CONFORMITATE SI INFLUENTA SOCIALA

CONFORMITATE SI INFLUENTA SOCIALA

Obiective

Intelegerea cauzelor conformarii la normele grupului.

Intelegerea conditiilor in care individul deviaza de la aceste norme?

Constientizarea aspectelor pozitive si negative ale conformitatii: functionarea eficienta a individului si grupului.

Functia cognitiva a conformitatii. Intr‑o sarcina dificila adoptarea unei 'norme colective' poate apare ca o cale destul de eficienta de estimare a raspunsului corect. Factorul care reduce conformarea la raspunsul incorect este lipsa de consens din interiorul majoritatii, mai curand decat prezenta unui sprijin pentru subiectul influentat. Teama ca deviantii sunt respinsi de ceilalti membrii ai grupului preseaza pe fiecare dintre ei la raspunsuri asemanatoare cu ale celorlalti. Daca increderea in sine este subminata, subiectul raspunde, chiar in afara prezentei altora, in acord cu ceea ce crede ca trebuia sa vada. Conformitatea creste cand subiectii au convingerea ca o singura descriere a situatiei (reale) este corecta sau ca o singura descriere a situatiei este acceptata de grup. Cu cat mai mare este frica de a fi discriminat, cu atat mai mare este mania impotriva deviantilor. Frica de a fi respins este dublata de frica de a nu discrimina suficient deviantii.

Stereotipiile, anxietatea si gandirea autonoma. A gandi, spune L. L. Thurstone, inseamna a adauga noi atribute lucrului la care ne gandim; inseamna a face acest lucru din ce in ce mai putin abstract. Aceasta cale este opusa mecanismelor de negare a atributelor care nu cad exact pe scheme interpretative stereotipe. Internalizate in seturi de convingeri, stereotipiile colective nu pot indeplini functia de scheme mentale deschise realitatii; ele nu pot fi decat reiterate. Dar repetarea lor neschimbata, care duce la facilitatea activarii (reamintirii) lor, poate fi traita subiectiv ca adevar, ca ceva fara indoiala corect sau sigur. Vechile slogane opereaza ca forme de influenta sociala automata. Rezultatul cognitiv al prejudecatilor constituie categorii contrastante, necoordonate printr‑un proces de particularizare. Neaplicarea, intocmai, a unei judecati are drept consecinta renuntarea la ea, inlocuirea cu alta, fara legatura cu prima, sau cel mult, opusa. In domeniul actiunii stereotipiilor si prejudecatilor sale, comportamentul cognitiv al adultului apare la fel de inconsecvent ('Nu este A este B') iar aprecierile sale la fel de rigide, de inflexibile, ca ale copilului care nu a atins inca stadiul dimensiunilor conceptuale.

Diferente individuale privind conformitatea. Renuntarea la responsabilitate sau confundarea cu rolul si caracterul "normal" al conformitatii sunt rezultate ale presiunii spre conformitate. Exista, totusi, diferente individuale in felul in care oamenii reactioneaza la presiunile grupului. Unii oameni se conformeaza celei mai neinsemnate presiuni, altii raman total independenti. Unii adopta pozitia grupului numai in public. Ei se supun doar. Altii adopta pozitia grupului chiar in absenta celorlalti. Ei se identifica cu grupul sau interiorizeaza normele si valorile acestuia. Unii oameni pot considera punctul de vedere al altora ca singura cale de estimare a raspunsului corect sau, cel putin, calea preferabila. Astfel, motivul conformarii poate fi constient, dar adesea individul poate fi inconstient privind influenta sociala. El crede ca are optiuni similare altora nu din cauza conformismului sau cronic sau pentru ca in acel moment conformarea este raspunsul potrivit, ci pentru ca 'acela' este adevarul, evidenta. Analiza functiei cognitive a conformitatii ne permite sa o definim ca un comportament congruent cu o convingere a individului privind adevarul, relativ la un stimul sau tinta. Iar calea prin care el ajunge la acest adevar este semnificativa pentru mecanismele conformitatii.

Groupthink sau pericolul conformitatii. In pofida functiei ei de reducere a anxietatii conformitatea este mai ales un pericol pentru individ si pentru societate. Irving Janis (1972) numeste groupthink fenomenul care, o data dezvoltat in grup, altereaza desfasurarea procesului de decizie, impiedicand grupul sa beneficieze de contributiile gandirii autonome a membrilor sai. Cand grupurile devin prea coezive si cer prea multa conformitate, ele dezvolta paternuri de comportament care submineaza luarea unei decizii corecte. Mentinerea unei atmosfere placute in grup ajunge mai importanta decat calitatea deciziei. Janis enumera urmatoarele simptome ale groupthink (v. si capitolul Decizia).

