CUM ARATA SI CUM SE POARTA UN OM MANIERAT

SA FIM EXIGENTI CU NOI INSINE

Poti sa placi persoanelor pe care le intalnesti, sa ai succes dupa succes, sa uluiesti lumea cu inteligenta ta, dar toate aceste calitati 'sociale' nu-ti permit totusi sa fii ingaduitor cu propriile tale defecte. Caci acel 'cunoaste-te pe tine insuti', celebrul epigraf gravat pe templul lui Apollo din Delphi, este un sfat demn de urmat cu toate ca e un examen, dintre cele mai severe, la care trebuie sa te supui permanent. Multe conflicte ar putea fi evitate, daca in momentul declansarii lor ne-am intreba pe noi insine nu cumva gresim? Sa recunoastem ca suntem mult mai indulgenti fata de noi decat fata de altii. Este, desigur, o inclinatie natural-umana, dar asta inseamna oare ca trebuie sa i ne supunem, acestei slabiciuni, fara sa incercam sa luptam impotriva ei? Vedem aproape intotdeauna paiul din ochiul altuia in locul barnei din ochiul nostru. Daca am fi lucizi, daca ne-am analiza cu obiectivitate, viata ar fi mai usoara pentru toti.

In orice caz, nu exista doua feluri de bune maniere: unele aplicabile in societate si altele acasa. Este suficient sa ne impunem sa fim politicosi fata de familie la fel cum suntem fata de straini. Numai astfel vom fi respectati si viata in intimitate va deveni agreabila. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa traim rigid ca niste manechine intepenite, ci natural, firesc, calm si linistit. E de ajuns sa nu confundam relaxarea cu dezordinea si singuratatea cu un mod de viata descatusat de orice reguli de buna cuviinta. Dar cine nu-i cunoaste pe acei 'stapani atotputernici' cu camasa descheiata, cu bretelele atarnand, cu parul valvoi, care pretind sotiei sa le aduca imediat papucii, ei tolanindu-se pe o canapea, cu ziarul in mana, pentru a se delecta cu stirile sportive? Poate surveni 'o catastrofa culinara', poate sa sune telefonul, poate sa latre cainele 'sunt stapan la mine acasa si la urma urmei toata lumea traieste aici din banii mei!' Sau mai rau, 'eu sunt stapanul casei! Si toti membrii familiei trebuie sa-mi faca mie viata placuta!' Nu va fi vorba, in mod sigur, de o familie fericita Daca-i acorzi familiei tale soiul acesta de stima, chiar daca pretinzi ca esti manierat, inseamna ca stima ce ti-o porti tie insusi e vorba goala, caci nu lasi politetea la usa o data intrat in casa.

Scopul oricarui om este, s-ar putea spune, sa aiba o viata frumoasa. Cel mai nonconformist dintre noi va ajunge pana la urma la aceasta concluzie. Sigur ca lucrul acesta nu depinde numai de el, dar depinde, in primul rand, de el. E suficient sa-ti imaginezi, atunci cand esti singur si crezi ca poti sa-ti permiti orice, ca te afli, de fapt, in prezenta unei fiinte pe care o stimezi si fata de care nu ti-ai putea ingadui nici o grosolanie. De ce nu ai fi chiar tu acea persoana? Sa zicem ca ai ramas intamplator singur pentru cateva zile in casa. Familia ti-a plecat in concediu. Esti tentat sa lasi paturile in dezordine, dulapurile deschise si sa mananci direct din cratita. E suficient sa te gandesti ca in acea clipa iti intra in casa niste prieteni care au o parere foarte buna despre tine. Vor fi sigur dezamagiti de ceea ce vad, iar scuzele vor fi, din pacate, inutile.

