Sociologia - fundamente epistemologice

Sociologia - fundamente epistemologice

A. Idei despre structurarea sociala in antichitate si perioada moderna, ca exemplificare a unor perspective precursoare studiului societatii: Platon, Aristotel, utopiile etc.

UTOPIILE

• Republica - Platon (cartea a III-a) - Justitia in cetate

(cartea a IV-a) - Justitia in individ

(cartea a V-a) - Casatoria si copiii in Republica ideala

(cartea a VIII-a) - Tipuri de regimuri politice

• justitia - ca moralitate a indivizilor si societatilor - este de departe mai importanta decat achizitionarea de bogatii
• bogatia moderata ajuta functionarii Republicii, permitand oamenilor o viata morala
• saracia si bogatia excesiva au consecinte negative pentru individ si societate

• Politica - Aristotel - omul este animal politic ("zoon politikon") - Polis-ul = forma perfecta a solidaritatii umane
• Utopiile renascentiste si din perioada clasica - Th. Morus, Fr. Bacon, T. Campanella

• postuleaza existenta unui loc ideal, in care exista un regim politic ideal, o societate perfecta, o comunitate de indivizi care traiesc in fericire si armonie;
• utopia se impune ca gen literar in care este oferita imaginea unui Stat ideal;

• Utopiile iluministe - I. Kant - Mic tratat asupra pacii eterne

• Utopiile secolului XIX - socialismul utopic, K. Marx etc. - se impun prin caracterul lor reformist

• Utopiile sec. XX - science-fiction (H.G.Wells etc.)

• Utopiile sec. XXI - Sur la route des Utopies, Christophe Cousin, 2007 (gen literar).

DISTOPIILE - o societate distopica se caracterizeaza printr-o guvernare AUTORITARISTA sau TOTALITARA, cu toate consecintele si trasaturile din punct de vedere economic, social sau politic (ex. Fr. Kafka, Procesul; Fahrenheit 451)

B. Definirea obiectului sociologiei :

1. Sociologie comuna - sociologie stiintifica. Imaginatia sociologica (C. Wright-Mills - 1916 - 1962)

Evitarea "obstacolelor epistemologice" (G. Bachelard) - cunostintele primare, cunoasterea generala (vaga), obstacolul substantialist (totul este raportat la o substanta primordiala, uitand de relatii);

Cercetarea factuala arata cum se intampla lucrurile; cercetarea teoretica arata de ce se intampla lucrurile asa cum se intampla - teoriile explicative (de ce un fenomen social - ex. Industrializarea - este asociat cu schimbari la nivelul familiei, economic, social etc.); intr-o cercetare stiintifica, cercetare factuala - cercetare teoretica nu pot fi separate complet;

Abordarea teoretica ne ghideaza in interpretarea rezultatelor cercetarii;

Imaginatia sociologica - a te distanta (a teoretiza) de rutinele zilnice si a le privi intr-un context mai larg (ex. ritualul cafelei, divortul etc.).

2. Sociologia ca stiinta : determinare epistemologica, determinare social-structurala.

Despre posibilitatea intemeierii sociologiei ca stiinta: aplicarea metodelor stiintelor naturale in domeniul studiului faptelor si fenomenelor sociale - merite/limite.

"Proclamand [sociologia - n.n.] pur si simplu stiinta exacta, ca oricare alta stiinta de acest fel, cunoasterea sociologica ar urma ca prin respectarea rigorilor epistemologiei stiintei sa produca enunturi "obiective" si "neutre" sub raport ideologic, iar sociologii, indiferent de orientarea lor filosofica, sa "vada" realitatea sociala in acelasi fel. O atare optica asupra sociologiei contemporane este dezmintita de realitate (.). Sociologii "percep" si apreciaza realitatea in functie de o teorie si o problematica data (.). Ar fi simplist insa sa credem ca teoria si problematica amintite s-ar dovedi intotdeauna intr-o corespondenta predeterminata cu o anume pozitie sociala sau aflata cu aceasta din urma intr-un consens ideologic de nezdruncinat. De aceea, uneori, pornindu-se de la teorii sociologice diferite, se pot ivi concluzii sociologice. complementare. In acest caz, adevarul, intotdeauna concret, se poate inscrie ca o rezultanta a compunerii unor demersuri si investigatii diferite. O atare constatare face, desigur, si mai dificila analiza epistemologica a (.) sociologiei" (H. Culea, Orientari in fundamentarea epistemologica a sociologiei).

Desprinderea de filosofie, daca (intr-adevar) are loc, in ce masura este ea benefica ?

3.2. determinare social-structurala. Necesitatea existentei unei stiinte sociale care sa explice transformarile societatii capitaliste (sec. XIX-XX), patrunde in universitati ca atare spre sfarsitul secolului XIX, dar amploarea o capata in SUA prin cercetarile de teren, iar in Europa prin dezvoltarea unor sisteme teoretice puternice (sociologia germana, mai ales) sau a unor cercetari cotate ca antropologice.

3. Locul si relatiile sociologiei cu alte discipline socio-umane. Specializare si hibridare in stiintele sociale.

Psihologie -

Psihologie sociala - perspectiva "liniara" - perspectiva comprehensiva

Sociologie -

Istoria - istoriile sociale

Psihanaliza - constructia sociala a emotiei

Antropologia - domeniu inrudit

Logica - relatia

Filosofia - ontologiile sociale

Sociologia - ramurile/hibridarile

Specializare si hibridare in stiintele sociale - Mattei Dogan si Robert Pahre

Specializarea - fragmentare, fenomen recent, avantaje, proces fara sfarsit (ex. disciplinele de ramura).

Hibridarea - recombinarea sectoarelor specializate (ex. specialistii in criminologie, studiile de folclor) sinteza (care aduce o noua interpretare)

4. Specificitatea cunoasterii sociologice. Relativa sa autonomie.

"O definitie trebuie sa distinga sociologia de celelalte stiinte sociale. Economia sesizeaza lucrurile materiale de care are nevoie omul pentru a trai; ea examineaza cum sunt produse aceste bunuri, schimbate, distribuite si consumate. Stiinta politica se centreaza pe autoritate si putere, pe diferite modalitati in care ele sunt realizate si distribuite pentru a face posibila o viata publica ordonata. In ceea ce priveste sociologia, centrul sau de interes este faptul ca oamenii sunt impreuna; ea studiaza constantele regulate ale comportamentului social, asa cum exista pretutindeni in societate. Acest scop de cunostinte sta pe realitatea relatiilor umane; tot ceea ce contribuie la asocierea intre oameni, tot ceea de deriva de aici este sociologie" (J. Fichter, Sociologie. Notions de base).

"Autonomia relativa [a sociologiei] refera la trei aspecte diferite, dar interdependente ale stiintelor. Este vorba, in primul rand, despre relativa autonomie a unui domeniu stiintific in raport cu alte domenii stiintifice (.). Cea de a doua etapa este relativa autonomie a teoriei proprii acestui domeniu (.) iar cea de a treia este relativa autonomie a unei stiinte date, in cadrul institutional al cercetarii, al invatamantului academic, si relativa autonomie a grupurilor profesionale stiintifice de specialisti in raport cu alte grupuri profesionale stiintifice sau nestiintifice" (N. Elias, Qu'est que la sociologie ?).

CONCLUZIE: Problematica sociologiei se construieste si se diversifica odata cu istoria ei.