natiune

V. etnic, legitimitate, minoritati sociale, nationalism, nationalitate, popor, stat

Grupare relativ numeroasa de persoane, delimitata teritorial si politic, ai carei membri manifesta loialitate fata de aceleasi institutii si au sentimentul ca apartin aceleeasi comunitati. In mod obisnuit, n. se defineste prin mai multe caracteristici cum ar fi teritorialitatea, populatia, independenta si guvernarea. Teritoriul este un element esential in definirea n., orice n. traind intr-o zona geografica specifica. Exista si n. fara teritoriu, dar acestea formeaza o exceptie (de exemplu, evreii si-au pierdut teritoriul in urma cu doua mii de ani, dar au pastrat un puternic sentiment al apartenentei la aceeasi n., incit au putut sa-si refaca in 1948 statul modern al Israelului). Apararea teritoriului este sinonima cu apararea identitatii nationale. Incalcarea teritorialitatii conduce la razboaie.

Unele dintre n. actuale au un teritoriu rezultat din anexarea prin razboi a teritoriilor ocupate de alte n.. In unele cazuri, este foarte greu de decis cui apartine un teritoriu; istoria poate fi un sprijin, dar nu intotdeauna (in cazul disputei istorice dintre palestinieini si evrei se constata ca nici unii nu au fost primii ocupanti ai unui teritoriu neocupat anterior); limba si etnicitatea sint de multe ori de o slaba utilitate pentru a decide carui stat ar apartine de drept un teritoriu (majoritatea alsacienilor sint sau au fost germani dupa limba, cultura si nume de familie; majoritatea vorbesc insa perfect franceza si se considera francezi. Este greu de spus daca Alsacia ar trebui sa apartina de drept Frantei sau Germaniei).

Orice n. fiinteaza printr-o populatie care traieste intr-un teritoriu. Aceasta populatie are un sentiment al identitatii si coeziunii si, in mod obisnuit, vorbeste aceeasi limba. Dar nu intotdeauna este astfel: in Elvetia, Belgia, Rusia sint vorbite mai multe limbi. Statele cu populatii diverse din punct de vedere lingvistic si cultural sau in care identitatile sociale si economice sint clar conturate si consacrate istoric prin diferentiere sint numite stere multinationale. Aceste state sint confruntate, in multe cazuri, cu miscari separatiste, de afirmare a unor n. independente.

O n. se caracterizeaza de asemenea prin independenta, adica prin capaciatea de a se autoguverna ca entitate suverana. In relatiile internationale acest fapt face obiectul unei recunoasteri diplomatice din partea altor tari si in special a marilor puteri. O n. poate fi independenta de drept dar nu si de fapt. Fostele tari socialiste din Europa Centrala si de Est erau suverane si independente din punct de vedere al dreptului international; in realitate, ele erau in multe aspecte dependente de Uniunea Sovietica. N. independente se autoguverneaza, au un guvern propriu. In anumite circumstante, unele guverne functioneaza extrateritorial (guvernele in exil). Existenta unui guvern nu inseamna ca acesta actioneaza in mod suveran in toate situatiile: exista guverne-marioneta sau aservite unor puteri straine.

♦ In definirea n. este dificil de stabilit o lista de trasaturi caracteristice obligatorii si necesare in toate situatiile. Realitatea este foarte diversa si se preteaza putin la generalizari rigide. Aceasta si pentru ca n. sint intr-un permanent proces de constructie si de reconstructie.

♦ Multe analize sociologice sint convergente in a sustine ca o n. parcurge in constructia ei cinci stagii:

1. identitatea: capacitatea unui grup de a gindi despre sine ca apartinind unei n. Acest lucru nu se realizeaza intotdeauna usor: exista cetateni francezi care se autoidentifica ca fiind bretoni sau corsicani, cetateni englezi care se prezinta ca scotieni, englezi sau irlandezi;
2. legitimitatea;
3. penetrarea (capacitatea unei n. de a cuprinde toata populatia; respectarea de intreaga populatie a guvernului national. Daca anumite zone se manifesta dezobedient, inseamna ca exista probleme de penetrare;
4. participarea (reprezentarea tuturor categoriilor de populatie la activitatea de guvernare; categoriile nereprezentate se pot manifesta dezobedient si neloial);
5. distribuirea (distribuirea avutiei nationale intre toate categoriile de populatie; neglijarea unor zone sau categorii de populatie provoaca crize sociale si instabilitate politica).

Toate n. sint confruntate cu crize in una sau in mai multe dintre cele cinci dimensiuni. Situatia cea mai dramatica o prezinta unele tari din Lumea a Treia care se confrunta concomitent cu crize de legitimare, identitate, penetrare, participare si distribuire. Chiar unele state europene se confrunta cu asemenea crize (Belgia, Spania, fosta Cehoslovacie). In fosta Iugoslavie, crizele au atins puncte atit de acute incit au provocat destramarea statului si au declansat razboaie intre n. care s-au declarat independente.