MAI MULT SAPUN, MAI PUTIN PARFUM

Obiceiurile noastre pot sa se schimbe, manierele noastre pot deveni mai rafinate, personalitatea noastra poate sa se dezvolte, dar corpul nostru e un 'personaj' care ne insoteste mereu. El e o componenta constanta a fiintei umane, careia trebuie sa-i dam toata atentia punand in valoare ceea ce ne-a daruit natura. Nimic nu este mai placut decat sentimentul ca aspectul nostru atrage si retine privirea celorlalti. Intrebata care este secretul frumusetii ei, o mare actrita a raspuns scurt: 'multa apa, mult sapun si nimic altceva'. Cremele, lotiunile, sprayurile, deodorante, coloniile au devenit indispensabile toaletei zilnice, dar ele nu pot inlocui, in nici un caz, baia si dusul. Lipsa de timp nu este o scuza pentru dintii cariati, pentru mainile si picioarele neingrijite sau pentru un par lasat in dezordine.

Toate acestea nu sunt legate de o situatie financiari privilegiata si oricine invoca acest lucru este foarte probabil de rea credinta. Cel care crede ca omul trebuie sa fie 'natural' si ca aspectul exterior nu conteaza, dovedeste cel mult ca bunul simt ii este la fel de strain ca periile de par, de dinti si de unghii. Pentru fiecare dintre noi, a calatori in tramvai langa o persoana rau mirositoare, langa un betiv sau langa un fumator invederat poate deveni o experienta insuportabila. Lipsa de respect fata de ceilalti atinge insa apogeul atunci cand neglijenta vestimentara si murdaria se ascund sub parfumuri tari. Apa de toaleta nu le este permisa decat acelora care mai intai s-au spalat cu grija

SANATATEA - CEL MAI PRETIOS BUN AL OMULUI

Viata regulata, odihna activa fac parte din ingrijirile normale pe care le datorezi sanatatii tale. Mijlocul cel mai simplu si mai eficient de a te reface este somnul. Tot el este izvorul bunei dispozitii si al unei infatisari agreabile. Iata de ce, pe buna dreptate, somnul dinaintea unei petreceri la care esti invitat seara se numeste 'somn de frumusete'.

Daca faci parte dintre cei care trebuie toata viata sa sara din pat in zori ori dintre cei la care somnul nu vine decat in primele ore ale diminetii, atunci ai da orice in schimbul unui somn bun. Un detaliu revine in mod constant in biografiile marilor personalitati - generali sau conducatori de popoare, mari oameni de stiinta sau poeti: ce se multumeau doar cu un somn de patru sau cinci ore pe noapte.

Nu ne vom lansa intr-o interminabila polemica asupra duratei optime a somnului, deoarece durata aceasta e o chestiune de temperament. Dupa statistici, omul pierde dormind cam o treime din viata, dar nu toti oamenii au nevoie de 7-8 ore de somn pe zi.

Discutia ramane totusi deschisa: tinerii au mai multa nevoie de somn si se trezesc mai tarziu, batranii se scoala, in schimb, mai devreme. Important este sa ne dozam orele de somn astfel ca organismul nostru sa nu sufere. Cea mai buna solutie e sa respectam un anumit program: sa ne culcam si sa ne sculam la ore fixe, sa ne ingaduim eventual un somn scurt dupa masa de pranz si sa evitam cafele si medicamentele pentru care inlocuiesc sau instaleaza somnul.

La pastrarea sanatatii contribuie in egala masura alimentatia rationala, gimnastica zilnica, masajele regulate, plimbarile si excursiile, sportul facut in mod rational, alternarea lucrului cu timpul liber. In privinta alimentatiei, lucrarile de specialitate pun accentul nu numai pe calitate, ci si pe cantitate. Daca totusi mancam prea mult, prea des si prea gras e cazul sa nu ne privam corpul de exercitii fizice, cu atat mai mult cu cat, in zilele noastre, masina ne condamna la sedentarism. Prea des uitam ca excursiile si mersul pe jos sunt la fel de eficiente ca orice sport. Solutia este la indemana oricui: mersul pe jos intre casa si birou si, cand avem timp, excursiile la sfarsit de saptamana. Pana nu e prea tarziu, trebuie sa recurgem la dieta sau chiar la ingrijiri medicale, completate de gimnastica si masaje. Ele vor da, fara indoiala, rezultatele scontate, contribuind la diminuarea tesutului adipos si la obtinerea unui tonus muscular de invidiat.

