent. 

Instrumentul: chestionarul. Chestionarul (vezi anexa)reprezinta instrumentul de culegere a datelor de care depinde reusita cercetarii. La realizarea acestuia s-a tinut cont de scopul cercetarii, de principalele obiective, s-au folosit intrebari inchise, mixte si intrebari cu raspunsuri in scala. Unele intrebari tip scala au necesitat folosirea diferentialei semenatice ca metoda de tratere si interpretarea a informatiilor obtinute. Diferentiala semantica este exprimata printr-o scala cu 3, 5 sau 7 trepte, plasate intre perechi de adjective. Exemplu: foarte favorabil, favorabil, satisfacator, nefavorabil, foarte nefavorabil. Acestor variante li se asociaza cifrele 5, 4, 3, 2 si 1 pentru a prelucra datele si a trage concluziile.

Modul de aplicare si folosire a diferentialei semantice:

Persoanei cercetate i se cere sa isi exprime opiniile despre stimulul supus investigatiei caracterizat printr-o pereche de atribute bipolare. Intre cele doua atribute se construieste o scala, directia si intensitatea opiniei persoanei stabilindu-se pe baza nivelului pe care acesta il indica pe scala respectiva.

Persoana cercetata incercuieste sau marcheaza cu "X" acel segment al scalei care corespunde cu imaginea sa despre fenomenul supus investigatiei.

Dupa ce fiecare persoana investigata si-a exprimat optiunea, cercetatorul/cercetatoarea poate sa determine o medie a tuturor opiniilor, sintetizand imaginea esantionului cercetat cu privire la fenomenul respectiv.

Chestionarul se completeaza stand fata in fata cu persoana intervievata. Astfel se poate observa cel mai bine reactia persoanei si putem afla cele mai multe informatii. Chestionarul ia forma unei palnii incepand cu intrebari generale si continuand apoi cu intrebari din ce in ce mai focalizate.

Esantionul cercetari a fost constituit din anagajati societatii X din comuna S, judetul Olt, dimensiunea acestuia ajungand la 74 de subiecti cu urmaroarea distributie a datelor de identificare sex si varsta:

• Sex: - 69% feminin;

- 31% masculin;

• Varsta: - - 18 - 29 ani;

- 32% - 30 - 59 ani.

Coordonate temporale.

Analiza si interpretarea rezultatelor cercetarii.

Pentru a avea o imagine cat mai clara asupra fenomenului cercetat am urmarit structurarea chestionatului, prin asocierea intrebarilor, in subteme care corelate sa poata scoate in releief structura relatiilor de gen existenta in cadrul populatiei cercetate. Astfel, pe langa categoria datelor de identificare care au urmarit descrierea cat mai completa a profilului subiectului , celelate date au fost grupate in urmatoarele categorii:

Veriabile de dentificare;

Venituri - am avut in vedere aici identificarea tuturor surselor de venituri, dar si a principalelor cheltuieli;

Perceptia rolurilor. Intrebarile cuprinse in aceasta categorie au avut in vedere obtinerea de informatii cu privire la cum este sau cum ar trebui sa fie societatea din perspective relatiilor de gen ;

Distributia rolurilor - urmareste analiza relatiilor de gen prin prisma distributiei rolurilor in familiile subiectilor.

Variabile de identificare.

Ca variabile de identificare am mai folosit sexul, varsta, educatia, starea civila si ocupatie. Distributia persoanelor in functie de primele doua caracteristici am prezentat-o deja cand am facut o scurta caracterizare a esantionului cercetarii . Voi completa in continuare imaginea populatiei cercetate prin prezentarea rezultatelor inregistrate pentru celelate trei variabile de identificare.

Astfel, subiectii esantionului sunt in cea mai mare parte casatoriti - 71,6% (vezi anexe, pagina ), iar in ceea ce priveste educatia predomina persoanele cu ultimul an de pregatire scoala generala si scoala profesionala. Trebuie de asemenea remarcat faptul ca pe dimensiunea de gen apar diferente demne de mentionat, si anume, in timp ce cei mai multi dintre barbati - 52% au mentionat scoala profesionala ca fiind ultima scoala absolvita, cele mai multe dintre femei - 44% au mentionat scoala generala.asta creeaza o diferenta: femeile nu au o calificare

In ceea ce priveste ocupatia cei mai multi dintre subiecti sunt muncitori necalificati, adica 50%, urmati de muncitori calificati 43,2% si 6,8% cei cu functii superioare (vezi anexe, pagina ). Foarte interesant este de urmarit distributia pe sexe a ocupatiilor. Inainte de realizarea chestionarul am consultat organigrama societatii si am ajuns la concluzia ca cea mai potrivita scala pentru a inregistra aceasta variabila este cea prezentata adica: muncitor calificat, muncitor necalificat si functii superioare, in plus aceasta scala ajutandu-ma foarte mult in analiza problematicii de gen. Asa dar, distributia ocupatiilor in functie de sex scoate in evidenta ca cele mai multe dintre femei sunt necalificate si anume 57% dintre acestea si ca pe cand 18 % dintre barbati au functii superioare numai 2% dintre femei au acelasi statut. Deci, barbatii sunt majoritatea calificati si ocupa cea mai mare parte a functiilor de superioare (sau de conducere), pe cand femeile sunt majoritar necalificate si detin de noua ori mai putine functii superioare decat barbatii.

Venituri.

Surse de venituri.

Principala sursa de venituri in familiile celor intervievati o reprezinta salariile. Am ajuns la aceasta concluzie prin detaliarea in cadrul chestionarului a surselor de venituri pe familie rezultatele fiind urmatoarele:

100% din cei intervievati lucreaza, acesta fiind unul din criteriile de selectie;

Dintre cei casatoriti 66% au soti/sotii care, de asemenea, desfasoara anumite activitati in urma carora obtin o remuneratie a carei distributie este prezentata in graficul de mai jos; Nu am inteles distributia pe gen

Alte surse constante de venituri sunt reprezentate de prestatiile sociale, dintre care alocatiile de stat pentru copii, alocatiile complementare si ajutorul pentru incalzire sunt cele mai des intalnite (vezi anexe, pagina ). Avand in vedere insa faptul ca, cuantumul alocatiei de stat pentru copii este doar de 32 de lei, al celei complemetare de 38 lei pentru familia cu un copil, 44 lei pentru familia cu 2 copii, 49 lei pentru familia cu 3 copii si 54 lei pentru familia cu 4 sau mai multi copii , ca ajutorul pentru incalzire se acorda numai in perioada sezonului rece, in suma de 48 lei lunar, si de asemena, ca dintre intevievati numai 51,3% beneficiaza de alocatie pentru copii, 25,6 % de alocatie complementara si 50,4% de ajutor de incalzire, salariile raman sursa principala de venutri in aceste familii. Trebiue subliniat faptul ca, cu toate ca gopodariile analizate sunt din mediul rural nici unul dintre inteviavati nu a declarat ca obtine venituri din agricultura, asadar nu exista un excedent de produse agricole care sa se transforme intru-un excedent de venituri pentru locuitorii din mediul rural.

