Egalitatea de sanse intre femei si barbati

Egalitatea de sanse intre femei si barbati

1.1. Consideratii generale

Femeile si barbatii, ca fiinte umane, au aceleasi drepturi si obligatii in viata profesionala, publica si in viata de familie, privata. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa se faca o diferenta intre barbati si femei in ce priveste rolul lor social si in familie. Nimeni nu poate alege sa se nasca barbat sau femeie. Prin urmare, oportunitatile de a ne dezvolta in viata si de a ne afirma ca persoane autonome nu trebuie sa fie diferite.

Dincolo de trasaturile naturale, biologice ale femeilor si barbatilor, rolurile sociale ale femeii si ale barbatului trebuie apreciate in acelasi fel, respectiv cea a valorii generate. Astfel, femeile si barbatii au aceleasi drepturi, obligatii si posibilitati cu privire la obtinerea unui loc de munca, implicarea in gospodarie si cresterea copiilor, participarea la viata politica, sindicala, culturala, la activitati comunitare.

Conform art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana, instituirea Uniunii Europene se bazeaza pe principiile libertatii, democratiei, respectului fata de drepturile omului si fata de libertatile fundamentale, precum si pe principiul statului de drept, principii care sunt comune tuturor statelor membre, iar Uniunea Europeana respecta drepturile fundamentale, garantate prin Conventia Europeana de Aparare a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale si prevazute in traditiile constitutionale comune ale statelor ca principii generale de drept comunitar.¹

Dreptul tuturor persoanelor la egalitate in fata legii si protectie impotriva discriminarii constituie un drept fundamental recunoscut de Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia Natiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor, Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala si conventiile Natiunilor Unite privind drepturile civile si politice si privind drepturile economice, sociale si culturale si de Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pe care le-au semnat toate statele membre.²

1.1.1. Egalitatea de sanse in legislatia romana

Legislatia romaneasca defineste egalitatea de sanse pentru femei si barbati drept luarea in considerare a capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin si feminin si tratamentul egal al acestora. ³

Principiul egalitatii de sanse intre femei si barbati a inceput sa fie dezbatut in Romania in special de catre societatea civila, mai ales dupa 1995, an in care statutul social al femeii in societatea contemporana a fost pus in discutie cu ocazia celei de-a patra Conferinte Mondiale a Femeilor de la Beijing.⁴

Actiunile abordate, in functie de obiectivele stabilite in cadrul Conferintei au fost, in principal, urmatoarele:

. Apararea drepturilor si demnitatii umane intrinsece a femeilor si barbatilor.

. Garantarea unei depline aplicari a drepturilor omului in cazul femeilor ca parte inalienabila, integrala si indivizibila a tuturor drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

. Incurajarea sustinerii progreselor inregistrate ca urmare a conferintelor anterioare ale ONU cu scopul atingerii egalitatii, dezvoltarii si a pacii.

. Aplicarea deplina si efectiva a Strategiei de la Nairobi axata pe progresul femeilor.

. Promovarea consolidarii rolului femeilor si al progresului lor.

. Garantarea accesului femeilor la sanatate, educatie, bunuri economice si culturale.

Constitutia Romaniei cuprinde prevederi privind egalitatea intre femei si barbati, dar si prevederi care arata ca Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.⁵

Prin egalitate de sanse si de tratament intre femei si barbati se intelege luarea in considerare a capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin si, respectiv, feminin si tratamentul egal al acestora.⁶

In Romania, de egalitatea de sanse si tratament intre femei si barbati in relatiile de munca beneficiaza toti lucratorii, inclusiv persoanele care exercita o activitate independenta, precum si lucratorii din agricultura.

Codul muncii in art. 5 si 6 cuprinde dispozitii care prevad ca in relatiile de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii. ⁷

Pentru munca egala sau de valoare egala este interzisa orice discriminare bazata pe criteriul de sex cu privire la toate elementele si conditiile de remunerare.

OG nr.137/2000 dispune ca, principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate in special in exercitarea urmatoarelor drepturi⁸:

a) dreptul la un tratament egal in fata instantelor judecatoresti si a oricarui alt program jurisdictional;

b) dreptul la securitatea persoanei si la obtinerea protectiei statului impotriva violentelor sau maltratarilor din partea oricarui individ, grup sau institutie;

c) drepturile politice, si anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viata publica si de a avea acces la functii si demnitati publice;

d) drepturile civile, in special:

- dreptul la libera circulatie si la alegerea resedintei;

- dreptul de a parasi tara si de a se intoarce in tara;

- dreptul de a obtine si de a renunta la cetatenia romana;

- dreptul de a se casatori si de a-si alege partenerul;

- dreptul de proprietate;

- dreptul la mostenire;

- dreptul la libertatea de gandire, constiinta si religie;

- dreptul la libertatea de opinie si de exprimare;

- dreptul la libertatea de intrunire si de asociere;

- dreptul de petitionare;

- drepturile economice, sociale si culturale, in special;

- dreptul la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare;

- dreptul de a infiinta sindicate si de a se afilia unor sindicate;

- dreptul la locuinta;

- dreptul la sanatate, la ingrijire medicala, la securitate sociala si la servicii sociale;

- dreptul la educatie si la pregatire profesionala;

- dreptul de a lua parte, in conditii de egalitate, la activitati culturale si sportive;

e) dreptul de acces la toate locurile si serviciile destinate folosintei publice.

