Sociologia - disciplina stiintifica sociala

Sociologia este o disciplina stiintifica sociala, care are ca obiect societatea umana in ansamblu si in diversitatea ei concreta. Ea realizeaza un studiu sistematic al complexului social, o cercetare a relatiilor sociale in dinamica si unitatea lor, reflectata in actiunea reciproca a partilor si elementelor componente sistemului social, cercetare cu caracter analitic-empiric si descriptiv-explicativ in acelasi timp. Sociologia se angajeaza in descifrarea mecanismelor, care regleaza viata colectivitatii umane, a grupurilor sociale, reale si concrete, inradacinate in istorie, analiza unui fapt, eveniment, proces, relatie, grup social etc., fiind conceputa in ansamblul cu totalitatea faptelor, evenimentelor, grupurilor sociale etc.

In conditiile in care comportamentul uman are o puternica incarcatura sociala, sociologia poate fi considerata un demers stiintific al comportamentelor umane, modelate si socialmente acceptate, adica al comportamentelor sociale. Controlul exercitat de societate asupra indivizilor se reflecta in caracterul motivat al actiunilor si manifestarilor atitudinale normale, distincte de cele deviante. Trebuintele, interesele, aspiratiile, idealurile, ca mobiluri ce mediaza conduita umana, atrag atentia asupra determinarii sociale a acesteia, dezvaluind reteaua foarte deasa de fapte, procese, evenimente, relatii, valori care stau la baza motivatiei comportamentale. Cum omul este nucleul dinamizator al societatii, individualitatea care interreactioneaza in mod complex cu societatea, fiinta relationala, in sensul sau cel mai cuprinzator, el si comportamentul sau social, intra obligatoriu in sfera de definire a sociologiei.

Obiectul sociologiei se constituie dintr-o sinteza a componentei schematice, referitoare la elementele fundamentale ale socialului, cu ansamblul structurat al faptelor, fenomenelor, relatiilor si al tipurilor diverse de colectivitati umane, caracterizate toate printr-o bogatie de determinatii, la care se adauga angrenajul opiniilor si judecatilor formulate, atat asupra structurii schematice cat si asupra dinamismului entitatilor sociale concrete.

Un astfel de obiect complex este observat cu atentie, uneori intuit, alteori dedus, este descris si analizat, apoi inteles prin descifrarea esentei lui si in cele din urma explicat, prin codificare, in limbajul sociologiei si decodificare in limbajul comun. El impune o serie de particularitati tipului de investigatie sociologica, care surprinde fenomenele ce compun societatea, in calitatea lor generala de fenomene sociale si nu ca fenomene politice, economice, juridice etc.

Sociologia vizeaza o sinteza intre cercetarea analitico-empirica a unei realitati infinite de fapte, fenomene, evenimente etc. si intelegerea global-sintetica a acestora cu efortul de a elabora "regularitatile", legitatile, pe care le impune statul oricarei stiinte.

Astfel, sociologia stabileste diagnozele - ca descrieri complexe ale starii prezente - apartinand unei entitati sociale sau unui sistem social, descrieri rezultate dintr-o activitate complexa de determinare si evaluare, prin raportare la anumite etaloane, a principalilor indicatori ai obiectului descris, realizand o taietura sincronica in diacronia socialului. Sinteza diagnozelor cu studiul amplu al dimensiunilor istorice ale socialului, pregateste elaborarea prognozelor - ca descrieri ale starilor viitoare ale unei entitati sociale sau sistem social, in plan sociologic, economic, politic, cultural etc.

Printre conditiile care permit ca rezultatele cercetarii sociologice sa fie considerate stiintifice si care se instituie drept argumente epistemiologice pentru includerea sociologiei in domeniul stiintelor, se numara:

a.      judecatile sociologice trebuie sa fie legate intre ele pe baza unor relatii logice si sa se constituie intr-un sistem logic-coerent;

b.     sursele judecatilor acceptate ca premise sa fie intotdeauna verificate intersubiectiv, iar sursele celor acceptate drept concluzii sa fie susceptibile de a fi verificate, deasemenea intersubiectiv;

c.      concluziile si interpretarile sociologice sa fie fundamentate pe date concrete, factuale, susceptibile de masurare si verificare;

d.     explicatiile vor fi obligatoriu verificate si reverificate prin repetarea cercetarii;

e.      concluziile vor trebui sa permita predictia cu un anumit grad de certitudine, a evolutiei unui fenomen, sau proces, in conditii date;

f.       concluziile nu vor fi considerate definitive, formularea lor presupunand o marja de probabilitate.

Daca stiintele naturii, utilizand o gama larga de metode cantitative si dispunand de sisteme axiomatico - deductive elaborate, formuleaza enunturi cu un inalt grad de precizie, in stiinle socio - umane, in speta in sociologie, enunturile nu pot fi supuse acelorasi rigori.

Sociologia ofera activitati concrete a oamenilor, cunostinte teoretice despre mecanismele functionarii vietii sociale, despre consecintele directe sau indirecte ale diferitelor procese sociale, informatii empirice despre realitatea sociala, predictii asupra dinamicii sistemelor sociale, sau asupra tendintelor acestora, diagnoza problemelor sociale si solutii la acestea, evaluarea diferitelor programe de schimbare sociala, un feed-back continuu asupra eficientei difveritelor activitati sociale.

Conceperea stiintifica a socialului si a destinului istoric al societatilor moderne permite formularea unor modalitati de rezolvare a problemelor de management la diverse niveluri ale organizarii societatii, a conflictelor de munca, a tensiunilor sociale de diverse intensitati, ca si a unor sugestii, vizand strategiile sau modelele rationale de dezvoltare socio-umana, viitoare posibile variante pentru atingerea unor stari optime de existenta umana.