Referitor la cuantumul veniturilor provenite din salarii cei mai multi dintre subiectii cercetarii, si anume 53% au salarii cuprinse intre 550 lei si 800 lei, urmand 31 % cu salarii mai mici de 550. Numai 12% din intervievati au salarii antre 800 lei si 1 200 lei si doar 1,3% intre 1 200 lei si 2 000 lei. Avand in vedere ca salariul mediu pe economie se situeaza in jurul cifrei de 2 000 lei, observam deci ca marea majoritatea a subiectilor au salarii care se situeaza sub acest nivel, doar 2,7% dintre acestia avand un salariu peste 2000.

Daca avem in verere distributia salariilor in functie de sex ajungem la concluzia ca avem de aface cu o discriminare din acest punct de vedere. Astfel, 40 % dintre femei au salarii mai mici de 550 lei, 56% intre 550 si 800 lei, in timp ce numai 6% dintre barbati au salarii sub 550 lei, cei mai multi, si anume 45%, facand patre din categoria de venituri 800 - 1 200 lei.

Referitor la salariile sotilor/sotiilor subiectilor, obsevam ca se mentine tendinta ca cele mai multe din sotii sa aiba salarii pana in 800 lei, in schimb cei mai multi dintre sotii celor intervievate, adica 33%, au salarii cuprinse in aceeasi catrgorie de venituri.Cu toate acestea tendinta de discriminare a veniturilor se mentine, intensitatea find cea care variaza; raman inca 15% barbati care au salarii intre 800 si 1200 lei, 3% cu salarii intre 1200 lei si 2000 lei, 5% cu salarii peste 2000 lei, in timp ce nici o sotie nu depaseste salariul de 800 lei.

De remarcat este si faptul ca 39% dintre sotii celor angajate la societatea X Scrie macar ce profil are nu lucreaza. Aplicand acelasi rationament ca cel de mai sus referitor la sursele de venituri dintr-o familie din mediul rural, rezulta ca in aceste familii femeile sunt cele care genereaza principala sursa de venituri, iar asa cum vom vedea in contiunuare sunt si cele care se ocupa de marea parte a treburilor casnice, si de agricultura si cresterea si ingrijirea copiilor.

Cheltuieli, economii.

Lasand de o parte discriminarea veniturilor, se poate observa cu usurinta ca aceste cele mai multe dintre familiile analizate traiesc la limita subzistentei, lucru ce se poate remarca si din structura cheltuielilor. Astfel cea mai mare parte a celor intervievati au declarat ca principala cheltuiala este reprezentata de hrana, urmata de cheltuielile cu curentul electric si pentru intretinerea copiilor (vezi anexe, pagina ). Din cauza veniturilor mici, foarte putini dintre subiecti, si anume numai 14,8%, au declarat ca fac economii, din care 82% sunt femei. Economiile au ca scop in principal investitia in educatia copiilor - 45% din raspunsuri si achizitia unei locuinte - 27%.

Perceptia rolurilor.

In acest subcapitol am urmarit obtinerea de informatii cu privire la cum sunt percepute rolurile de gen de catre angajatii societatii X, cum cum arata sau cum ar trebui sa arate societatea din punctul lor de vedere , cum se raporteaza acestia la munca , cum vad distributia rolurilor in familie, care sunt cele mai importante lucruri in educatia copiilor , perceptia fata de casatorie etc.

In general vorbind, cui credeti ca ii este mai greu sa se descurce in societatea romaneasca?

Rezultatele obtinute arata ca cei mai multi dintre cei intervievati - 47,2% considera atat barbatilor cat si femeilor le este la fel de greu sa se descurce in societatea romaneasca, dar un procent semificativ, si anume 45,9%, sunt de parere ca femeilor le este mai greu spre deosebire de numai 6,7% care au precizat ca barbatii sunt acceia carora societatea nu le ofera conditii de afirmare cel putin egale cu cele ale celelilalte categorii, si anume femeile. Distributia in functie de gen a raspunsurilor date la aceeasi intrebare, scoate in evidenta aceeasi realitate, exceptand tendinta fireasca prin care femeilele se considera ele a fi mai dezavantajate, si barbatii la fel. Procentul mare a celor care au sustinut ca femeilele sunt acele carora le este mai greu sa se descurce in societatea romaneasca corelat cu o distributie relativ uniforma a acestora intre cele doua sexe si cu faptul ca distributia nu variaza semnificativ in nici in functie de educatie sau de gupele de varsta (vezi anexe, pagina ) sugereaza ca "in societatea romaneasca de acum este mai convenabil sa fii barbat decat sa fii femeie" .