Orice persoana fizica sau juridica are obligatia sa respecte principiile mentionate.

Legea nr. 202/2002 reglementeaza masurile pentru promovarea egalitatii de sanse intre femei si barbati, in vederea eliminarii discriminarii directe si indirecte dupa criteriul de sex, in toate sferele vietii publice din Romania.

Masurile pentru promovarea egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati si pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex se aplica in domeniul muncii, educatiei, sanatatii, culturii si informarii, politicii, participarii la decizie, furnizarii si accesului la bunuri si servicii, precum si in alte domenii reglementate prin legi speciale.

Legea transpune directivele europene in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati, Directiva Consiliului nr.207/76/EEC, din 9 februarie 1976, privind implementarea principiului egalitatii de tratament intre femei si barbati in ceea ce priveste accesul la ocupare, la formare profesionala, la ascensiunea profesionala si la conditiile de munca, modificata si completata prin Directiva Parlamentului European si a Consiliului nr.73/2002/CE, din 23 septembrie 2002, precum si Directiva 80/97/CE a Consiliului, din 15 decembrie 1997 referitoare la sarcina probei in cazurile de discriminare dupa criteriul de sex.

Prevederile Legii nr. 202/2002 nu au aplicabilitate in cadrul cultelor religioase si nu aduc atingere vietii private a cetatenilor.

In legislatia romaneasca principiul egalitatii de sanse pentru femei si barbati este dezvoltat in urmatoarele domenii:

munca;

accesul la educatie, sanatate, cultura si informare;

participarea la luarea deciziilor.

1.1.2. Egalitatea de sanse si de tratament pentru femei si barbati in Uniunea Europeana

Principiul platii egale pentru munca egala

Potrivit art.119 din Tratatul CEE (art.117-128) denumit "Politica sociala" se instituie principiul platii egale pentru munca egala intre barbati si femei. In intelesul acestui articol, plata "inseamna salariul minim sau obisnuit, fie in numerar, fie in bunuri, pe care lucratorul il primeste, direct sau indirect, pentru munca sa de la angajatorul sau".

Totodata, plata egala fara discriminare bazata pe sex inseamna:

a) ca acea plata pentru aceeasi munca in unitati de produse va fi calculata pe baza aceleiasi unitati de masura;

b) ca acea plata pentru munca in unitatea de timp va fi aceeasi pentru aceeasi activitate;

Curtea Europeana de Justitie a recunoscut dreptul la tratament egal ca un drept fundamental in dreptul comunitar.

Egalitatea salariilor nu trebuie sa fie interpretata doar ca egalitate intre lucratorii care muncesc in mod simultan in aceeasi intreprindere, ci si ca egalitate intre lucratorii ce ocupa in mod succesiv acelasi post de munca. Aceasta solutie s-a dat in cazul Wendy Smith (Nr.129/79), in care o femeie succedand la un loc de munca unui barbat, a primit un salariu care nu a fost acelasi cu al predecesorului ei.

S-a retinut, totodata, ca o diferenta de remunerare intre munca cu orar intreg si cea cu timp partial, daca majoritatea lucratorilor cu timp partial sunt femei, constituie o violare indirecta a art. 119 (cazul Jenkins, Nr. 96/80).

Atunci cand o masura (in speta, mentinerea salariului in cazul bolii) este subordonata unei conditii (minimum 10 ore de lucru pe saptamana) care nu priveste, in mod practic, decat femeile, ea este discriminatorie. Statul respectiv trebuie sa stabileasca faptul ca este justificata de alte ratiuni obiective (cazul Rinner-Kuhn, Nr.171/88). ⁹

Cu o alta ocazie       (cazul Bilka, Nr. 170/84), Curtea a decis ca pentru a dovedi ca o masura este obiectiv justificata angajatorul trebuie sa demonstreze ca actiunile care duc la tratament diferentiat:

- corespund unei "reale necesitati a intreprinderii";

- sunt adecvate pentru obtinerea obiectivului urmarit de intreprindere;

- sunt necesare in acest scop.

Egalitatea de sanse si de tratament pentru femei si barbati este cuprinsa sub forma unor principii si norme juridice in foarte multe acte internationale si europene, cum ar fi:

a) Dreptul tuturor persoanelor la egalitate in fata legii si protectie impotriva discriminarii constituie un drept fundamental reconoscut de Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia Natiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor, Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala si Conventiile Natiunilor Unite privind drepturile civile si politice si privind drepturile economice, sociale si culturale si de Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pe care le-au semnat toate statele membre.¹⁰

b) Conventia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor. Adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 18 decembrie 1979. Ratificata de Romania la 7 ianuarie 1982.

Conventia stabileste bazele atingerii unei egalitati de sanse si de acces la viata politica si publica, precum si la educatie, sanatate si ocupare. Statele semnatare se angajeaza sa ia toate masurile necesare, legislatie si masuri specifice temporare, pentru ca femeile sa se bucure de drepturile omului si de libertatile fundamentale.