Exista astazi o adevarata industrie a produselor cosmetice menita sa faca minuni cu fata si cu corpul nostru. Sa nu ni se para extravagant un abonament la o sala de gimnastica, o sedinta de sauna o data pe saptamana, doua ore pe saptamana la un bazin de inot etc. Conditia necesara pentru ca aceste tratamente sa dea rezultate este sa le facem cand inca nu avem nevoie de ele. Un parinte inteligent isi va obisnui copilul de mic sa faca macar 5 minute zilnic de gimnastica. Sa nu uitam niciodata ca fiecare kilogram pe care il adaugam cere altul. Dupa ce am 'agonisit' astfel multe kilograme in plus, este aproape imposibil sa le mai dam jos. Curele de slabire drastice sunt la fel de nocive ca si kilogramele nedorite.

Cum ne machiem? Iata inca un domeniu la care se poate aplica dictonul antic 'cunoste-te pe tine insuti', caci numai asa poti sa-ti corectezi micile defecte. Faceti-o cu discretie, evitand culorile tipatoare, proasta lor imbinare, nuantele stridente. Este necesar ca machiajul sa tina seama de imprejurarile si de anturajul in care ne gasim. Nenumarate reviste abunda in recomandari privind folosirea cu masura a produselor cosmetice. Sa nu ezitam sa tinem seama de ele, sa nu ne bazam pe intuitia noastra. Cel mai bine ar fi sa apelam la serviciile calificate ale unei cosmeticiene, platind o consultatie sau mai multe numai pentru a obtine niste sfaturi exacte. Frumusetea naturala trebuie ajutata si nu brutalizata. O bruneta cu ochi verzi este clar avantajata de o nuanta roscata data parului si dezavantajata de un par transformat in spicul graului.

Nu exista femei urate, nu exista decat femei neglijente.

NU MAI SUNTEM FOARTE TINERE

A intrat in legenda povestea unei hetaire care, la primele semne de imbatranire, isi lua oglinda si merse s-o ofere templului divinei Afrodita, cu aceasta rugaminte: 'Ia-mi oglinda, buna zeita. Ce am fost nu mai pot sa vad si cum sunt nu mai vreau sa vad!' Exista o seninatate disperata in cuvintele acestei femei care, dupa ce a gustat din toate bucuriile vietii, a inteles in ce moment trebuia sa paraseasca scena primei tinereti. Dar a inteles si in ce moment incepea o noua viata, cea a maturitatii, a intelepciunii, a echilibrului. Trebuie sa fi folosit rau tineretea pentru a tremura in fata anilor care ne astepta, caci a doua jumatate a vietii aduce cu ea multe bucurii profunde, multe satisfactii si multa liniste. Vanitatea de a ne crampona de ceea ce am fost: de noptile cand dansam neobosite, de zilele in care eram admirate oriunde apaream, este total inutila caci nimic nu este mai trist pentru o femeie de o anumita varsta decat acest regret al trecutului, sau refuzul de a intelege prezentul, moment care depinde numai de o pregatire sufleteasca prealabila. Aceasta drama - caci este o drama sa nu sti sa imbatranesti frumos - este de multe ori provocata de lipsa de tact a celor din jur. Nu este permis ca, intalnind o doamna dupa mai multi ani, sa deschizi o discutie pe tema frumusetii ei trecute. Cei care cred ca ii fac o placere doamnei spunandu-i ce frumoasa era, ce silueta minunata avea, ce gust desavarsit in a se imbraca, gresesc profund.