Cine credeti ca ar trebui sa lucreze in urmatoarele domenii

Din raspunsurile primite la aceasta intrebare - cu variante de raspuns barbatii, femeile sau nu conteaza sexul ajungem la concluzia ca atat barbatii cat si femeile considera ca exista ocupatii care sunt specifice barbatilor sau care se potrivesc mai bine barbatilor, cat si coupatii specifice femeilor, sau care se potrivesc mai bine femeilor. Aplicand chestionarul fata-in-fata cu intervievatul am avut ocazia sa observ reactiile acestora cat si comentariile facute pe marginea acesti intrebari, astfel am ajuns la concluzia ca principalul criteriu de diferentiere a ocupatiilor specifice barbatilor si a celor specifice femeilor tinea de dificultatea conditiilor de munca. Astfel, industria extractiva, constructiile si transporturile sunt domenii rezervate majoritar barbatilor, femeilor fiindu-le rezervate domenii ca sanatatea, comertul, industria hoteliara. De subliniat totusi este faptul ca in cazul domeniilor la care femeile au obtinut un scor mai mare, totusi cei mai multi dintre respondenti, indiferent de sex au ales varianta nu conteaza sexul (vezi anexe, pagina ), fapt care corelat cu dominarea absoluta a barbatilor in domeniile considerate specifice lor, intareste afirmatia de mai sus conform careia domeiile care implica efort fizic mare si conditii de munca grele sunt sunt cosiderate a fi mai portivite pentru barbati. Din rezultatele obtinute am putea ajunge la concluzia ca un exista o relatie directa intre gen si ocupare si ca diferentele apar pe baza a cu totul alte criterii care sunt de altfel si foarte legitime in ce sens???. Nu voi detalia aceasta problema deoarece lucrarea, limitindu-se la a fi un studiu de caz, nu isi propune sa verifice daca in declaratiile lor oamenii sunt constienti de realitate sau daca aplica convingerile pe care le afiseaza, si nici sa faca o analiza detaliata a discriminarii ocupationale, acest subiect putand fii analizat in amanunt in cartea lui V. Pasti, Ultima inegalitae.

In comparatie cu servicul, munca in gospodarie este: mai importanta, la fel de importanta, mai putin importanta.

Perceptia muncii salariate coparativ cu munca in gospodarie a fost abordata prin intermediul acestei intrebari. Cei mai multi dintre subiecti - 47,9% au spus ca munca in gospodarie este la fel de impotanta ca si serviciul, 28,3% considerand-o a fi mai putin importanta si 24,3% mai importanta (vezi anexe, pagina ). Distributia raspunsurilor la acesta intrebare in functie de genul respondentilor scoate in evidenta faptul ca femeile considera in mai mare masura munca in gospodarie ca fiind mai importanta decat serviciul si anume 31% dintre acestea, in schimb ce numai 9% dintre barbati au aceasta parere. Acest lucru se observa si din punctajul obtinut prin aplicarea diferentialei semantice scorul mediu obtinut pentru respondentii de sex feminin fiind 2, iar scorul mediu obtinut pentru respondentii de sex masculin fiind 1,7, si anume in timp ce femeile considera munca in gospodarie la fel de importanta ca si serviciul, barbatii au tendinta de a o considera mai putin importanta. (munca in gospodarie ramane o componenta extrem de importanta in viata locuitorilor de la tara). In ceea ce priveste grupele de varsta observam ca nu exista diferentieri majore, in schimb daca avem in vedere distributia raspunsurilor in functie de educatia respondentilor, observam ca exista tendinta de a scadea importanta muncilor casnice pe masura cresterii gradului de educatie, cu intensitate mai mare in cazul celor cu studii superioare (vezi anexe, pagina .

Sunteti de parere ca muncile casnice sunt munci:

Perceptia asupra gradului de dificultate a muncilor casnice a fost integistrata prin intermediul intrebarii numarul saspisprezece din chestionar, Considerati ca muncile casnice sunt munci:, intrebare cu scala tip diferentiala semantica. Scorul mediu obtinut a fost de 2,8, adica munci cu dificultate medie. Observam tendinta barbatilor de a considera muncile casnice ca fiind de dificultate medie, spre deosebire de cea a femeilor de a le considera ca fiind intre dificultate medie si ridicata (vezi anexe, pagina ). In ceea ce priveste distributia pe grupe de varsta nu exista diferentieri semnificative.

Este mai mult datoria femeilor decat a barbatilor sa se ocupe de treburile casnice?

Cei mai multi dintre respondenti, si anume 61% sunt de parere ca este mai mult datoria femeilor sa se ocupe de treburile casnice, in schimb ce 39 % sunt de parere ca ambii parteneri trebuie sa se ocupe de treburile casnice. Surprinzator sau nu, nu exista nici o diferenta a de preceptie intre cele doua sexe, astfel 60% dintre barbati si 60% dintre femei fiind de parere ca femeile sunt in principal responsabile cu munca in gospodarie.

Este de asemnea de subliniat faptul ca apar diferente semnificative de perceptie intre cele doua grupe de varsta. Astfel, in timp ce 72% dintre cei cu varsta peste 30 de ani considera ca este mai mult datoria femeilor decat a barbatilor sa se ocupe de treburile casnice, numai 42% din cei cu varsta intre 18 si 29 de ani au aceeasi parere. De asemenea, se observa tendinta de scadere a numarului celor care au aceasta parere pe masura ce creste gradul de educatie (vezi anexe, pagina ). Acest aspect poate fi preceput ca un element de emancipare si de reducere a discriminarii de gen.

Este mai mult datoria barbatilor decat a femeilor sa aduca bani in casa?

In timp ce este mai mult datoria femeilor sa se ocupe de treburile casnice, este mai mult datoria barbatilor sa aduca bani in casa. Asadar, 56,7% din respondenti considera ca fiind mai mult responsabilitatea barbatilor sa aduca bani in casa, 41,8% considera ca ambii parteneri au responsabilitati in aceasta privinta. Daca in ceea ce priveste muncile casnice, si barbatii si femeile aveau acelasi punct de vedere, in ceea ce priveste banii in casa, sunt mai putini barbati decat femei care considera ca ei sunt principalii responsabili de veniturile din familie.

In ceea ce priveste distributia pe grupe de varsta rezultatele obtinute arata ca nu exista difernte notabile, 58% dintre cei cuprinsi intre 18 si 29 de ani si 56% dintre cei cu varsta intre 30 si 59 de ani fiind de parere ca este mai mult datoria barbatilor decat a femeilor sa aduca banii in casa, iar 38% dintre cei cu varsta cuprinsa intre 18 si 29 de ani si 44% dintre cei cu varsta cuprinsa intre 30 si 59 de ani considera ca nu este mai mult responsabilitatea barbatilor sa aduca bani in casa. In ceea ce priveste distributia in functie de educatie observam ca se pastreaza tendinta de scadere a prejudecatilor cu privire la rolurile traditionale in familie pe masura cresterii nivelului educational.

Cine este de preferat sa ia deciziile in familie?