In sensul implementarii depline si accelerate a Platformei de la Beijing s-au stabilit urmatoarele masuri pentru aplicarea lor la nivel international:

. corectarea inegalitatilor intre femei si barbati prin atingerea egalitatii intre sexe si capacitarea femeii;

. aplicarea politicilor economice si sociale dintr-o perspectiva de gen cu scopul atingerii unui acces universal la serviciile sociale, in special la educatie si sanatate;

. integrarea prioritatilor femeilor in distribuirea resurselor, garantandu-le sustenabilitatea;

. garantarea accesului femeilor la toate resursele economice si financiare, si participarea lor la procesul luarii de decizie si la conducerea serviciilor si a institutiilor;

. atingerea unei participari depline a barbatilor si a femeilor la nivelul sferei publice si private cu scopul de a consilia si pentru a imparti in mod echitabil responsabilitatile ce tin de munca si familie;

. integrarea perspectivei de gen in elaborarea si derularea de programe care vin in completarea programelor specifice pentru femei destinate consolidarii rolului si capacitatii acestora;

. stabilirea de obiective specifice pe termen lung sau scurt, care sa poata fi cuantificate, si, daca este necesar, sa se stabileasca in acest sens cote pentru promovarea progresului echitabil intre barbati si femei;

elaborarea, reviziurea si aplicarea de norme legislative si proceduri care sa elimine toate formele de discriminare a femeilor;

. adoptarea tuturor masurilor adecvate in sensul eliminarii tuturor formelor de violenta asupra femeilor manifestate de o alta persoana, organizatie sau companie, stabilind sau impunand pedepse corespunzatoare.

d) Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 100 privind egalitatea de remunerare a fortei de lucru masculina si feminina pentru o munca de valoare egala, din 29 iunie 1951. Ratificata de Romania la 28 mai 1957. Statele trebuie sa garanteze egalitatea de remunerare;

e) Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 11 privind discriminarea in domeniul ocuparii si al exercitarii profesiei, cu data intrarii in vigoare in 15 iunie 1960. Ratificata de Romania la 6 iunie 1973. Toate statele ce ratifica aceasta Conventie isi asuma obligatia de a elabora si implementa o politica nationala care sa promoveze, prin metode ce raspund conditiilor si practicilor nationale, egalitatea de sanse si de tratament in domeniul ocuparii si al exercitarii profesiei cu scopul eliminarii tuturor formelor de discriminare, deosebire, excludere sau preferinta dupa criteriul de rasa, culoare, sex, religie, opinie politica, ascendenta nationala sau origine sociala care are ca drept scop sa distruga sau sa altereze egalitatea de sanse sau de tratament in momentul angajarii sau al derularii activitatii profesionale;

f) Conventia nr.183/2000 privind revizuirea Conventiei asupra maternitatii din 1952, adoptata de cea de-a 88-a sesiune a Conferintei Generale a Organizatiei Internationale a Muncii la Geneva la 15 iunie 2000, reviziuta in anul 2000, data intrarii in vigoare 7 februarie 2002. Ratificata de Romania la 23 octombrie 2002. Conventia se aplica tuturor femeilor angajate, inclusiv femeilor care se afla in forme atipice de munca dependenta. Prin aceasta Conventie, li se recunoaste dreptul, in baza prezentarii unui certificat medical sau a oricarui alt document adecvat stabilit de legislatia sau practica nationala, in care sa fie mentionata data aproximativa a nasterii, la un concediu de maternitate de cel putin 14 saptamani. Luand strict in calcul protectia sanatatii mamei si copilului, concediul de maternitate trebuie sa includa o perioada de 6 saptamani de concediu obligatoriu dupa nastere, exceptand cazul in care, la nivel national, guvernul si organizatiile reprezentative ale patronilor si lucratorilor au convenit altfel. Durata concediului de maternitate prenatal trebuie sa fie prelungita cu un concediu echivalent cu durata cuprinsa intre data prezumata a nasterii si data efectiva a nasterii, fara reducerea duratei concediului post natal obligatoriu.

Uniunea Europeana a recunoscut importanta egalitatii de tratament, consfintind prin Tratatul de la Roma (art.119) principiul unei remuneratii egale pentru barbati si femei, pentru munca egala.

Tratatul de la Amsterdam (art.141) a introdus, la randul sau, in mod explicit acest principiu al egalitatii intre barbati si femei, revenind Consiliului sarcina de a actiona (pe baza unei propuneri din partea Comisiei) in vederea combaterii discriminarii. Tot in cadrul acestui Tratat, sfera de aplicare a art.141 a fost extinsa prin introducerea sintagmei "remuneratie egala la munca egala"; in plus noul paragraf 3 al acestui articol impune Consiliului, in cadrul procedurii de co-decizie, sa adopte masuri prin care sa se asigure aplicarea principiului egalitatii de sanse si al egalitatii de tratament in materia managementului resurselor umane si a ocuparii locurilor de munca.

Consiliul si-a manifestat, la randul sau, vointa politica de a participa la promovarea egalitatii de sanse, adoptand o serie de rezolutii si recomandari, cele mai recente referindu-se la integrarea principiului enuntat in Fondurile Structurale si la participarea in egala masura a barbatilor si femeilor la procesul de decizie.

Parlamentul European a sprijinit si el cu fermitate aplicarea acestui principiu, in special dupa infiintarea in 1984 a Comisiei Parlamentare pentru Drepturile Femeilor.

Promovarea egalitatii de sanse pentru femei si barbati este si parte constitutiva din Strategia europeana privind managementul fortei de munca, adoptata in noiembrie 1997 la Summit-ul ocupatiilor profesionale din Luxemburg.

