Atitudinile si influenta sociala

Atitudinile si influenta sociala

Atitudinea este starea psihologica stabila si durabila care-l conduce pe individ in directia atractiei sau dimpotriva a respingerii unui obiect, ca urmare a informatiilor pe care le poseda cu privire la un obiect sau a experientelor pe care le-a trait in legatura cu acele obiecte (de Guise, 1991).Cel mai constant rol care i se aloca atitudinii este cel de economie de eforturi: pentru evitarea reevaluarii perpetue a persoanelor, a obiectelor sau a situatiilor.

Fara atitudini, care asigura continuitatea comunicarii interumane, asteptarile ar fi in mod constant dezamagitoare si relatiile interumane dificile. Odata fixate in individ, sistemele atitudini-valori actioneaza automat si in cea mai mare parte la un nivel subconstient.

Atitudinile fac articulatia intre opinie - comportament mental si verbal - si conduita - comportament activ - si indica dispozitiile individului, determinate de experienta sa in raport cu situatia cu care el se confrunta. Atitudinile au o structura complexa compusa din trei componente diferite, dar intim relationate: componenta cognitiva, afectiva si cea comportamentala (S. Chelcea, A. Perju-Liiceanu si M. Motescu 1992). Este evident ca atitudinile si comportamentele nu sunt legate in mod mecanic intre ele ci mai degraba sunt decalate unele fata de altele. Speranta ca schimbarea atitudinilor prin intermediul scolii, organizatiilor profesionale, institutiilor religioase sau a mass media va duce la schimbarea, controlarea comportamentelor este de multe ori nefondata. O persoana convinsa de nocivitatea fumatului sau a consumului de alcool nu inceteaza intotdeauna sa fumeze sau sa consume bauturi alcoolice, de asemenea, studentul care copiaza la examen nu este in mod obligatoriu favorabil trisarii in general (de Guise, 1991).

Atitudinile se formeaza prin experienta : In primii ani de viata, copilul se izbeste la tot pasul de lumea subiectiva a credintelor - prejudecatilor. Ele sunt niste reziduuri sociale pe care copilul le descopera in afara de el. Ele sunt lipsite de obiectivitate si au un pronuntat caracter emotional. Copilul ia cunostinta de ele prin intermediul persoanelor de incredere, prin parinti, frati, surori, rude. Mai mult, ele sunt adesea impuse copilului de membrii grupului din care el face parte. Astfel, parintii impun copiilor lor propriile credinte, opinii, prejudecati, atitudini si valori (A. Chircev).

Pe langa posibilitatea formarii atitudinilor prin raportarea la persoanele semnificative pentru individ exista si posibilitatea raportarii in mod direct la obiectele atitudinilor cu care se intra in contact. Contactul direct cu un obiect este mai eficace decat imprumutarea atitudinilor celorlalti pentru ca acest contact ii furnizeaza individului informatii mai bogate permitandu-i acestuia "sa puna la incercare" obiectul in toate ipostazele sale. Acest lucru este posibil insa, cu precadere atunci cand, "obiectul" fata de care se formeaza atitudinea nu implica o semnificativa componenta emotionala .

Un alt punct de vedere cu privire la formarea atitudinilor pleaca de la ideea ca acestea reprezinta mijloace 'economice' de raportare a individului la lume. Atitudinile constituie cadre care permit sa se raspunda unor probleme numeroase prin conduite putin numeroase

Functiile atitudinilor

Functia de adaptare apare ca urmare a faptului ca individul tinde sa caute ceea ce ii este lui agreabil sau il pune in valoare si sa fuga de ceea ce ii diminueaza valoarea sau ii este dezagreabil. Atitudinile se constituie ca rezultat al experientelor reusite, ca mijloace deja folosite in calitate de raspuns la situatii.

Cea de-a doua functie a atitudinilor, cea de aparare, este o rezultanta a mecanismelor de protectie pe care individul le elaboreaza pentru a evita sa ia cunostinta de propriile sale slabiciuni, sau de realitatea exterioara, in masura in care ea il ameninta.

In mod contrar celei precedente, functia unor atitudini consta in a da individului un mijloc de exprimare, de indicare a valorilor sale, de exteriorizare a tipului de personaj pe care el vrea sa il reprezinte. Aceasta imagine de sine poate sa fie o sursa de satisfactie.

In cazul functiei de cunoastere sau de caracterizare, atitudinile joaca un rol economic. Ele asigura cadre de referinta pentru intelegerea lumii. A intelege inseamna a introduce distinctii, precizari, in acelasi timp cu o anumita forma stabila de organizare a lor. Ele permit deci un clasament, o selectie sau o judecare a noilor informatii, in functie de atitudinile sau de opiniile vechi.