La prima vedere am fi tentati sa credem ca diferentele de gen nu au o legatura directa cu asumarea responsabilitatii de decident in familie, ataa timp cat 68,9% din respondenti au decalrat ca nu conteaza sexul celui care ia deciziile in familie. Insa, faptul ca 27% din subiecti au declarat ca barbatii ar trebui sa ia deciziile in timp ce numai 4% au declarat ca femeile sunt de preferat in luarea deciziei scoate in evidenta foarte clar mentinerea traditiei partiarhale si a coceptiei conform careia barbatul este capul familie (vezi anexe, pagina ** tabele centralzatoare

Interesant este faptul ca femeile se supun acestei norme, diferentele aparute in distributia in functie de sex a raspunsurilor obtinute reliefand chiar o tendinta inversa decat cea fireasca si anume, mai multe femei decat barbati considera ca barbatii sunt de preferat sa ia decizii in familie.

Observam din graficul de mai jos ca tinerii sunt mai dispusi sa renunte la mentalitatea patriarhala, astfel doar 13% dintre cei cu varsta cuprinsa intre 18 si 29 de ani cred ca barbatii ar trebui sa decida in familie, pe cand din categoria 30 - 59 ani 34% au aceeasi parere.

In ceea ce priveste distributia raspunsurilor in functie de nivelul de educatie, rezultatele obtinute variaza, neputand stabili o legatura directa intre variabila educatie si preferinta/indiferenta pentru/fata (de) unul sau altul din sexe in procesul decizional din cadrul familie (vezi anexe, pagina ).

In viata publica (administratie, politica etc.) este de preferat sa aiba functii de conducere: barbatii, femeile, nu conteza sexul.

La fel ca si in cazul intrebarii anterioare, am putea crede ca un sunt semificative diferentele de gen in ceea ce priveste ocuparea functiilor de conducere din administratie, politica etc., deoarece marea parte a respondentilor - 63,5% - au declarat ca nu conteaza sexul celor care ocupa astfel de functii. Dar, diferentele majore apar in distributia celorlate raspunsuri; astfel, numai 2,7% din cei intervievati fiind de parere ca femeile ar trebui sa ocupe functii de conducere, in timp ce 33,7% dintre acestia considera ca barbatii sunt mai in masura sa ocupe astfel de functii (vezi anexe, pagina **, tabele centralizatoare

Se observa de asemenea aceeasi tendinta de conformism a femeilor si de aceasta data 35% dintre femei considerand barbatii ca fiind de preferat in ocuparea functiilor de conducere, in timp ce doar 30% dintre barbati au aceeasi parere. Foarte interesant este si faptul ca nici una din respondente nu a declarat ca femeile sunt de preferat sa ocupe functii de conducere, in timp ce 10% dintre barbati au sustinut acest lucru.

Daca avem in vedere distributia raspunsurilor in functie de grupele de varsta, vom observa ca se mentine tendinta de schimbare a mentalitatii in sensul atenuarii diferentelor de gen in cazul persoanelor aflate intre 18 si 29 de ani, doar 20% dintre acesta alegand barbatii ca principali candidati la functiile de conducere, spre deosebire de dublu, adica 40% dintre cei din categoria 30 - 59 de ani care au declarat acelasi lucru (vezi anexe, pagina ).

Cresterea nivelului de educatie se dovedeste si de aceasta data de ajutor in atenuarea diferentelor de gen, astfel 57% dintre cei cu ultimul nivel de pregatire scoala generala si scoala profesionala, 79% dintre cei cu liceu si 100% dintre cei cu studii superioare sunt de parere ca nu conteza sexul in ocuparea functiilor de conducere din viata publica (vezi anexe, pagina ).

In general, cui ii este mai frica de asumarea unor responsabilitati mari: barbatilor, femeilor, nu conteaza sexul.

La aceasta intrebare raspunsurile se impart relativ uniform intre cele trei variante disponibile, astfel 35,1% dintre cei chestionati au spus ca barbatii se tem mai mult de asumarea unor responsabilitati mari, tot atatia fiind si cei care au declarat ca femeilor le este mai teama de asumarea repsonsabilitatilor mari, iar 29,7% au sustinut ca nu conteaza sexul (vezi anexe, pagina **, tabele centralizatoare).

In acelasi timp, cum era de asteptat, cei mai multi dintre barbati considera ca femeilor le este mai frica de asumarea respnsabilitatilor - 43%, in timp cele mai multe dintre femei - 35% - considera ca nu conteaza sexul, urmand foarte aproape un procent de 34% dintre acestea care considera ca barbatilor le este mai frica.

In ceea ce priveste distibutia raspunsurilor in functie de variabila varsta, observam ca 50% dintre cei din categoria de varsta 18 -29 de ani au ales barbatii ca findu-le mai teama de asumarea responsabilitatilor mari, 25% alegand femeile si tot acelasi procent decsarand ca nu conteza sexul. In schimb, 28% dintre subiectii cu varste intre 30 si 59 de ani au spus ca barbatilor le este mai teama de asumarea responsabilitatilor mari, 40% ca femeilor si 32% au declarat ca nu conteaza sexul (vezi anexe, pagina )

Care sunt cele mai importante lucruri in educatia baietilor? Care sunt cele mai importante lucruri in educatia fetelor?

Aceasta intrebare a fost o intrebare cu raspuns multiplu, intervievatii trebuind sa aleaga trei dintre variantele de raspuns. Cei mai multi dintre subiecti au spus ca cele mai importante lucruri in educatia baietilor sunt disciplina - 91,8%, asculatarea - 71,6% si ordinea. Referitor la cele mai imprtante lucruri in educatia fetelor am inregistrat urmatoarele rezultate: disciplina - 82,4%, ascultarea - 75,6% si harnicia - 74,3%.

Referitor la valorile care au inregistrat cele mai putine raspunsuri observam ca pe ultimul loc se afla libertatea de alegere, atat in cazul baietilor cat si in cazul fetelor, si de asemnea, pe penultimul loc independenta, pentru ambele sexe. De remarcat, deci ca fetelor li se recomanda atat mai putina libertate de alegere, cat si independenta decat baietilor

Distributia raspunsurilor in functie de sex si grupe de varsta arata ca nu exista diferente semnificative din acest punct de vedere atat in cazul valorilor importante pentru educatia baietilor cat si in cazul valorilor importante in educatia baietilor.

