Structura sociala a Romaniei : perspectiva dinamica

Structura sociala a Romaniei : perspectiva dinamica.

Din punct de vedere al structurii sociale, secolul al XX-lea a reprezentat pentru Romania o sursa continua de mari schimbari si de evolutii deosebit de dinamice. Odata cu constituirea tarii in granitele sale firesti (1918), Romania isi urmeaza traiectul dezvoltarii capitaliste, inceputa in secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, structura sociala a societatii romanesti ramane preponderent rurala si taraneasca, desi cunoaste evolutii de dezvoltare industrial-urbana (apud Ion Mihailescu in C.Zamfir, l.Vlasceanu, coord., 1993, 625).

Pe fondul industrializarii rapide al societatii comuniste ce a urmat celui de-al doilea razboi mondial, se constata o amplificare a ritmului dezvoltarii industrial-urbane ce va avea drept consecinte dezechilibre mai ales demografice si economice. Daca in 1950, raportul dintre populatia urbana si cea rurala era de 22-78%, in 1989 acesta ajunsese la 52-48%. In plus, odata cu constituirea proprietatii socialiste in toate sectoarele economice, vechiul sistem al claselor sociale a fost complet eradicat., iar in locul lor au aparut alte clase si grupuri sociale, cum sunt clasa muncitoare si taranimea cooperatista. Existenta lor era considerata doar o prima etapa in procesul "formarii poporului unic muncitor" care ar fi avut drept consecinta omogenizarea sociala, prin apropierea conditiilor de viata si de munca ale oamenilor.

Dupa Revolutia din decembrie 1989, in Romania s-au creat premisele unei restructurari clasiale de tip occidental, prin privatizare si prin formarea economiei de piata. Constituirea noilor clase sociale - si in special a unei clase mijlocii majoritare - este insa un proces de durata care cere "punerea in practica a unui program eficient de protectie sociala, ceea ce . nu va fi usor, dar nici imposibil de obtinut, in conditiile unei asanari morale si a concentrarii pe marile probleme ale tarii, ale diverselor grupuri aflate in competitie sociala si/sau politic