1. Iluzia de invulnerabilitate, cu consecinta asumarii unor riscuri extreme.

2. Eforturile colective de rationalizare cu scopul de a minimaliza avertismentele care ar putea conduce membrii grupului la reconsiderarea prezumptiilor care au fundamentat o decizie.

3. O convingere lipsita de orice indoiala privind moralitatea grupului, care‑i determina pe membrii grupului sa ignore consecintele deciziilor lor.

4. Perceptia stereotipa a rivalilor si inamicilor, considerati prea rai, pentru a justifica incercari de negociere si prea slabi si stupizi, ca sa poata constitui un pericol.

5. Presiune directa impotriva oricarui membru care exprima argumente contrarii stereotipiilor, iluziilor sau angajamentelor grupului, care considera acest comportament ca neloialitate.

6. Autocenzurarea oricaror devieri de la consensul grupului, minimalizarea oricarei indoieli si contraargumente personale.

7. Iluzia impartasita a unanimitatii judecatilor conforme punctului de vedere majoritar, provenita, partial, din autocenzurarea deviantelor si, partial, din interpretarea tacerii drept consimtamant.

8. Emergenta cenzorilor autonumiti - persoane care protejeaza grupul de informatia adversa, care ar putea zdruncina convingerea membrilor privind eficienta si moralitatea deciziilor lor.

O prima problema care se ridica este daca fenomenul groupthink este produs prin presiunile unei crize imediate sau daca factori institutionali selecteaza pentru functii de responsabilitate indivizi mai inclinati spre conformitate. O a doua problema se refera la generalitatea fenomenului pentru grupurile decizionale. Grupurile care cer prea multa conformitate au mai putine sanse sa examineze sistematic riscurile cursurilor de actiune propuse. Au la fel de putine sanse sa prelucreze cu grija datele negative, contraargumentele. Chiar in fata esecului, este putin probabil sa acorde atentie altor alternative, preferand rationalizarea esecului si persistenta in vechile optiuni.

Diagnoza conformitatii. Grupurile si macrosistemele sociale care cer prea mare conformitate ajung sa o institutionalizeze. Cu toate ca nu va apare intre valorile declarate ale grupului, conformitatea poate constitui valoarea fundamentala pe care mediul organizational o cultiva printr‑un proces de selectie naturala (v. modelul lui Weick in capitolul 'Memoria si invatarea organizationala'). Intrucat, conformitatea se refuza mijloacelor specifice investigarii valorilor (inventarierea declaratiilor subiectilor), din cauza mecanismelor de 'camuflaj' la care recurg membrii grupurilor, diagnoza conformitatii se va orienta spre cauzele si efectele conformitatii, atat la nivel de grup cat si individual.

Diagnoza cauzelor individuale ale conformitatii. Functia cognitiva pe care o serveste conformitatea sugereaza ca o diagnoza a stilului si tipului cognitiv al persoanelor (v. modelul raspunsului social) ofera o masura a inclinatiei lor spre conformitate. Stilurile cognitive caracterizate prin simplitate cognitiva (dimensiune opusa integrarii complexe sau coordonarii schemelor cognitive) sunt mai inclinate spre conformitate decat stilul caracterizat prin complexitate cognitiva. Schemele neintegrate in structuri cognitive complexe, cum sunt stereotipiile, prejudecatile, convingerile inguste, limiteaza receptivitatea individului la informatie; incongruenta cognitiva este greu tolerata. Atitudinea radicala, seductia primelor impresii, supunerea sau dominarea sunt rezultate ale 'procesarii cognitive' prin intermediul unor scheme neintegrate reciproc si, prin aceasta, inflexibile. Integrarea si mobilitatea schemelor cognitive si nivelul de ambiguitate informationala sau de incertitudine, tolerat de individ, constituie dimensiunile semnificative pentru definirea stilului cognitiv. Operationalizarea acestor dimensiuni permite alcatuirea unor instrumente de psihodiagnostic. Tehnica de evaluare a congruentei raspunsurilor si scala FIRS (Forta integratoare relativa a schemelor) identifica sase stiluri cognitive: 'obiectiv', 'complex', 'cooperant', 'ascendent', 'prompt' si 'mobil'. Cu exceptia ultimului, toate celelalte sunt inclinate, din cauze diferite, spre conformitate. (Nemes-Chirica,1992).