Atitudinile duale

Atitudinea confera o baza utila pentru luarea unor decizii atunci cand situatia nu ofera suficiente posibilitati de luare in calcul, cu mare atentie, a detaliilor informatiei privind stimulul, in cazul in care presiunea timpului nu permite o deliberare atenta pentru a putea lua o decizie, atitudinea asigura o baza accesibila, rapida si potrivita de luare a unei decizii.

Posibilitatea activarii atitudinii in mod automat, la intalnirea obiectului atitudinii sporeste odata cu cresterea fortei asocierii dispozitivului mental al evaluarii si obiect.

Ipoteza atitudinilor duale poate rezulta din doua directii: una indicand faptul ca atitudinile sunt evaluari stabile activate automat si cealalta indicand faptul ca atitudinile reprezinta constructii sensibile la context, constructii care se schimba adesea.

Indivizii cu atitudini mai accesibile, au dificultati mai mari in detectarea schimbarii obiectului atitudinii. S-a constatat ca persoanele cu atitudini mai accesibile (care au exersat de mai multe ori o anumita atitudine), sunt mai putin apti sa observe modificarile (minore sau medii) operate in obiectul fati de care s-a format atitudinea decat persoanele care nu s-au confruntat deloc sau s-au confruntat putin cu obiectul atitudinii si prin urmare au atitudini mai putin accesibile.

Un raspuns rapid la o intrebare privind atitudinea indica faptul ca o evaluarea formata anterior a fost accesata din memorie, in timp ce un raspuns lent indica faptul ca a trebuit sa se construiasca o atitudine in acel moment, ceea ce a solicitat ceva timp.

In functie de context, individul apeleaza la informatii accesate din trecut (atitudini implicite) sau isi construieste noi evaluari-atitudini (atitudini explicite).

Conform modelului ancorarii si ajustarii, elaborat pentru o mai buna explicare a procesului de schimbare a atitudinii, cand individul este confruntat cu un obiect al atitudinii, evaluarea inmagazinata ii vine adesea automat in minte. Apoi, individul ajusteaza aceasta atitudine, daca este cazul, in functie de alte informatii accesibile in acel moment, cum ar fi motivatiile la care se gandeste in acel moment sau aspectele evidente ale situatiei.

Atunci cand are loc o schimbare atitudinala, noua atitudine o inlocuieste pe cea veche. In anumite conditii oamenii isi schimba atitudine si aceasta noua atitudine este stocata in memorie. Cu toate acestea, atitudinea A1 (atitudinea originala) nu este inlaturata din memorie, ea ramanand in memorie impreuna cu A2, rezultand in felul acesta atitudinea duala.

Cunoasterea modalitatilor de formare a atitudinilor explicite si implicite, a diferentelor mai mari sau mai mici dintre ele, diferente rezultate din tipurile de componente care stau la baza lor sunt foarte importante in proiectarea instrumentelor de masurare a atitudinilor, instrumente care trebuie sa fie astfel concepute incat sa permita analizarea sau numai a atitudinilor implicite, sau numai a atitudinilor explicite.

Schimbarea atitudinala (Persuasiunea)

Atitudinile implicite, consolidate inainte de maturitate prin impregnarea personalitatii cu valorile si procedurile celorlalti semnificativi pot coexista, chiar daca uneori pot fi estompate din cauza unui anumit context, cu atitudinile explicite. Atitudinile explicite sunt accesate mai ales in situatiile in care actantii sunt solicitati in mod expres, dintr-un motiv sau altul sa proceseze rational, deci activ, o situatie data.

Schimbarea atitudinala se poate masura, tinand cont de o serie de parametrii:

Consistenta sau soliditatea atitudinii reprezinta masura in care o atitudine persista atat in cazul in care se gaseste in fata unui stimul asemanator, cat si atunci cand apar situatii diferite.

Coerenta, se refera la gradul sau de corelatie cu alte atitudini

Intinderea atitudinii se refera la specificitatea, sau dimpotriva, la generalitatea sa.

Intensitatea atitudinii este inteleasa mai bine in corelatie cu coerenta si cu intinderea atitudinii. Cu cat o atitudine se caracterizeaza printr-o intensitate mai mare, cu atat va tinde sa acopere un numar mai mare de atribute.