Ce considerati este cel mai important pentru ca o casatorie sa fie reusita? (o singura mentiune)

Increderea este de departe cel mai importatnt lucru pentru ca o casatorie sa fie reusita 43,2% dintre respondenti alegand aceasta optiune. Increderea este urmata, dar la dferenta semnificativa de dragoste - 28,3%. Surprinzator 10,8% din respondenti considera ca banii sunt cei mai importanti intr-o casatorie, iar tot atatia au ales fidelitatea. De remarcat ca foarte putini au ales sprijinul reciproc si anume numai 4%, iar 2,7% dintre respondenti au considerat ca existenta unei locuinte proprii este esentiala in reusita casatoriei (vezi anexe, pagina

Daca avem in vedere distributia pe sexe a raspunsurilor, observam ca se mentine aceeasi in mare aceeasi tendinta de a considerea increderea ce mai importanta intr-o casatorie, urmata de dragoste, bani si fidelitate. Totusi, mai multi barbati decat femei considerea dregostea ca fiind cea mai importanta, si mai multe femei decat barbati considera banii ca fiind cei mai importanti intr-o casatorie.

Diferente de perceptie apar si intre cele doua grupe de varsta, astfel 50% din cei cuprinsi intre18 si 29 de ani au declartat ca increderea este cel mai important lucru intr-o casatorie, 37% au ales dragostea, 8% banii si 5% locuinta. Interesant de subliniat este faptul ca nici un respondent din aceasta categorie de varsta nu a ales fidelitatea sau sprijinul reciproc. Raspunsurile inregistrate la grupa de varsta 30 - 59 de ani ne arata ca respondentii pretuiesc de asemenea increderea si dragostea intr-o casatorie, dar sunt si multi - 16% - care pun mare accent pe fidelitate, dar si pe bani - 12%. (vezi anexe, pagina

Repertizarea raspunsurilor in functie de nivelul de educatie scoate in evidenta faptul ca cei cu studii superioare pun mai mult accent pe dragoste decat pe incredere, fiind de altfel singura catergorie la care nu se pastreza tendinta generala si anume: incredere, dragoste, bani, fidelitate, ultimele doua nu in mod necesar in aceasta ordine (vezi anexe, pagina

Dupa parerea dumneavoastra tinerii casatoriti ar trebui sa locuiasca in: casa baiatului, casa fetei.

Aceasta intrebare ar putea fi considerata incompleta, deoarece lipseste o variabila care este esentiala si anume in casa proprie. Am omis in mod intentionat includerea acestei variabile in scala acestei intrebari, pe motivul ca astfel raspunsul ar fi fost predefinit, adica cu siguranta cei mai multi dintre cei intervievati ar fi ales aceasta varianta ca fiind cea optima. Insa, avand in vedere ca in aceasta lucrare este tratata problmetica discriminarii de gen, am considerat mai avantajos pentru scopul cercetarii constriurea unei scale strict coreleta cu genul, punctul neutru fiind varianta de raspuns Nu stiu/Nu raspund.

Rezultatele obtinute sunt ilustrate in graficul de mai jos:

Asadar, majoritatea subiectilor, si anume 82,4% au raspuns ca tinerii casatoriti ar trebui sa locuiasca in casa baiatului, un singur subiect declarand ca tinerii casatoriti ar trebui sa locuiasca in casa fetei.

Ce parerea aveti despre:

Femeile care au facut copii fara a fi casatorite legal.

Majoritatea respondentilor, adica 40,5% au o parere proasta despre femeile care au facut copii fara a fi casatorite legal, iar de asemenea un procent destul de mare - 17,5% au o parere foarte proasta. Foarte putini au fost cei care au declarat ca au o parere buna - 5,4%, nici unul nu a declarat ca ar avea o parere foarte buna, iar un 36,4% au avut o parere de mijloc.

In ceea ce priveste perceptia asupra femeilor care au facut copii fara a fi casatorite legal in functie de sex, se observa tendinta femeilor de a fi mai tolerante, astfel scorul mediu obtinut pentru respondentii de sex feminin a fost 3,6 comparativ cu 3,9 , scorul mediu obtinut pentru cei de sex masculin. In timp ce, cele mai multe femei - 47% - au ales varianta asa si asa, cei mai multi dintre barbati au o parere proasta - 56%.

Femeile care au facut copii fara a fi casatorite legal si care nici nu isi doresc nu sot.

Parerea despre femeile care au facut copii fara a fi casatorite legal si care nici nu isi doresc un sot este chiar mai prosta decat cea depsre categoria de femei despre care tocmai am vorbit, scorul mediu obtinut fiind de 3,8 adica respondentii au o parere proasta. De remarcat este faptul ca la au fost totusi respondenti care au o parere chiar foarte buna, ceea ce nu s-a intamplat in celalalt caz (vezi anexe, pagina

Si de aceasta data barbatii sunt cei cu pareri radicale, cei mai multi dintre ei - 47% avand o parere foarte proasta, in timp ce cele mai multe dintre femei - 41% au declatat ca au o parere proasta.

Acest lucru este relevant si de scorul mediu obtinut pentru cele doua sexe:

Femeile care au divortat si au lasat copii in grija sotilor.

Aceasta categorie de femei este cel mai prost vazuta de catre intevievati, 36,4% avand o parere foarte proasta, 40,5% proasta, 18,9 % asa si asa. Scorul mediu obtinut pentru aceasta categorie este de 4,09 deci parere proasta. Distributia raspunsurilor in functie de sex arata ca se mentine tendinta barbatilor de a fi mai radicali, aceasta categorie de respondenti obtinand un scor mediu de 4,21 comparativ cu scorul mediu obtinut pentru respondenti de sex femeinin, si anume 3,45.

Femeile care au divortat si au luat in ingrijirea lor copii.

In acest caz situatia se schimba substantial, astfel cei mai multi dintre cei intervievati au o parere buna si anume 51,3%, 29,7% au o parere foarte buna, 20,2% asa si asa. Raman totusi 14,8% care au o parere proasta si 8,10% care au o prere foarte proasta. Scaorul mediu obtinut in cazul femeior care au divortat, dar au luat in ingrijirea lor copii este de 2,6. Mare parte dintre barbati isi mentin totusi parerea proasta - 22% si foarte proasta - 13%, dar un porcent semnificativ dintre acestia, adica 30% au declarat totusi ca au o parere buna, iar tot atatia au ales varianta asa si asa. Cele mai multe dintre femei - 60% au ales varianta de mijloc, 22% au o parere buna si nici un raspuns parere foarte buna. Au fost si destule femei care au o parere proasta - 12% si chiar foarte proasta 6%.