Incepand cu 1975 s-au adoptat o serie de directive menite sa clarifice si sa dezvolte acest principiu al dreptului comunitar. Aceste acte normative fac referire la urmatoarele aspecte:

. egalitatea de tratament la angajare in munca, in cadrul formarii profesionale, cu ocazia promovarii si in privinta conditiilor de lucru;

. egalitatea de tratament in cadrul schemelor ocupationale de asistenta sociala;

. egalitatea de tratament cu privire la schemele statutare de asistenta sociala;

. egalitatea de tratament pentru barbatii si femeile care desfasoara activitati liber profesioniste, inclusiv cele din domeniul agricol;

. compatibilitatea programului de lucru cu viata familiala (concediu parental).

In plus, Comisia a adoptat o directiva privind obligativitatea aducerii de dovezi in cauzele de discriminare pe baza de sex. Conform acestei directive, cei acuzati de discriminare la locul de munca sunt obligati sa aduca dovezi ca principiul egalitatii de tratament nu a fost incalcat. Cu toate acestea, Comisia Europeana, constienta de faptul ca aplicarea acestor prevederi nu este suficienta pentru promovarea de facto a egalitatii de sanse, a initiat in parteneriat cu statele membre, Programe de actiune multianuale si succesive.

Tot in cadrul Comisiei a fost creat, prin Decizia 82/43/CEE din 9 decembrie 1981 Comitetul consultativ pentru egalitatea de sanse intre barbati si femei.

Avand un caracter consultativ, Comitetul are ca sarcina asistarea Comisiei in elaborarea si punerea in aplicare a actiunilor Comunitatii care vizeaza egalitatea de sanse intre femei si barbati si favorizarea schimbului permanent de informatii, politici si practici pertinente intre statele membre.

In vederea realizarii acestor obiective, Comitetul are urmatoarele atributii:

- asista Comisia in activitatea de urmarire, evaluare si difuzare a rezultatelor actiunilor intreprinse in Comunitate pentru a promova egalitatea de sanse;

- contribuie la punerea in aplicare a programelor de actiune comunitara in materie, in special prin examinarea rezultatelor acestora si propunand imbunatatiri ale actiunilor intreprinse;

contribuie prin avize la elaborarea raportului anual al Comisiei asupra progreselor realizate in domeniul egalitatii de sanse intre barbati si femei;

- stimuleaza schimbul de informatii asupra activitatilor intreprinse la toate nivelurile in vederea promovarii egalitatii de sanse si, daca este cazul, prezinta propuneri;

- emite avize sau adreseaza rapoarte Comisiei, la cererea acesteia sau din proprie initiativa, cu privire la toate chestiunile pertinente referitoare la promovarea egalitatii de sanse in Comunitate.

g) Carta Sociala Europeana din 26 februarie 1965, ratificata prin Legea nr.74 din 3 mai 1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene revizuite, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996, emisa de catre Consiliul Uniunii Europene. Carta garanteaza accesul la drepturi sociale fara discriminare de gen si recunoaste dreptul muncitorilor de ambele sexe la o remuneratie egala pentru o munca cu valoare egala, precum si protectia maternitatii la locul de munca si drepturile mamelor si ale copiilor la protectie sociala si economica.

h) Carta europeana a Drepturilor omului semnata la 7 decembrie 2000. Emisa de catre Consiliul European de la Nisa. Recunoaste principiile de egalitate, nediscriminare si egalitate de sanse si de tratament intre femei si barbati, precum si implementarea actiunilor pozitive.

i) Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa. Publicat in Monitorul Oficial nr. 310 din 16 decembrie 2004. Emis de catre Parlamentul european, stipuleaza ca principiu fundamental al politicilor Uniunii Europene acela de a elimina inegalitatile intre femei si barbati si de a promova egalitatea intre sexe.

Proiectul de Tratat pentru instituirea unei Constitutii Europene mentioneaza in Titlul III, art. II 21 cu privire la nediscriminare urmatoarele: Se interzice orice discriminare bazata in special pe motive de sex, rasa, culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice, limba, religie sau convingeri, opinii politice sau orice alta opinie, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere, un handicap, varsta sau orientare sexuala.

In contiunare, art. II 23 referitor la egalitatea intre barbati si femei stipuleaza urmatoarele:

Egalitatea intre barbati si femei trebuie asigurata in toate domeniile, inclusiv in ccea ce priveste angajarea, lucrul si remunerarea.

Principiul egalitatii nu exclude mentinerea sau adoptarea de masuri care sa prevada avantaje specifice in favoarea sexului aflat in minoritate.

j) Programele Comunitatii in materia egalitatii de sanse

Programul de actiune pe termen mediu 1991-1995 a avut drept obiectiv crearea conditiilor pentru deplina participare a femeilor la piata muncii si maximizarea contributiei acestora la viata economica si sociala.

Prin acest Program, statele membre erau chemate sa indeplineasca urmatoarele obiective:

- cresterea nivelului de constientizare a drepturilor si obligatiilor legale;

- initierea unor masuri specifice pentru asigurarea egalitatii de sanse pentru barbati si femei si promovarea spiritului de intreprindere in randul femeilor;

- imbunatatirea randamentului de lucru pentru femei, prin lansarea unor programe educationale si de pregatire profesionala;

- reducerea barierelor de acces si participare a femeilor la piata muncii, prin reconcilierea responsabilitatilor familiale cu cele profesionale;

- initierea prin mijloace de informare in masa a unor programe care sa ofere o imagine realista a pozitiei femeii in societate;

- incurajarea masurilor destinate promovarii participarii femeilor la procesul de decizie din viata publica, economica si sociala.

