DIVERSITATEA RECIPROCITATILOR

DIVERSITATEA RECIPROCITATILOR

Legaturile din cadrul familiei ni se dezvaluie in toata profunzimea istoriei lor atunci cand sunt reconstituite pornind de la persoanele varstnice . Prin intermediul acestor legaturi este revelata diversitatea formelor de schimburi restranse sau mai largi, sunt identificate reciprocitatile directe sau indirecte , imediate sau diferite in timp . Sugestiva in acest sens este perspectiva deschisa de Marcel Mauss ( /1960,"Essai sur le don",p.145-312) care subliniaza ca toate formele de schimburi se combina si contribuie la circulatia darurilor si a datoriilor de-a lungul generatiilor . In opinia lui F. Bloch si M. Buisson (1994,p. 55-72) acest fapt constituie fundamentul legaturii sociale familiale.

O confirmare statistica este adusa de ancheta trigenerationala a lui C. Attias - Donfut prin care este ilustrat faptul ca modelele si practicile de intrajutorare se transmit de la o generatie la alta (1994," Vieillir avec ses enfants. Corsidence de toujours et recohabitation ", Communications, 59,pp.29- 53).

Ingrijirea nepotilor de catre generatia varstnica devine un prilej de reciprocitate intre cele trei generatii : nepotii vor pastra o legatura privilegiata durabila , cu bunicii care s-au ocupat de ei . In plus , parintii ai caror copii au fost ingrijiti de catre bunici vor pastra relatii mai stranse si vor avea o mai mare grija de acestia din urma.

Cercetarile empirice demonstreaza, insa, ca legatura cea mai stransa cu parintii in varsta apartine acelui copil ramas celibatar, " ca si cum, neputand sa achite o parte din datoria sa intergenerationala descendentilor sai, el da tot ceea ce castiga parintilor sai "(Attias-Donfut," Revue franais de sociologie",2000 , 671).

Aproape doua treimi din copii care traiesc cu parintii mai in varsta sunt celibatari . Din partea parintilor, reciprocitatea se exprima prin daruirea locuintei copilului ramas la domiciliu, acesta fiind privilegiat in raport cu fratii si/sau surorile lui. Din partea copilului ramas in casa parinteasca, reciprocitatea se exprima prin ingrijirea parintilor si prin cresterea nivelului economic (ca urmare a castigurilor obtinute de catre copil).

Dupa parerea sociologilor francezi, acest aspect se regaseste mai frecvent in cazul copiilor aflati pe scara unei mobilitati sociale ascendente (ibidem,p.672 )

In concluzie , putem afirma - fara sa parasim viziunea maussiana - ca reconvietuirea este o forma de restituire a darurilor, diferita in timp, copiii achitandu-se, astfel, de ajutorul primit de catre parinti in cursul tineretii lor si care le-a permis sa urce pe scara sociala. Sentimentele de datorie, de obligatie reprezinta forta motrice a ajutorului adus parintilor mai in varsta, acestea neexcluzand,insa, nici afectiunea si nici presiunea normei sociale .