Distributia rolurilor.

In subcapitolul anterior, perceptia rolurilor, am incercat sa identfic parerea subiectilor despre cum este sau ar trebui sa arate societatea romaneasca punand accentul pe distrubutia rolurilor de gen. In subcapitolul distributia rolurilor, mi-am concentrat atentia in identificarea distributiei rolurilor de gen in familiile intervievatilor, am urmarit sa aflu cine ce rol joaca in familie, cum se impart drepturile si responsabilitatile intre femei si barbati. Asadar, daca pana acum am avut interbari de genul "cine ar trebui?", "cine este de preferat sa ?", "ce parere aveti despre?", intrebarile ce urmeaza sunt de felul "in familia dumneavoastra cine?", "care sunt in familia dumneavoastra?".

Cati membrii are familia dumeavoastra?

Cu ajutorul acestei intrebari am incercat sa identific tipurile de familie predominante - familie nucleara[48], familei extinsa - numarul de copii, de adulti si de varstnici din familiile subiectilor.

In urma centralizarii rezultatelor am observat ca domina familiile extinse cu urmatoarea comonenta: doi adulti, un copil si doi varstnici. Aceasta copmonenta este sustinuta de 68,9% dintre respondenti in cazul adultilor, de 37,8% in cazul copiilor si de 44,5% daca vorbim de varstnici.

Din totalul esantionului, in afara celor care au sustint ca familiile lor au in componenta doi adulti raspunsurile au fost distribuite astfel: 5,4% un adult, 9,4% trei adulti, 10,8% patru adulti, 4% cinci adulti, 3,5% sase adulti (vezi anexe, pagina ).

Dupa cum am vazut domina familiile cu un copil, urmeaza familiile fara nici un copil - 28,3%, cu doi copii - 22,9%, trei copii - 9,4% si patru copii - 1,3% (vezi anexe, pagina ). In ceea ce priveste varsticii distributia este urmatoarea: 44,5% doi varstinici, 36,4% familii fara nici un varstinc, 27% un varstnic, 6,7% trei varstnici (vezi anexe, pagina ).

Trebuie mentionat faptul ca rezultatele obtinute in urma aplicarii acestei intrebari nu sunt pe atat de relevante si se clare pe cat mi-as fi dorit, deoarece din prespectiva relatiilor care se stabilesc in familie copii raman copii si sunt tratati ca atare si mult dupa varsta majoratului si declarati sau nu asa in urma aplcarii chestionarului, copii majori pot avea tendinta de a-si declara parintii adulti drept varstnici etc. Cu toate acestea intrebarea nu este lipsita de relevanta, rezultatele obtinute putandu-ne creiona o imagine de ansamblu asupra tipului de familii predominanta, si anume familia extinsa, si mai departe in cercetare asupra impartirii responsabilitatilor intre membrii familei.

Luand in considerare toate activtatile din decursul unei zile, cine considerati ca munceste mai mult in familia dumneavoastra.

Din totalul respondentilor 51,3% sunt de parere ca si barbatii si femeile muncesc la fel de mult, un rocent de 39,3% considera ca femeile sunt acelea care muncesc mai mult, iar numai 9,4% au declarat ca barbatii sunt cei care muncesc mai mult (vezi anexe, pagina )

Foarte interesanta este distributia raspunsurilor in functie de sex. Astfel, observam ca dintre subiectii care au spus ca barbatii muncesc mai mult, cei mai multi sunt de sex feminin - 25% dintre femei au declarat acest lucru, numai 13% dintre barbati avand aceeasi parere. De asemena 28% dintre femei si 21% dintre barbati au fost de parere ca femile munces mai mult. Dupa cum era de asteptat, cele mai multe raspunsuri pentru ambele sexe (66% dintre barbati si 47% dintre femei) s-au inregistrat pentru varianta si barbatii si femeile muncesc la fel de mult.

In general, cine hotaraste cum se cheltuiesc banii in gospodaria dumneavoastra?

In cele mai multe dintre familiile respondentilor - 63,5% din cazuri - deciziile cu privire la modalitatile de cheltuire a banilor sunt luate si de barbati si de femei. Restul raspunsurilor au fost repertizate dupa cum urmeaza: 18,9% au fost de parere ca in familial lor barbatii sunt cei care iau deciziile in privinta banilor, 17,5% considerand ca fameile.

Din analiza distributiei raspunsurilor in functie de sex, observam foarte clar ca femeile, in cea mai mare parte - 23% dintre acestea, sunt acelea care considera ca ele sunt cele care hoarasc in familie in privinta gestionarii banilor, numai 4% dintre barbati fiind ce aceeasi parere. De asemenea, sunt mai putine femei - 16% - decat barbati - 26% care sustin ca barbatii iau deciziile cu privire la cheltuirea banilor in familei, si, cum era de asteptat, cei mai multi dintre barbati - 70%, cat si dintre femei - 61 % considera ca posibilitatea de decizie este accesibila ambelor sexe.

In general, in familia dumneavoastra cine se ocupa de: .

Scopul acestei intrebari a fost de a afla cum sunt impartite responsabilitatile in famlilie, cine se ocupa de diversele activitati din gosparie. Astfel, avand tot timpul in vedere specificul activitatilor gospodaresti din mediul rural, am selectat urmatoarele activitati: reparatii, ingrijirea zilnica a copiilor, supravegherea lectiilor copiilor, mersul cu copii la dostor, mersul cu copii la scoala, gradinarit, ingrijirea animalelor, gatit, curatenie, munci agricole si ingrijirea batranilor.

Voi prezenta pe scurt in cele ce urmeaza rezultatele obtinute in urma aplicarii acestei intrebari. Asa dar, in cele mai multe dintre familiile respondentilor, adica in 55,4% din cazuri reparatiile sunt responsabilitatea tatalui (sau a barbatului din familia respectiva).