Programul de actiune pe termen mediu 1996-2000 a fost lansat prin Decizia Consiliului 95/593/EC din 22 decembrie 1995.

Obiectivul principal al Programului a fost promovarea integrarii egalitatii de sanse pentru barbati si femei in procesul de pregatire, implementare si monitorizare a tuturor politicilor, masurilor si activitatilor de nivel comunitar, national, regional si local.

Alte obiective:

- mobilizarea celor care joaca un rol activ in viata economica si sociala pentru asigurarea egalitatii de sanse;

- promovarea egalitatii de sanse in cadrul economiilor in schimbare, in special in domeniile educatiei, pregatirii profesionale si pietei muncii;

- reconcilierea vietii de familie cu cea profesionala, atat pentru femei, cat si pentru barbati;

- incurajarea unei participari echilibrate a femeilor si barbatilor in procesul de decizie;

- constientizarea de catre cetateni a dreptului la sanse egale.

Pentru atingerea acestor obiective se impun urmatoarele masuri:

Asigurarea asistentei metodologice, tehnice si financiare pentru proiectele de definire si dezvoltare a schimbului de informatii si experienta in materie;

Analizarea si monitorizarea politicilor relevante, precum si coordonarea studiilor in domeniu;

. Difuzarea rapida a rezultatelor initiativelor intreprinse, precum si a altor informatii importante.

Strategia cadru a U.E. privind egalitatea de sanse intre femei si barbati (2001 - 2005). Emisa de catre Consiliul Uniunii Europene la 20 decembrie 2000. Strategia are ca obiectiv elaborarea si dezvoltarea Strategiei Comunitare in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati prin promovarea valorilor si practicilor ce stau la baza egalitatii de sanse intre femei si barbati, prin imbunatatirea cunoasterii chestiunilor legate de aceasta egalitate, printr-o analiza preliminara, printr-o monitorizare si evaluare a impactului politicilor la nivelul Uniunii Europene si prin consolidarea rolului partenerilor sociali in promovarea egalitatii de sanse in mod eficient.

Programul comunitar 2001 - 2005 referitor la Strategia cadru Comunitara privind egalitatea intre femei si barbati a fost aprobat prin Decizia Consiliului 2001/51/EC din 20 decembrie 2000.

Scopul Programului a fost asigurarea aplicarii coerente la nivel european a Articolului 3(2) al Tratatului de la Amsterdam care prevede eliminarea inegalitatilor si promovarea egalitatii intre femei si barbati.

Strategia cadru Comunitara privind egalitatea intre femei si barbati, implementata prin Program, contine toate activitatile necesar a fi desfasurate in cadrul Comunitatii Europene pentru realizarea scopurilor mentionate de Articolul 3(2) al Tratatului.

De asemenea, Programul prevede crearea structurii specifice pentru coordonarea orizontala a aplicarii coerente a strategiei comunitare, respectiv Comitetul Programului.

Consiliul a decis ca, pentru a intari valoarea adaugata a actiunii comunitare, Comisia trebuie sa asigure, in cooperare cu Statele membre si la toate nivelurile, coerenta si complementaritatea actiunilor aplicate, atat in cadrul deciziei susmentionate, cat si in cadrul altor politici comunitare relevante, instrumente sau actiuni, in special acelea privind Strategia de Ocupare, politica sociala, Fondul Social European, educatia, formarea profesionala si tineretul.

Adoptarea Deciziei nr. 2002/51/EC din 20 decembrie 2000 a avut in vedere faptul ca obiectivele propuse prin Strategia cadru Comunitara privind egalitatea intre femei si barbati (2001 - 2005) nu pot fi indeplinite in mod eficient numai de catre Statele Membre, ci doar la nivel european prin parteneriate multilaterale si transnationale pentru schimb de informatii si pentru raspandirea de bune practici in domeniu.

In conformitate cu art.10 al Deciziei, Programul este deschis participarii tarilor candidate cu respectarea conditiilor stabilite prin Tratatele care reglementeaza conditiile de asociere ale acestora la Uniunea Europeana.

Prin Decizia nr. 2001/51/EC sunt stabilite conditiile de aplicare a Programului comunitar referitor la Strategia cadru Comunitara privind egalitatea intre femei si barbati (2001 - 2005): ariile cadru de interventie, institutiile care au acces la Program, tipurile de actiuni, metodele de prezentare a aplicatiilor la Program pentru sprijin financiar, criteriile de finantare si evaluare a proiectelor acceptate in cadrul Programului.

Proiectele dezvoltate in cadrul Programului se pot referi la urmatoarele arii de interventie:

1. Economie, respectiv eliminarea diferentierilor intre barbati si femei restante pe piata muncii si propunerea de modalitati de rezolvare;

2. Participarea egala si reprezentarea femeilor in structurile de luare a deciziilor;

3. Drepturile sociale, din perspectiva abordarii integratoare a egalitatii intre barbati si femei ce trebuie aplicata in cadrul tuturor domeniilor cu impact asupra vietii de zi cu zi a femeii;

4. Viata civila, cu privire la respectarea drepturilor femeii;

5. Roluri si stereotipuri - roluri ale barbatilor si femeilor in societate, implicand comportamente, atitudini, norme si valori.