Indivizii sunt mai inclinati sa se conformeze cand sunt nesiguri de ei insisi si au nevoie de grup pentru a se afirma. Diagnoza nevoii de grup ofera indicii asupra inclinatiei individuale spre conformitate. In timp ce cautarea informatiei privind propriile abilitati si performante, prin compararea cu altii sau prin interpretarea reactiilor altora la aceste performante este destul de obisnuita la noii veniti intr‑o organizatie sau intr‑un grup, acest comportament diferentiaza membrii mai vechi ai grupului din punct de vedere al nesigurantei personale cronice si nevoii de grup, pentru afirmarea proprie. Individul nesigur se compara cu altii si cauta aprecierea lor pentru oricare din comportamentele sale, pe care le considera a avea vreo legatura cu reusita personala, de la performanta in rolul organizational, la modalitatile de expresie si comunicare. O persoana cu inclinatie spre conformitate alimentata de nesiguranta si nevoia de grup, poate descrie mai precis decat altii cum trebuie sa reactioneze grupul in anumite situatii si care trebuie sa fie reactia fata de devianti. De asemenea, ea considera consensul drept criteriul indiscutabil al adevarului, in orice privinta.

Indivizii nesiguri, dar cu aspiratii puternice de reusita personala isi asuma roluri informale prin care castiga bunavointa si aprecierea favorabila a grupului si se angajeaza cu usurinta, nu in competitie, ci tacticile conflictului (v. capitolul 'Lupta pentru putere in organizatii').

Identificarea normelor si strategiilor de interactiune autoritarista Normele si strategiile care definesc interactiunea interpersonala autoritarista, pot fi grupate in urmatoarele patru categorii. 1. Definirea privata a scopurilor; designul si managementul unilateral al mediului. 2. Maximizarea victoriilor si minimizarea pierderilor. 3. Manifestarea publica rationala. 4. Autoprotectie si protectie unilaterala asupra altora.

Adaptarea individului sanatos psihologic. Oamenii adaptati cel mai bine afirma Maslow (1968), sunt oamenii sanatosi din punct de vedere psihologic 'psychologically healthy people'. Conceptul prin care Rogers (1961) descrie oamenii adaptati cel mai bine este 'functionarea deplina', 'fully functioning'. A funtiona deplin inseamna a fi deschis fluxului constant al existentei noastre. Oamenii nu reusesc sa 'functioneze deplin' cand recurg la mecanisme defensive pentru a‑si reduce anxietatea. Anxietatea se dezvolta cand imaginea de sine sau alte convingeri sunt contrazise de informatie incongruenta (v. Festinger, 1957). Un al treilea concept cu care au fost descrisi oamenii adaptati cel mai bine este 'dezvaluirea eului', 'self-discolsure', abilitatea de a ne face, cunoscuti altora. Jourard (1971) sugereaza ca abilitatea de a ne revela altora este semnul unei personalitati sanatoase dar si un instrument de adaptare personal. Dezvaluind altora informatie personala, ne intelegem, noi insine, mai bine si progresam spre auto-realizare. Dar sunt oare oamenii cei mai indiscreti, cel mai bine adaptati? Procesul de dezvaluire a informatiei personale nu poate fi decat unul selectiv. Dezvaluitorul trebuie sa selecteze atat pe primitorul dezvaluirii cat si situatia in care autodezvaluirea este potrivita. Oamenii adaptati cel mai bine sunt cei care au o flexibilitate a dezvaluirii' care stiu cand este potrivita dezvaluirea si pot sa‑si adapteze corespunzator gradul de dezvaluire (Burger, 1986).

Asadar, deschiderea fata de fluxul experientei, fata de sine si fata de altii este caracteristica esentiala a oamenilor sanatosi psihologic si autorealizati. Ei sunt receptivi la presiunile externe. Dar receptivitatea lor este insotita de o prelucrare a informatiei care nu duce la anxietate. Propriile slabiciuni si eventualele erori nu‑i inspaimanta. Normele, deprinderile si regulile sociale nu ii conduc la supunere automata sau fortata, sunt confruntate cu propriile scopuri si dorinte, iar rezultatul este o selectie personala. Auto-dezvaluirea nu le creeaza probleme, pentru ca flexibilitatea le permite sa aprecieze cand este potrivita dezvaluirea informatiei cu caracter personal.

Exercitii

Amintiti-va si notati pe scurt cat mai multe situatii in care comportamentul diferit de al celorlalti din grupurile din care ati facut parte v-a produs satisfactii. Ce consecinte a avut fiecare comportament asupra celorlalti?

Amintiti-va si notati pe scurt situatii in care comportamentul diferit de al altora din grupurile din care ati facut parte v-a produs insatisfactie. Ce consecinte a avut fiecare comportament asupra celorlalti?

Scrieti un eseu in care integrati cele doua categorii de experiente.