etnic

V. asimilare, integrare sociala, minoritati sociale, nationalism, natiune

Grup etnic, grup cu traditii culturale comune si care are sentimentul identitatii ca subgrup in cadrul societatii inglobante. Membrii unui g.e. difera de ceilalti membri ai societatii prin anumite trasaturi culturale specifice: limba, religie, obiceiuri, imbracaminte, comportamente. Esential insa este sentimentul identitatii si autoperceperea lor ca fiind diferiti de alti membri ai societatii. Unii sociologi considera sentimentele e. ca o extensie a sentimentelor de rudenie. In uzajul politic contemporan, termenul de g.e. este frecvent utilizat pentru a descrie o minoritate cvasi-nationala care traieste in cadrul unui stat si care nu a atins statutul de natiune.

G.e. se diferentiaza de natiune prin mai multe caracteristici: in mod obisnuit au dimensiuni mici; se bazeaza in mod mult mai evident pe o mostenire comuna; sint mult mai persistente in istoria umana in timp ce natiunile sint circumscrise in timp si spatiu. G.e. sint esential exclusive si ascriptive, calitatea de membru al acestor grupuri se dobindeste numai daca indivizii au anumite trasaturi inascute. Natiunea este mai inclusiva si este definita cultural sau politic.

G.e. pot fi concentrate intr-un anumit teritoriu (in care sint majoritare din punct de vedere demografic) dar pot fi si dispersate intr-un teritoriu foarte larg. De exemplu, comunitati evreiesti sau familii de evrei se gasesc in majoritatea tarilor lumii. Indiferent de gradul de concentrare sau de dispersie teritoriala, evreii se manifesta si sint perceputi peste tot ca un g.e. In Europa multe tari cuprind diverse g.e.: Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord (englezi, scotieni, irlandezi), Elvetia (francezi, germani, italieni), Romania (romani, unguri, germani, romi).

Etnicitate, starea de a fi etnic sau de a apartine unui g.e. Prezervarea e. se poate realiza prin separatism sau prin pluralism cultural (forma de acomodare sociala in care g.e. isi pastreaza traditiile si trasaturile culturale distinctive si coopereaza in mod pasnic si relativ egal in viata politica, economica si sociala). Separatismul promovat de multe miscari de independenta etnica a esuat in majoritatea cazurilor, in timp ce pluralismul cultural s-a dovedit a fi mult mai eficient, in unele societati, unele ideologii elaborate din perspectiva majoritatii dominante considera pluralismul cultural doar ca o faza tranzitorie, scopul final fiind integrarea. In perspectiva integrarii se pune accent pe egalitatea indivizilor, pe eliminarea preferintelor etnice, pe unificarea comportamnetelor si, in final, pe distrugerea identitatii etnice. Politica de integrare a g.e. actioneaza prin eliminarea barierelor formale si a discriminarilor, evaluarea si tratarea persoanelor in raport cu meritele individuale si absenta eforturilor oficiale de a prezerva identitatea etnica. Scopul final este o societate integrata in care membrii tuturor grupurilor etnice participa la viata sociala in raport cu talentele si interesele lor. Separatismul si pluralismul cultural se concentreaza asupra grupurilor, in timp ce integrationismul se concentreaza asupra indivizilor.

Identificare etnica, recunoasterea apartenentei la un g.e. manifesta in relatiile cu ceilalti si in perceptia de sine.

Transpozitie etnica, schimbul de persoane intre doua culturi etnice in care fiecare este asimilata in cultura de origine a celeilalte.  R.Mih.