Rezistenta la schimbare intareste toate atitudinile la nou pe care ele il contin. Aceasta trasatura (rezistenta la schimbare) este legata de o alta trasatura a personalitatii, de rigiditate sau, altfel spus, de forta de mentinere a atitudinilor. Cei mai multi oameni sunt imuni fata de ceea ce nu intra in obisnuinta lor. Aceasta explica faptul ca ei nu citesc decat ziarele care le confirma opiniile, ca ii asculta numai pe aceia cu care sunt de aceeasi parere. Rigiditatea face nu numai ca anumite persoane sa fie incapabile sa se adapteze rapid, dar si sa nu poata tolera ambiguitatea, situatiile de indecizie. Rezistenta la schimbare este tratata de unii autori in termenii expunerii selective.

Expunerea selectiva desemneaza rezistenta pe care o persoana o opune informatiei persuasive si prin intermediul careia ea refuza mai mult sau mai putin constient sa primeasca mesajul.

O teorie interesanta cu privire la raportul dintre atitudini si preferinte este teoria autoperceptiei: individul se priveste pe el insusi actionand in acelasi mod in care ii urmareste pe ceilalti si isi atribuie lui insusi anumite comportamente in aceeasi masura in care observa ca celelalte persoane au niste atitudini care le sustin comportamentele. Aceasta explicatie a aparut ca urmare a faptului ca exista deseori situatii in care oamenii nu sunt absolut siguri in legatura cu atitudinile lor.Atunci cand se ivesc asemenea situatii oamenii 'reprivesc' comportamentul pe care l-au manifestat in circumstantele respective si abia dupa aceea ajung la o concluzie cu privire la atitudinea pe care au avut-o.

In fata 'bombardamentelor' cu mesaje, care de care mai frapante, mai spectaculoase si mai seducatoare, pare normal ca omul sa incerce sa reziste la persuasiune, incercand in felul acesta sa-si pastreze o unitate, o armonie a sinelui, fara de care am trai intr-un univers cameleonic si derutant. In fata mediului informational actual, individul trebuie sa adopte o rezistenta suficient de mare pentru a nu se 'risipi' si, de asemenea, o suplete de natura sa-i asigure adaptarea la o lume in continua schimbare.

Cercetarile despre persuasiune se concentreaza in ultima perioada asupra aspectelor referitoare la persuasiunea din domeniul comunicarii de masa. Acest lucru nu inseamna ca in comunicarea directa oamenii nu apeleaza la tot felul de tertipuri pentru a-si convinge prietenii prea ocupati sa participe la o petrecere, ca managerii nu aplica metode din ce in ce mai eficiente, cel putin dupa parerea lor, pentru mobilizarea angajatilor. Noutatea in persuasiunea de tip fata in fata rezida in imprumutarea argumentelor din sfera discursurilor regasibile in mass-media si in planificarea unor intalniri sau a unor negocieri in functie de grila de emisiuni radiofonice sau de televiziune pe care o are (au) in vedere persoana (persoanele) care urmeaza a fi persuadata (persuadate) .

Pe langa schimbarile mai mici sau mai mari care se constata in atitudinile sau comportamentele unor persoane, ca urmare a actiunii unor factori (agenti) socializatori, trebuie sa acceptam si posibilitatea schimbarii opiniilor si atitudinilor ca urmare a unor modificari a pozitiei pe care o persoana o ocupa in ierarhia sociala (statutul social si rolurile adiacente). 'Modificarea statutului social poate fi individuala, cand o anumita persoana dobandeste o pozitie sociala mai inalta sau mai joasa (mobilitate sociala verticala ascendenta sau descendenta) sau colectiva, cand grupul social in intregul sau isi schimba pozitia in structura sociala' (Chelcea et al., 1992, p. 2).

Angajatul sau managerul facilitator va incerca sa transmita cunostintele si deprinderile dobandite colegilor sau subordonatilor cu scopul ducerii la bun sfarsit a unei sarcini sau a unui proiect. Aceasta atitudine se concretizeaza prin activitati de antrenare a competentelor de tip mentorat sau tutorat. Noua orientare din domeniul gestionarii resurselor umane care pune accentul pe invatarea competentelor prin practici intuitive, neautoritare se bazeaza pe importanta relatiilor umane din colectivele de munca si pe facilitarea intelegerii unui rol profesional prin observare si exersare.

Influenta sociala

Aderarea la anumite comportamente se petrece de multe ori din cauza afilierilor zilnice pe care oamenii le practica. Oamenii au tendinta de a se lasa inluentati mai ales de cei cu care se asociaza. Care ar fi motivatiile care ii determina pe oameni sa se afilieze? Mihai Golu considera ca oamenii se afiliaza atunci cand urmaresc obtinerea unui 'castig' din acest demers (Mihai Golu, 1997, p. 137). Exista trei genuri de motivatii in vederea afilierii:

motivatii care exprima cautarea identitatii prin apropierea unor caractere psihosociale care marcheaza atat comunalitatea, cat si diferenta;

motivatii care pot fi efectul unui calcul, individul sperand sa dobandeasca pe aceasta cale anumite avantaje sau agremente materiale sau morale;

motivatii care pot traduce adeziunea concreta la un ideal, angajamentul pentru o cauza si predispozitia la servitute.