Un filozof spunea odata ca ii este cumplit de mila de femeile frumoase. Tineretea si frumusetea deschid toate usile si inlocuiesc in viata familiala si sociala - de cele mai multe ori - alte calitati, mai ascunse, pe care ar trebui sa le aiba un om obisnuit. Si vine o zi - la femei cam in jurul varstei de 50 de ani - cand auzi fara sa vrei ca esti catalogata drept baba, cand vanzatorul nu mai este amabil cum era altadata, cand sotul face involuntar o comparatie cu alta femeie, care nu te avantajeaza, etc. Daca nu treci cu umor peste aceste momente se va declansa sigur o criza, o cadere psihica cu urmari grave. Din acel moment, nu te mai duci la dentist - nu mai conteaza - nu te mai preocupa ca te ingrasi - nu mai conteaza, iti zici - nu te mai imbraci cu grija - e inutil, iti spui. Iti pregatesti astfel o batranete urata. Trebuie sa ne luptam sa imbatranim frumos si sa ne pregatim din vreme, pentru ca si batranetea e a noastra cum a fost tineretea si frumusetea. Desigur, e mai bine sa fim tineri, frumosi si sanatosi, decat batrani, urati si bolnavi! Acum e momentul sa intelegem ca frumusetea nu dispare daca e vorba de cea spirituala. O privire blanda, un suras cald, o conversatie inteligenta fac posibila o concurenta loiala intre o persoana tanara si una in varsta. Este in ordinea firii si depinde doar de noi sa izbutim. Totul e sa nu disperam. Acum avem alte satisfactii si alte preocupari; sa nu ne lamentam continuu, sa nu arboram o figura acra si obosita. Nimeni nu ne poate ajuta sa traversam aceasta perioada in afara de noi.

Esti tanar, daca te simti tanar, desigur. Dar sa nu constrangem pe altul sa ghiceasca in ce masura ne simtim tineri, ci sa ne adaptam tinuta vestimentara la varsta noastra, sau sa ne alegem o profesie ce ne va da mereu satisfactie. Oricine primeste cu placere un compliment, dar nu este deloc necesar sa intrebam mereu cati ani imi dati. S-ar putea ca interlocutorul nostru sa greseasca si sa ne dea cu vreo 5 mai mult! Se obisnuieste, din ce in ce mai des, ca doua persoane care nu s-au vazut de mult sa-si spuna reciproc, automat, fara sa fie de fapt adevarat: 'ce bine arati!' Am auzit chiar o anecdota pe aceasta tema - exista varsta intaia, varsta a doua si 'ce bine arati'. Raspunsul este in genere, multumesc! La fel si in cazul imbracamintii: 'Ce bluza frumoasa aveti'. ' Multumesc!' Sunt formule mai noi, care nu constituie un atentat la bunele maniere. Cu o singura conditie - sa fie sincere. Dar sa surazi ironic sau sa comentezi cu altcineva contrariul celor afirmate este de neiertat. Problema este de a sti cand trebuie sa renunti la statutul de femeie frumoasa, la fel ca actorii lucizi care ghicesc momentul in care trebuie sa paraseasca ecranul si luminile rampei. Sa ne amintim de Shirley Temple ai carei manageri incercau sa-i stopeze cresterea cu produse farmaceutice pentru a imbogati cat mai multa vreme industria cinematografica americana. Nu putem sa nu admiram felul in care micuta Shirley a hotarat cu curaj sa-si construiasca o noua viata care nu datora nimic fabricilor de vise.

Daca n-ar exista amintirea tineretii n-am simti batranetea. Boala si nu varsta ne impiedica sa facem ceea ce faceam altadata, caci o persoana in varsta poate fi fiinta la fel de agreabila ca si una tanara. Si daca totusi ne simtim demoralizate, sa recitim incantatoarele scene descrise de Proust in romanul 'In cautarea timpului pierdut ' si sa retraim momentele inserarii de pe plaja de la Balbec, impreuna cu minunata bunica a autorului ce polariza, prin spirit si inteligenta, grupul de tineri, in defavoarea 'fetelor in floare'.