Accesul la Program este deschis structurilor si institutiilor, publice sau private, implicate in promovarea egalitatii intre barbati si femei, si mai ales: statelor membre; autoritatilor locale si regionale; partenerilor sociali; organizatiilor neguvernamentale; universitatilor si institutelor de cercetare; oficiilor nationale de statistica; mass mediei.

Actiunile care pot fi finantate in cadrul Programului, cu participare transnationala, se refera la urmatoarele tematici:

- Cresterea gradului de informare si constientizare a publicului privind domeniul;

- Analiza si evaluarea situatiei femeilor pe baza unor date statistice si a unor indicatori comparabili;

- Cresterea capacitatii si eficientei principalilor actori implicati in promovarea egalitatii pe baza de sex.

Metodele de prezentare a aplicatiilor se refera in special la autoritatile prin intermediul carora se aplica actiunile Programului, respectiv statele membre si Comisia Europeana.

Indeplinirea actiunilor se realizeaza prin metodele de prezentare a aplicatiilor la Program pentru sprijin financiar, criterii de finantare si evaluare a proiectelor acceptate in cadrul Programului.

Programul EQUAL

Equal a aparut ca un program comunitar in anul 2000, are un statut experimental si are la baza initiativele comunitare precedente Adapt si Employment. Scopul sau este dublu directionat si consta in:

1) a descoperi si promova noi modalitati de combatere a formelor de discriminare existente pe piata municii prin intermediul cooperarii transnationale, si

2) a facilita integrarea sociala si profesionala a azilantilor.

Pentru a obtine finantare in cadrul acestui program, fiecare Stat Membru trebuie sa inainteze Comisiei Europene un Program de Initiativa Comunitara (CIP), prin care sunt prezentate strategia si aranjamentele nationale pentru implementarea Equal si pe baza caruia primesc un anumit buget. Activitatile finantate prin CIP sunt impartite in arii tematice si implementate prin intermediul parteneriatelor de dezvoltare, care pot fi de doua tipuri: parteneriate de dezvoltare geografica, ce reprezinta beneficiarii ultimi ai acestui ajutor financiar si aduc impreuna actorii dintr-o anumita zona geografica; parteneriate de dezvoltare sectoriala, care acopera un anume sector industrial.

Ariile tematice sub care pot fi grupate activitatile derulate prin acest Program urmeaza structura celor patru piloni ai Strategiei Europene de Ocupare a Fortei de Munca (European Employment Strategy) si anume:

1) angajabilitatea - are in vedere facilitarea accesului pe piata muncii si combaterea rasismului si xenofobiei la locul de munca;

2) antreprenoriatul - are in vedere instrumentarea initierii unei afaceri si identificarea a noi oportunitati de angajare in zonele urbare si rurale, pe de o parte, si intarirea "economiei sociale" si a serviciilor de interes public.

3) adaptabilitatea - promoveaza invatarea continua si stimuleaza abilitatea muncitorilor de a se adapta schimbarii tehnologice si utilizarii noii tehnologii informationale;

4) egalitatea de sanse intre femei si barbati - are in vedere reconcilierea vietii profesionale cu viata de familie si cresterea angajabilitatii in randul femeilor si barbatilor care au parasit locul de munca, precum si reducerea diferentelor de gen si a segregarii la locul de munca.

In cadrul fiecarii arii tematice exista 4 tipuri de actiuni, dupa cum urmeaza:

Actiunea 1: stabilirea de parteneriate de dezvoltare si cooperare transnationala;

Actiunea 2: implementarea programului de lucru al parteneriatelor de dezvoltare;

Actiunea 3: retele tematice, diseminarea de bune practici si impactul asupra politicilor nationale;

Actiunea 4: asistenta tehnica.

Fiecare Stat Membru trebuie sa aleaga una sau mai multe arii tematice in cadrul fiecarui pilon in care vor sa coopereze, apoi trebuie sa urmeze cele patru actiuni ce conduc la definitivarea programelor de initiativa.

k) Directivele Comunitare in materia discriminarii si egalitatii de sanse

Directivele europene sunt acte normative cu putere juridica obligatorie pentru statele membre, ce stabilesc obiectivele minimale ce trebuie atinse in anumite domenii.

Directivele devin parte a sistemului national de legi al fiecarui stat membru, prin transpunerea lor in acte normative interne.

Pe langa directive, care sunt obligatorii pentru statele membre ale Uniunii Europene, alte acte sunt deciziile, recomandarile si opiniiile.

Deciziile sunt instrumentele legale direct aplicabile in statele membre, prin care institutiile comunitare pun in practica masuri administrative. Aceste decizii se adreseaza fie unui stat membru al Uniunii Europene, fie unei persoane fizice sau juridice dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

Recomandarile sunt documente de pozitie prin care institutiile Uniunii Europene isi fac cunoscut, din proprie initiativa, punctul de vedere cu privire la o problematica specifica. Statele membre nu au obligatia de a adopta aceste recomandari.

Opiniile institutiilor Uniunii Europene sunt documente in care este facuta publica pozitia acestor institutii, in situatia in care li se solicita punctul de vedere intr-un anumit domeniu.