Pe durata afilierii, individul constata ca trebuie sa faca anumite compromisuri si sa accepte anumite constrangeri. Acest 'contract' intre cei care solicita afilierea si cei care se afiliaza asigura, pe langa constrangeri si anumite recompense (credite pentru invatamantul universitar, sprijinul subinteles al celorlalti membri ai grupului profesional fata de care iti exprimi acordul, recunostinta urmasilor pentru 'punerea umarului' la cercetarile stiintifice, etc.).

Efectul produs de actiunile unei persoane sau ale unui grup asupra comportamentului altor persoane desemneaza influenta sociala.

Influenta sociala normativa se manifesta in interiorul grupurilor care se caracterizeaza printr-un grad mai mic sau mai mare de coercitie. Indivizii se subordoneaza normelor grupului din care fac parte pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp. Indivizii au tendinta pronuntata de a raspunde asteptarilor membrilor grupului.

Asadar, influenta sociala normativa are in vedere normele grupului, asteptarile respectate de catre cei care apartin grupului respectiv si modul in care noii veniti reusesc sa-si dovedeasca prin actiune sociala legitimarea apartenentei la grup.

O explicatie posibila a conformarii: experienta noastra ne-a condus la credinta ca cei care sfideaza normele grupului ar putea fi pedepsiti de catre ceilalti membri ai grupului.

Influenta sociala informationala are la baza perceptiile, experienta si cunostintele celorlalti. Fiecaruia dintre noi ii este imposibil sa cunoasca prin experienta directa foarte multe fenomene. Si atunci, tindem sa ne bizuim pe atitudinile impartasite de ceilalti, ajungem sa ne conformam deoarece credem ca membrii grupului au informatii despre situatia respectiva, informatii care noua ne lipsesc. Folosirea celorlalti drept resurse informationale furnizeaza o oportunitate pentru grup de a ne influenta.

In cele mai multe situatii, in care oamenii se conformeaza, se opereaza cu ambele tipuri de influenta sociala, normativa si informationala.

Cele mai cunoscute tehnici de influentare sunt urmatoarele:

- conformarea la majoritate

- conformarea la minoritate

- piciorul in usa (the foot in the door strategy)

- usa in nas (the door in the face strategy)

- amorsarea (low-ball strategy)

Internalizarea comportamentelor si motivatiilor asociate rolului se realizeaza pe masura ce ceilalti iti califica pozitiv sau negativ gesturile. Recompensele sau pedepsele actioneaza pentru intarirea unei atitudini sau dimpotriva pentru micsorarea intensitatii ei; internalizarea atitudinilor celor din jor mai este cunoscuta sub numele Efectul Pygmalion : cand ne comportam sau credem ca ne comportam asa cum persoanele semnificative pentru noi asteapta sa ne comportam, primim un feedback care ne intareste reactia; conform principiului spiralei, comportamentul nostru este influentat de asteptarile celorlalti dar, odata schimbat, acesta din urma influenteaza parerea noastra despre noi.

BIBLIOGRAFIE

Chelcea, Septimiu; Motescu, Maria; Tighel, Viorica, Locul controlului si acceptarea valorilor sociale, in "Revista de Psihologie", nr. 2, 1994.

Chelcea, Septimiu; Perju-Liiceanu, Aurora; Motescu, Maria, Schimbari in opiniile si atitudinile politice ale populatiei din Romania dupa decembrie 1989, in "Revista de psihologie", nr. 3, Bucuresti, 1992.

Chircev, Anatole, Psihologia atitudinilor speciale cu privire speciala la romani, Editura Institutului de Psihologie al Universitatii Cluj, Sibiu, 1941.

De Guise, Jacques, in Michel, Beauchamp (coord.), Communication, Publique et Socit, Gaetan Morin Editeur, Boucherville, Quebec, 1991.

Mucchielli, Alex, Arta de a influenta, Ed. Polirom, Iasi, 2002.

Neculau, Adrian; Ferrol, Gilles, Psihosociologia schimbarii, Ed. Polirom, Iasi, 1998.

Golu, Mihai, Conditionarea psihologica a campurilor relationale interindividuale si intergrupale, in Zlate, Mielu (coord.), Psihologia vietii cotidiene, Ed. Polirom, Iasi, 1997.