CUM SA MERGEM, CUM SA NE PURTAM,

CUM SA NE ASEZAM

Cand mergem pe strada sa ne amintim ca nu o putem face la intamplare ci ca exista si in acest domeniu niste reguli de care trebuie sa tinem seama. Sa nu ne facem un obicei din a alerga mereu pentru ca suntem in intarziere sau sa mergem garboviti si incruntati pentru ca avem necazuri. Ii vom stresa pe cei din jur si le vom deveni nesuferiti. Noi insine vom constata ca ne-am schimbat firea si nu in bine. Nu este greu sa ne controlam. Ne sculam mai devreme cu o jumatate de ora si ne facem un program care poate fi respectat, iar grijile le lasam acasa in vestiar, macar pentru a nu fi compatimiti. Merita!

Revenind la mers. Cine n-a admirat mersul gratios, suplu al manechinelor sau al actritelor. Nimic fals, nimic de prisos, nimic fortat. Dar in general nu ne prea gandim la eforturile si exercitiile pe care fiintele pe care le admiram le-au facut ca sa para ca nu merg, ci ca plutesc. In toate scolile de profil cursantii - baieti sau fete - sunt invatati mai intai sa poarte pe cap o carte sau un obiect greu. Imposibil sa stai cocosat cu o asemenea povara in echilibru! Oamenii primitivi au o tinuta frumoasa dobandita prin purtarea pe cap a unor vase grele. Sa incercam deci si noi sa purtam pe crestet cand avem putin timp acasa, macar 5 minute in fiecare zi, o greutate de acest gen. Mersul va deveni mai sigur, coloana vertebrala mai dreapta. Exersand vom fi siguri de reusita. Sa ne supraveghem in permanenta tinuta - sa nu ne aplecam umerii inainte, sa nu miscam exagerat bratele si coatele, sa facem pasi nici prea mari, nici prea mici, sa ne retragem stomacul in interior si sa tinem sira spinarii dreapta. Toate aceste gesturi le putem face pe strada de cate ori ne aducem aminte. Sa ne aducem aminte cat mai des !

Cu varsta tinuta omului se modifica. Sa incercam sa o corectam studiindu-ne cu grija intr-o oglinda care sa ne reflecte din cap pana in picioare. Vom incerca sa avem un aer sigur dar dezinvolt, vom tine genunchii apropiati cand mergem, trunchiul drept si fata destinsa. Cand ne oprim sa stam de vorba cu cineva pe strada nu ne vom sprijini de zid, pentru ca putem sa ne tinem si pe propriile noastre picioare. Domnii nu au niciodata voie sa-si tina mainile in buzunare. In casa nu ne vom sprijini de spatarul scaunului si nici nu ne vom juca nervos cu diferite obiecte. Unii au chiar obiceiul insuportabil de a bate tactul unei muzici auzite numai de ei, cu un creion, o bricheta, un cutit, nefiind constienti ca-i enerveaza pe cei din jur. Chiar daca ne-am antrenat intr-o discutie aprinsa, nu-l vom lua pe interlocutorul nostru de un nasture nici nu-l vom aproba batandu-l energic pe umar sau inghiontindu-l cu cotul in coaste.

In casa, intr-o vizita vom evita sa stam cu spatele la cei din jurul nostru. Daca o facem siliti de o imprejurare oarecare - suntem solicitati sa raspundem la o intrebare, de pilda - ne cerem scuze. Expresia 'un spate dragut' are farmecul sau si poate fi valabila la plaja sau la un bal, dar nu in viata noastra publica.