Un procent destul de mare dintre respondenti declara ca tatal cat si mama (atat sotul cat si sotia) se ocupa de reparatii, adica 28,3% dintre cei interviavati, 10,8% au declarat ca in familia lor de reparatii se ocupa mai mult mama, iar 8,10% au declarat ca bunicii.

Ingirjirea copiilor este o sarcina indeplinirea careia se ocupa cel mai mult mama in 77% familiile cleor chestionati. De asemenare 14,8% din subiecti au declarat ca in familiile lor atat mama cat si tatal se ocupa de ingrijirea copiilor, 4,05 % au spus ca bunicii sunt aceia care se ocupa cel mai mult de ingrijirea copiilor. De remarcat ca nici un respondent nu a declarat ca in familia sa tatal este cel care se ocupa cel mai mult de ingrijirea copiilor.

Lectiile copiilor sunt de asemena responsabilitatea mamei in cele mai multe dintre cazuri, 85% dintre interviaevati declarand ca mama se ocupa cel mai mult de facutul lectiilor cu copii. Restul de 15% procente este impartit aproximativ egal intre variantele cel mai mult tatal, si mama si tatal, bunicii, ns/nr.

La doctor cu copii merg cel mai mult mamele, astfel fiind prezentata situatia in 82,4% din familiile celor intervievati. Sunt si familii in care responsabilitatea aceasta este impartita intre soti, atat mama cat si tatal fiind responsabili de mersul cu copii la doctor - 8,1% din raspunsuri, cat si familii in care tatal este cel care merge cu copii la doctor - 4% dintre cei intevievati declarand acest lucru. Buncii au un rol destul de redus in aceasta probelma, un singur respondent declarand ca la el in familie bunicii sunt cei care se ocupa cel mai mult de mersul cu copii la doctor.

Tot mamele sunt cele care merg cele mai mult cu copii la scoala, 79,70% din subiecti declarand acest lucru. In 9,4% din cazuri ambii parinti se ocupa de acest lucru, 5,4% dintre respondenti declarand ca la ei in familei bunicii merg de cele mai multe ori cu copii la scoala. De remarcat faptul ca o singura presoana a declarat ca tatal este cel care merge cu copii la scoala.

Daca, dupa cum am vazut pana acum, problemele legate de copii si ingrijirea acestora cad in cea mai mare parte in responsabilitatea mamelor, cand vorbim de grainarit lucrurile se schimba semnificativ. Astfel, cei mai multti dintre cei intervievati - 32,4% - au spus ca in familiile lor atat mama cat si tatal se ocupa de gradinarit. Totusi, in multe dintre familii - 33,7% din cazuri - tot mama ramane cea care cea mai mare parte a responabilitatilor legate de gradinarit. Bunicii au rolul principal in aceasta activitate in 22,9% din familiile celor intevievati, numai 7,1% din respondenti declarand ca tatal este cel care se ocupa cel mai mult de gradinarit.

Cand vorbim de curatenie, revenim la situatia in care regula este "in familia nostra de curatenie se ocupa cel mai mult mama" - 83,7% dintre respondenti declarand acest lucru, iar exceptiile sunt familiile in care atat mama cat si tatal se ocupa de curatenie - 10,8% din respondenti, sau familiile in care bunicii au aceasta sarcina. Nici un respondent nu a declarat ca tatal este cel care se ocupa cel mai mult de curatenie.

Gatitul este de asemenea reponsabilitatea mamelor in majoritatea cazurilor anlizate in aceasta cercetare, 78,3% din subiecti declarand ca mamele sunt cele care se ocupa cel mai mult de aceasta activitate. Pe locul doi sunt de aceasta data bunicii - 13,5% dintre raspunsuri, iar 8,1% dintre cei intevievati au declarat ca atat mama cat si tatal se cocupa de gatit in familiile lor.

Dupa cum am prezentat mai sus tipul de familie dominat in cercetarea noastra este familia extinsa, formata de cele mai multe ori din doi adulti, un copil si doi varstnici. Astfel, cand vine vorba de ingrijirea batranilor din familie 72,9% dintre subiecti au declarat femeile sunt acelea care se ocupa de aceasta activitate. In 10,8% din cazuri atat mama cat si tatal sunt responsabili de ingrijirea batranilor, numarul mare de raspunsuri ns/nr - 14,8% - fiind de la respondentii care nu au in familie asemenea probleme (vezi anexe, pagina ).

Muncile agricole sunt facute in atat de mama cat si de tata in cele mai multe situatii, adica 39,1% dintre respondenti au declarat acest lucru. In multe dintre familii bunicii sunt cei care se ocupa de agricultura - 32,4% din raspunsuri. 21,5% dintre cei intervievati au declarat ca in famliliile lor mamele se ocupa cel mai mult de muncile agricole, 6,7% declarand ca tatii sunt aceia care se ocupa de muncile campului.

Unde ati locuit imediat dupa casatorie si cum v-a afectat acest lucru relatia cu partenerul/partenera?(intrebare valabila numai pentru persoanele casatorite)

Raspunsurile inregistrate la aceasta intrebare arata ca cei mai multi dintre intervievati au locuit imediat dupa casatorie in casa socrilor, si anume 52,4% dintre acestia. Numarul mare al respondentilor care au dat acest raspunse poate fi explicat prin ponderea mai mare a numarului de persoane de sex feminin (69%) din esantionul cercetarii. Restul raspunsurilor pana la 100% au fost distribuite astfel: 24% dintre subiecti au locuit in casa parintilor, iar 23,5% in propria casa (vezi anexe, tabele centralizatoare, pagina

Dintre cei 52,4% care au raspuns ca au locuit in casa socrilor, 22,05% au declarat ca acest lucru a afectat negative relatia cu partenerul, 13,5% au declarat ca nu au fost afectati, iar 16,9% au declarat ca au faptul ca au locuit impreuna cu socrii a fost benefic.

Dintre cei 24% care au locuit cu parintii dupa casatorie, nici o persoana nu a declarat ca a fost afectata negativ de acest lucru, pentru 15,2% dintre ei lucuitul imreuna cu parintii a fost benefic, iar 8,4% nu au fost afectati.

Locuitul in casa in casa proprie a sotilor - 23,5% dintre respondenti - a fost benefic pentru 10,1% dintre subiecti, nu a afectat viata cuplului pentru 11,8% dintre respondenti si a avut efecte negative pentru 1,6% dintre acestia.