Atat recomandarile cat si opiniile au doar o valoare politica si orientativa pentru beneficiari, nefiind rezultatul unui proces legislativ.

Directivele care reglementeaza egalitatea de sanse si de tratament pe piata muncii sunt:

a) Principiul tratamentului egal in materia securitatii sociale

Directiva Consiliului 79/7/EEC din 19 decembrie 1978 privind aplicarea progresiva a principiului egalitatii de tratament pentru barbati si femei in domeniul securitatii sociale.

Dispozitiile directivei se aplica populatiei active, inclusiv lucratorilor independenti, lucratorilor a caror activitate este intrerupta de o boala, accident sau somaj involuntar si persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca, precum si lucratorilor pensionari si lucratorilor invalizi.

Curtea de Justitie a decis ca fac parte din populatia activa, in sensul art. 2 al directivei, si persoanele care lucreaza mai putin de 15 ore pe saptamana si al caror salariu reprezinta a saptea parte dintr-un salariu lunar (munca pe timp partial). De asemenea, are calitatea de lucrator si persoana aflata in cautarea unui loc de munca, dar nu intra in sfera de aplicare a Directivei 79/7 persoana care si-a intrerupt activitatea pentru a se ocupa de educarea copiilor sai si cea care, din cauza unei boli, nu poate ocupa un loc de munca.

In ceea ce priveste criteriul material, conform art. 3, directiva se aplica:

- regimurilor legale care asigura protectie impotriva urmatoarelor riscruri: boala, invaliditate, batranete, accident de munca si boala profesionala, somaj;

- dispozitiilor privind ajutorul social, in masura in care acestea sunt destinate sa completeze aceste regimuri sau sa le suplineasca.

Directiva nu se aplica dispozitiilor referitoare la prestatiile pentru mostenitori si celor referitoare la prestatiile familiale.

Conform art.4, paragraful 1 din Directiva 79/7, principiul egalitatii de tratament implica absenta oricarei discriminari, directe sau indirecte, bazate pe sex, cu referire la starea matrimoniala sau familiala, indeosebi in privinta: sferei de aplicare a regimurilor si conditiilor de acces la aceste regimuri; obligatiei de a cotiza si calculul cotizatiilor; calculul prestatiilor; conditiilor de durata si mentinerii dreptului la prestatii.

Revine asupra principiului egalitatii de tratament ce presupune lipsa tuturor formelor de discriminare dupa criteriul de sex, directa sau indirecta, in ceea ce priveste starea civila sau familiala, in ceea ce priveste egalitatea, aceasta se va referi, in special, la urmatoarele aspecte:

Aria de aplicare a reglementarilor in domeniul asigurarilor sociale si accesul la acestea.

Obligatia cotizarii si calcularea contributiilor.

Calcularea indemnizatiilor (ex. ajutor social), inclusiv a cresterilor acestora in cazul persoanelor aflate in intretinere si in cazul persoanelor care se afla in raporturi conjugale si mentinerea drepturilor la aceste indemnizatii.

Referitor la art.4(1), ni se pare ilustrativ cazul Ruzius-Wilbrink (Nr.102/88), prin care Curtea de Justitie a decis ca principiul tratamentului egal in domeniul securitatii sociale poate fi aplicat si lucratorilor cu timp partial. Cauza privea ajutoarele de invaliditate acordate conform sistemului olandez de securitate sociala. Reclamantul, care fusese un lucrator cu timp partial, a pretins ca sistemul era indirect discriminatoriu impotriva femeilor, de vreme ce forta de munca cu timp partial in Olanda continea un procent mult mai mic de barbati decat femei. Curtea a decis, in aceste circumstante, ca va fi o incalcare a art.4 (1) al Directivei 79/7/CEE daca nu vor fi aduse justificari obiective ce nu sunt in corelatie cu sexul. Faptul ca ar fi neechitabil, asa cum a argumentat agentia olandeza de asigurari, sa se acorde lucratorilor cu timp partial o indemnizatie mai mare decat salariile pe care le-au primit anterior, in timpul angajarii, s-a decis ca nu constituie o justificare obiectiva.¹²

De asemenea, Directiva 79/7/CEE recunoaste oricarei persoane care se considera a fi victima unei discriminari dreptul de actiune in fata tribunalelor.

Totusi, se acorda statelor membre, in articolul 7, dreptul de a exclude unele domenii din campul de aplicare a directivei. Acestea sunt:

determinarea varstei pensionabile pentru batranete, ca si a pensiei si beneficiilor rezultand din acestea;

beneficii acordate persoanelor care au crescut copii;

sporuri acordate sotului dependent legate de invaliditate pe termen lung, batranete, accidente de munca sau boli profesionale.

b) Principiul egalitatii de tratament in regimurile profesionale de securitate sociala

Directiva Consiliului 86/378/EEC din 24 iulie 1986 privind aplicarea principiului egalitatii de tratament pentru barbati si femei in schemele ocupationale de securitate sociala. Implementeaza principiul egalitatii de tratament in domeniul asigurarilor sociale in cadrul schemelor profesionale.

