determinism social

V. cauzalitate sociala, constiinta, functie, sistem social, structura

Presupozitie din stiintele sociale conform careia realitatea sociala este guvernata, ca si natura, de legi obiective, pe care stiinta urmeaza a le descoperi. Acceptarea a fost ingreunata de doua particularitati ale vietii sociale: rolul constiintei in constituirea si orientarea comportamentului uman si multimea factorilor care interactioneaza in realitatea sociala. Spre deosebire de "comportamentul' lucrurilor naturale, comportamentul uman este liber si orientat de constiinta. Omul este liber sa-si aleaga comportamentul, indiferent de actiunea diferitilor factori obiectivi. In consecinta, si realitatea umana, produs al compunerii si interactiunilor individuale, pare a nu putea fi explicata prin legi obiective, ci prin constiinta agentilor sociali. Datorita interventiei unei multimi enorme de factori care interactioneaza, viata sociala pare a fi mai mult produsul intimplarii, accidentului, decit al unor tendinte legice.

In mod special, reconsiderarea rolului constiintei in constituirea comportamentului a stat la baza acceptarii d.s. Pe de o parte, constiinta apare a fi mai mult o variabila intermediara, decit una absolut independenta. Continutul ei este la rindul sau determinat de factori obiectivi. Marx a incercat sa argumenteze pe larg caracterul determinat al constiintei: constiinta sociala este determinata de existenta sociala; ea nu este altceva decit existenta constienta; a pleca de la constiinta inseamna a porni de la jumatatea drumului; este nevoie sa ne intrebam "ce sta in spatele' constiintei si o determina.

Toate stiintele sociale si psihologice actuale argumenteaza faptul ca comportamentul uman se constituie doar partial constient, in mare parte el este generat si orientat spontan, sub- si inconstient, ca rezultat al actiunii asupra sa a unei multimi de factori obiectivi, in fine, realitatea sociala nu reprezinta rezultatul cumularii actiunilor individuale, ci al interactiunii, legile sociale fiind in mare masura legi ale interdependentei (legi de compunere). E. Durkheim a exprimat in modul cel mai clar optiunea determinista a sociologiei: faptele sociale nu trebuie explicate prin constiinta autorilor lor, ci prin alte fapte sociale (Regles de la methode sociologique, 1895). Conditiile obiective de viata ale oamenilor le determina comportamentul, inclusiv continutul constiintei lor. Desigur, si constiinta este un factor a carui actiune trebuie luata in considerare, alaturi de ceilalti factori. De exemplu, nivelul de cunoastere poate fi un factor determinant important al comportamentului.

♦ D.s. pare a fi mai mult fundat pe ideea de echilibru implicat in dinamica oricarui sistem. Societatea, reprezentind un sistem complex si multiplu ierarhizat, tinde mereu spre stari de echilibru, caracterizate prin relatii de concordanta intre diferitele sale comportamente. Se poate considera deci ca d.s. se refera mai mult la tendinta de instaurare a unor stari de echilibru intre componentele multiple ale vietii sociale. In ceea ce priveste interventia unei multimi de factori determinanti care interactioneaza generind rezultate adesea neasteptate, aceasta nu este de natura a elimina d.s., ci doar de a ingreuna enorm sarcina depistarii sale.

Multi sociologi tind sa considere ca d.s. este mai mult de tip statistic, probabilist. El descrie o tendinta generala care poate fi modificata sau chiar blocata de alte tendinte, putind apare cu claritate la nivelul unei mase de fenomene. In anumite conditii obiective va apare cu necesitate nu neaparat o singura stare rezultata, ci mai multe stari posibile, alternative, fiecare putind fi asociata cu o anumita probabilitate. Necesar este deci sa apara una dintre starile posibile, care dintre ele va apare in mod efectiv depinzind de interventia unei multimi de factori mai mult sau mai putin accidentali.

♦ Datorita complexitatii realitatii sociale, pentru a evidentia d.s. s-au cristalizat in sociologia actuala mai multe scheme explicative (deterministe) distincte: schema cauzala, schema sistemica, cu varianta sa functionalists si structurala. Se pare ca datorita orientarii sale finaliste, activitatea sociala prezinta in mod special un determinism de tip functionalist, specific sistemelor deschise. E.Z.