Foarte interesant de urmarit este distributia pe sexe a raspunsurilor inregistrate in urma aplicarii aceste intrebari. Asa cum reiese si din graficul de mai jos, cele mai multe dintre femei - 68% - au locuit in casa socrilor, numai 7% locuind cu parintii, iar restul de 25% au locuit in casa proper a cuplului. In acelasi timp, cei mai multi dintre barbati - 57% - au locuit cu parintii urmand 27% care au locuit impreuna cu sotia in casa comuna, iar numai 16% dintre barbati au locuit in casa socrilor.

Cat de des au loc in gospodaria dumneavoastra: insulte/injuraturi, amenintari, batai intre soti, certuri, absente de acasa, separari intre soti, batai de copii.

In urma centralizarii raspunsurilor primite la aceasta intrebare, obesrvam ca cei mai multi dintre intervievati au declarat ca in familiile lor sunt foarte rare momentele in care apar conflicte sau chiar ca niciodata nu au existat probleme ca cele amintite in intrebare. Interesant de remarcat este faptul ca, asa cum este prezentat si in graficul de mai jos, observam ca cele mai des intalnite probleme in familie sunt certurile, 12% dintre intervievati declarand ca in familiile lor asemena conflicte apar des, un procent destule de mare - 59% - au declarat ca rareori sunt momente in care apar certuri in familie, iar 28% au declarat ca asemenea probleme nu apar niciodata in familiile lor. Dupa certuri, insultele si injurarurile sunt urmatoarele tipuri de probleme care apar cu o frecventa mai mare, coparativ cu celelate tipuri de probleme despre care au fost cestionati subiectii. Astfel, 8,1% dintre acestia au delcarat ca des se intampla ca in familiile lor sa apara insulte si injuraturi, 52,7% au spus ca rareori, iar 39,1% niciodata. Urmeaza bataile intre soti - 2,7% des, 31% rareori, 66% niciodata; amenintarile - 4,05% des; 21,3% rareori, 74,43% niciodata; bataile de copii - 2,7% des, 25% rareori, 72,9% niciodata, separarile intre soti - 1,3% des, 6,3% rareori, 90,5% nicodata si absentele de acasa - 1,3% des, 5,4% rareori, 93,2% niciodata.

Foarte interesant este ca distributia pe sexe a raspunsurilor la ceasta intrebare arata ca, in medie, barbatii sunt aceia care au declarat o fecventa mai mare a aparitie problemelor in familie in aproape toate tipurile de probleme despre care au fost chestionati. Cu toate acestea, femeile au sugerat o fecventa mai mare in cazul batailor intre soti, a separarilor si a absentelor de acasa, adica problemele cele mai grave (vezi anexe, pagina ).

Care este principala cauza a aparitiei problemelor in cuplul/familia dumneavoastra?

Principala cauza a aparitie problemelor in familiile celor intervievati este de departe lipsa banilor, 44,5% dintre subiecti declarand acest lucru. Foarte interesant este faptul ca, pe locul doi cu 20,2% dintre raspunsuri apare ca principala problema bautura, urmeaza 18,9% copii, 9,4% altele, 6,7% parintii/socrii. Dintre cei care au ales varianta "altele" cand au fost rugati sa mentioneze ce alte cauze duc la apritia conflictelor in famliile lor cei mai multi au mentionat infidelitatile, iar parte din ei nu nau dorit sa precizeze cauza.

Principalele cauze care duc la aparitia problemelor in familiile celor interviavati, in sunt dupa cum urmeaza, avand in vedere distributia pe sexe a raspunsurilor: femei - lipsa banilor, bautura, copii, parintii/socrii, altele; barbati - lipsa banilor, copii, bautura, altele, parintii/socrii. Valorile exacte intregistrate pot fi urmarite in graficul de ma jos.

Care sunt principalele probleme cu care va confruntati in prezent?

La aceasta intrebare subiectii au avut posibilitatea de a alege trei optiuni. Rezultatele obtinute arata ca fecventa cea mai mare a fost inregistrata la pentru varianta "lipsa banilor", 79,7% dintre intevievati alegand acest raspuns, urmeaza lipsa timpului liber - 60,8%, lipsa unui salariu corespunzator cu eforturile depuse si stresul la locul de munca - 35,1%, problemele in familie - 20,2%, lipsa unei locuinte si lipsa unui loc de munca stabil - 16,2%, lipsa recunoasterii si a respectului - 8,4%, iar 5,4% dintre intervievati au ales varianta "nici o problema".

Distributia pe sexe a raspunsurilor, luand in considereare o singura varianta de raspuns, si anume principala problema mentionata arata ca atat cei mai multi dintre barbati - 71%, cat si cele mai multe dintre femei - 62% au ales "lipsa banilor" ca fiind principala problema cu care se confrunta. Alte diferente care apar sugereza faptul ca femeile snt mai afectate de problemele in familie si de lipsa timpului liber, pe cand barbatii se plang de lipsa unui loc de munca stabil. Rezultatele efective pot fi urmarite in graficul de mai jos.

Care este cel mai de pret lucruru pentru dumneavoastra?

La acesta intrebare variantele de raspuns au fost: banii, familia sau statutul/respectul, iar rezultatele obtinute arata ca 75% dintre cei intervevati au declarat ca familia este cea mai importanta, 20% au spus ca statutul, iar restul de 5% au ales banii. Distributia raspunsurilor in functie de sex arata aceeasi ordine a importantei, dar diferentele apar din faptul ca 13% dintre barbati au spus ca banii sunt cei mai importanti, in tim ce numai 2 % dintre femei au avut aceeasi parere. De asemenea, observam ca tot o mai mare parte a respondentilor de sex masculin pun mai mult pret pe statut/respect - 39%, in schimb ce numai 16% dintre femei au aceiasi parere.

Distrbutia raspunsurilor in functie de grupele de varsta arata ca tinterii pun mai mult accent pe statut/respect, iar in ceea ce priveste distributia raspunsurilor in functie de nivelul de educatie, se observa tendinta ca cei cu studii medii sa puna mai mult accent pe statut/resect si pe bani, decat cei cu studii primare si superioare.(vezi anexe, pagina ).