Directiva nu se aplica: contractelor individuale ale lucratorilor liber profesionisti; intreprinderilor cu un singur angajat; angajatilor salariati, dar al caror contracte de asigurare nu obliga angajatorul; facilitatile oferite intuitu personae de schemele profesionale, precum si schemelor profesionale finantate prin contributii platite de lucratori, pe baza de voluntariat. Asupra celorlalte dispozitii ale directivei nu vom insista, intrucat acestea sunt redactate in aceeasi termeni ca si Directiva 79/7/EEC pe care o completeaza.

Articolul 6 contine o serie de exemple de prevederi contrare principiului egalitatii de tratament. Se aminteste, astfel, fixarea varstelor diferite de pensionare pentru barbati si femei (art. 6 (f)) sau stabilirea de standarde diferite ori standarde aplicabile numai unui sex anume ( art.6 (j)).

Articolul 6 (h) interzice stabilirea unor niveluri diferite ale prestatiilor, exceptie facandu-se in masura in care este necesar a se lua in considetare factorii de calcul ai asigurarii care difera in functie de sex. In mod similar, desi sunt interzise niveluri diferite de contributie a angajatilor, acestea pot fi stabilite luand in considerare diversitatea factorilor de calcul al asigurarii.

Intocmai ca si articolul 7 al Directivei 79/7/EEC, articolul 9 permite statelor membre sa deroge de la principiul egalitatii de tratament in domeniul determinarii varstei pensionabile pentru acordarea pensiei de batranete si a altor prestatii legate de aceasta.

Totusi, trebuie sa admitem ca dupa sentinta in cazul Barber din 17 mai 1990 si cele ulterioare, mai multe prevederi ale acestei directive au devenit depasite si nule pentru angajati.

c) Directiva Consiliului 93/104/EC din 23 noiembrie 1993 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru.

d) Directiva Consiliului 97/81/EC din 15 decembrie 1997 privind Acordul Cadru referitor la munca cu norma redusa, incheiat de UNICE, CEEP si ETUC. Obiectivul acestei directive este acela de a garanta o eliminare a discriminarilor angajatilor sau angajatelor ce presteaza o munca cu fractiune de norma si imbunatatirea calitatii muncii cu fractiune de norma.

e) Directiva 2000/43/CE privind respectarea principiului de egalitate intre persoane indiferent de rasa sau origine etnica¹³ , care garanteaza deja protectia impotriva unor asemenea discriminari in domeniul ocuparii fortei de munca si al conditiilor de munca.

f) Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de munca.

Directiva are drept obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminarii bazate pe apartenenta religioasa sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala, in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca si conditiile de munca, in vederea punerii in aplicare, in statele membre, a principiului tratamentului egal.

- fixarea unei limite de varsta maxime pentru angajare, bazate pe formarea necesara pentru postul respectiv, sau necesitatea unei perioade de angajare

Conform art. 8 din directiva, statele membre pot adopta sau mentine dispozitii mai favorabile respectarii principiului "egalitatii" decat cele prevazute in prezenta directiva.

Problema asa-zisei discriminari pozitive a fost repusa si cu ocazia dezbaterii unei cauze, Curtea de Justitie declarand ilegale cotele speciale pentru promovarea femeilor la locul de munca.

Decizia a survenit in urma analizei plangerii depuse de un functionar public german din Bremen. Reclamantul acuza faptul ca i s-a dat prioritate unei colege in promovarea intr-o functie administrativa datorita unei reglementari a landului Bremen care prevede o cota obligatorie de 50% pentru prezenta femeilor in posturi publice. Reglementarea landului german a fost considerata de Curtea Europeana ca fiind "neconforma cu principiul egalitatii sanselor" si posibila de "a antrena o discriminare bazata pe sex" si in consecinta, contrara Direcivei din 1978.

Curtea Europeana de Justitie a decis ca atunci cand statul membru a introdus in legislatie o dispozitie prin care sanctioneaza violarea interdictiei de discriminare intre lucratorii de sex masculin si lucratoarele femei in cadrul unui regim de responsabilitate civila a angajatorului, violarea interdictiei de discriminare este suficienta pentru a angaja, doar pe baza ei, intreaga responsabilitate a autorului faptei. Indemnizatia acordata intr-o asemenea situatie trebuie sa asigure protectia efectiva, adecvata prejudiciului suferit, si sa aiba un efect disuasiv pentru angajator (cazul N. Draehmpaehl Nr. 180/95).¹⁷

Directiva a fost modificata si completata prin Directiva Parlamentului European si a Consiliului nr. 2002/73/CE din 23 septembrie 2002.¹⁸ Defineste conceptul egalitatii de tratament ca fiind lipsa tuturor formelor de discriminare dupa criteriul de sex, directa sau indirecta, in ceea ce priveste starea civila sau familiala. Prevede in mod expres interzicerea discriminarii dupa criteriul de sex, incluzand o definitie a discriminarii directe si indirecte, definind pentru prima data conceptele de hartuire si hartuire sexuala.

b) Principiul platii egale pentru femei si barbati

Directiva 75/117/CEE din 10 februarie 1975 pentru aplicarea principiului platii egale pentru femei si barbati.¹⁹ Directiva introduce principiul "platii egale pentru o munca de valoare egala", ceea ce presupune un important progres in lupta impotriva discriminarii salariale indirecte. Se garanteaza, astfel, nu doar dreptul la acelasi salariu pentru lucratorii de sex feminin si masculin care realizeaza aceleasi munci, ci si pentru cei si cele care realizeaza munci de valoare egala.