Si cand ne asezam trebuie sa o facem cu grija. Daca o actrita se straduieste sa studieze acest gest, inseamna ca nu e asa usor cum s-ar crede. Sa te asezi pe un scaun, pe o canapea sau pe un fotoliu inseamna sa dai aproape un examen, deoarece poti sa te asezi cu un gest plin de gratie, dupa cum poti sa te trantesti ca un lemn sau sa te tolanesti de parca nu ai mai pleca niciodata. Sa nu credem ca suntem obligate sa folosim cu zgarcenie marginea fotoliului, doar pentru ca asa era distins pe vremuri. Din nefericire, lista greselilor pe care poti sa le comiti asezandu-te, poate sa se prelungeasca la nesfarsit. Sa amintim genunchii tinuti cu mainile, bataia nervoasa a degetelor pe suprafata mesei, fluieratul sau fredonatul unor melodii, genunchii indepartati - pozitie dezagreabila in general la doamne - si altele. Este, de asemenea, o ofensa adusa bunelor maniere sa-ti incrucisezi picioarele. In schimb, o doamna poate sa-si incruciseze partea de jos a picioarelor, avand grija sa-si acopere, discret, genunchii cu fusta, chiar daca la Roma sau la Paris se poarta foarte scurt. Cand, in sfarsit, te ridici, faci in asa fel incat sa nu stai cu spatele la ceilalti cand iti iei ramas bun si sa nu impingi cu forta scaunul. E bine sa-ti dovedesti simtul de ordine punandu-l la loc, dar fara sa cazi in extrema cealalta, cautand cu prea multa grija locul unde era la inceputul vizitei.

CUM NE MISCAM?

Ce sa facem cu mainile? Am enumerat ce nu trebuie sa facem: sa nu le miscam fara rost, sa nu le infundam in buzunare, sa nu batem nervos cu degetele pe suprafata mesei etc. Sa nu gesticulam excesiv. Dar, renuntand la orice miscare a mainilor conversatia noastra ar deveni total inexpresiva. Reamintiti-va anecdota cu eroul italian, decorat pentru ca nu a tradat dusmanului secretele pe care le detinea. Cum as fi putut sa o fac daca aveam mainile legate le spate? - spune nevinovatul? soldat Niciodata nu vom arata cu degetul un obiect sau o persoana. De asemeni, este agasanta mania unora de a-si trosni degetele sau de a-si incerca elasticitatea falangelor, rotindu-si podul palmei la nesfarsit. Este aproape inutil sa va spunem ca aceste gesturi sunt socotite proaste obiceiuri. Sa nu terminam acest capitol fara sa mai amintim 'miscari' gresite in societate: degetele in nas sunt poate amuzante la copii de doi ani, dar de la aceasta varsta, e un gest care trebuie pedepsit si interzis cu desavarsire.

Scobitoarea nu-si are locul la o masa festiva. Daca ai absoluta nevoie de ea, trebuie sa o folosesti cand esti singur.

Cantaretele isi incruciseaza mainile pe piept ceea ce se pare ca le ajuta sa cante mai bine. Pentru restul oamenilor gestul este ridicol. Nici sa-ti pui mainile in sold ca o precupeata, nu este un semn de buna educatie, chiar daca esti foarte suparat. Napoleon a fost imortalizat in tablouri tinand o mana sub nasturii tunicii, iar pe cealalta la spate. Chiar daca sunteti un tip de genul lui Napoleon, astazi aceasta atitudinea provoaca rasul.

Cand tusesti sau casti, pui mana la gura. Fiecare stie acest lucru, dar din nefericire nu toata lumea o face! Sa razi nu este numai firesc ci - dupa cum spunea Rablais e chiar, un semn de sanatate. Dar daca ai un ras strident si mai ales daca o data izbucnit, nu-l mai poti stapani, ai grija sa nu te exteriorizezi in acest fel. Dar e la fel de deplasat sa incerci sa acoperi cascadele de ras, ducand mana la gura. Nu mai vorbim de impresia proasta pe care o faci cand razi in hohote, lovindu-te peste solduri sau impungandu-ti vecinul in coaste. Ca orice manifestare comportamentala rasul isi gaseste expresia ideala in moderatie. Orice om este mai simpatic cand surade. Este un secret pe care il detin prea putini semeni ai nostri, dar face minuni cu conditia de a nu-l etala permanent, pentru ca atunci se transforma in ranjet.