Esantionarea in cercetarea sociala

Definitia esantionarii; alte concepte intalnite in cadrul esantionarii

Prin esantionare se urmareste realizarea unei cercetari reprezentative prin studierea numai a unei parti din universul cercetarii, care alcatuieste o colectie statistica de unitati (elemente).

Esantionarea intervine in cercetari realizate prin ancheta de tipul sondajelor de opinie publica, de marketing, de audineta, de consum etc, dar si in studiul documentelor sociale ca si in diverse alte cercetari (de exemplu, se determina numarul de vizite necesare in observatia instntanee).

Esantionarea consta in extragerea, in conditii specificate a unui numar de unitati statistice din universul cercetarii. In consecinta, esantionul este un model la scara mica al univeersului cercetarii.

Datele obtinute din studierea esentionului (statistica "s") pot fi extinse pa nivelul colectivitatii totale (parametrul "p"), cu anumite limite de variatie, la un nivel de probabilitate (precizie) stabilit.

Se bazeaza pe doua teorii statistice: legea numerelor mari si calculul posibilitatilor.

Legea numerelor mari (Bernoulli, Poisson) fundamenteaza marimea esantionului (n), iar calculul probabilitatilor reglementeaza selectia subiectilor in esantion.

Reprezentativitatea este dependenta de:

marimea esantionulu;

schema de esantionare utilizata.

Reprezentativitatea (eficienta) este cu atat mai buna cu cat avem de-a face cu erori mai mici.

Scopurile cercetarii selectice sunt :

-estimarea parametrilor (media, proportia) ce caracterizeaza      o anumita caracteristica a populatiei;

testare a unor ipoteze statistice despre populatie.

Asupra esantionarii se concentreaza atat sociologul cat si statisticianul; sociologul accentueaza proiectarea esantionului si culegerea datelor. Statisticianul este preocupat mai mult de estimari si informatii.

Intrebarea de baza: Cat de mare trebuie sa fie un esantion?

Raspuns orientativ: "suficient de mare pentru a fi reprezentativ"

Teoretic - marimea esantionului este invers proportionala cu patratul erorii de esantionare; deci, pentru a reduce eroarea la jumatate trebuie sa cresca de patru ori volumul esantionului.

Calcularea marimii esantionului presupune cunoasterea caracteristicilor distributiei variabilelor colectivitatii totale, considerate crieterii de esantionare.

Ex. O colectivitate relativ omogena: marime mai mica;

Eterogena: marime mai mare;

Probabilitatea exprima nivelul la care se fac estimarile de la esantion la colectiivtatea totala. Eroarea de esantionare defineste spatiul de variatie a valorilor estimate, respectiv eroarea standard a mediei sau procentului.

In practica sociologica s-a convenit ca nivelul probabilitatii cu care se fac estimarile sa nu fie mai mic de 0,95 - adica valoarea estimata pentru colectivitatile totale se situeaza in spatiul de variatie in 95 de cazuri din 100 esantion (19 cazuri din 20).

Eroarea de estimare a valorilor esantionului este acceptata pe intervalul de 5%; astfel spus, o valoare determinata la nivel de esantion si estimata in populatia totala ia valoarea cuprinsa in spatiul delimitat de valoarea de esantion eroarea de estimare pentru o probabilitate data.

Ex. Partidul cu 50% notorietate in esantion conduce la o valoare estimata in colectivitatea totala de 49 - 51% pentru o eroare de 1%, sau 45 - 55% pentru o eroare de 5%.

Deci cateva elemente de orientare a esantionarii:

a.       pentru a obtine rezultate acceptabile nu este necesar sa studiem intreaga colectivitate, daca este relativ mare. La comunitatile mici, esantionarea este neavenita. In ultimul caz trebuie sa se studieze intreaga populatie sau loturi ale populatiei.

b.      marime esantionului nu se determina ca o proportie din colectivitatea totala;

c.       Riscurile de eroare sunt importante, avand in vedere ca se studiaza un singur esantion, comparativ cu numarul practic inabordabil de mare ce s-ar putea constitui pentru colectivitatile mari.

d.      ex colectivitate de 15 milioane - 10 000 esantion de 1 500 persoane. Probabilitate 0,95 - 9 500 din 10 000 sa fie in limita spatiului de variatie, iar in 500 cazuri sa fie afara.

e.       eroarea de esantionare exprima variatia de la un esantion la altul! Cu toate astea, se pot obtine estimari acceptabile ale valorilor in colectivitatea totala cu un singur esantion.

Marimea esantionarii

Marimeaa unui esantion este rezultatul unui proces de analiza: elemente statistice, costurile, alte aspecte.

Formulele teoretice de determinae a marimii unui esantion sunt variabile pentru esantionarea simpla aleatorie si sunt diferite:

a)      variabile cantitative - cand se poate calcula media (m) si abaterea standard a mediei (s

n=t²*s /e²

b)      variabilele calitative (atribute) sau ori de cate ori valoarea variabilei se exprima in procente sau proportii

n=t²P(100-P)/e²

n=t²p(1-p)/e²

t - valoarea care corespunde nivelului de probabilitate

e - eroarea de estimare a valorii medii (sau eroarea standard)

P - probabilitatea

p- proportia

P=50 t=2 e=5% n= 4*50(100-50)/25 n=200*50/25=400

P=50 t=2 e=3% n=t²P(100-P)/e² n=4*50(100+50)/9 n=200*50/9=1 083

P=50 t=2 e=2 n=t²P(100-P)/e² n=4*50(100+50)/4 n=200*50/4=2 500

P=50 t=2 e=3 n=t²p(100-P)/e² n=4*50(100+50) n=200*50=10 000

Eroare de esantionare - se stabileste in functie de nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor populatiei totale pe intervalul 1-5%; recomandabil este o valoare a erorii de 3,2 sau chiar 1 cu o probabiltate de 0,95; 0,97; 0,98 sau 0,99.

Tipuri de esantioane

Criteriul principal de diferentiere al esantionarii este legat de caracterul probabilist (aleatoriu) respectiv neprobabilist.

1. esantion probabilist - fiecare unitate (element) statistic din universul cercetarii are sansa cunoscuta de a fi selectat pentru cercetare. Datorita acestui fapt in esantionarea probabilista se poate calcula eroarea standard de estimare a nivelului unei valori obtinute in cercetare si astfel se pot extinde rezultatele la nivelul colectivitatii totale.

Esantionarea probabilista este de doua tipuri:

a) Simpla - aleatorie

b) Stratificata

In cadrul esantionarii simple, aleatorie universul cercetarii este tratat ca un tot nediferentiat. Selectia unitatilor statistice se efectueaza direct din ansamblul universului cercetarii, iar probabilitatea unei unitati statistice de a fi aleasa in esantion este egala cu fractia de esantionare (p=f=n/N).

Se realizeaza o diviziune a universului cercetarii in sectiuni (straturi) semnificative determinate de numarul valorilor variabilelor folosite drept criteriu de clasificare.

Stratificare se face pentru a asigura selectia proportionala din fiecare strat. Acest fapt este important cand straturile sunt de dimensiuni diferite. In esantionarea stratificata se determina cate un subesantion pentru fiecare strat, esantionul total este suma subesantioanelor pe straturi.

Numarul straturilor creste pe masura cresterii numarului de variabile si a numarului de diviziuni ale acestora.

Ex stratificarea dupa sex, dupa varsta cu 5-10 intervale , conturata dupa sex si varsta ar avea 10, respectiv 20 straturi.

Dificultatea practicarii esantionarii probabiliste se refera la:

intocmirea listei, intr-o ordine intamplatoare (randomizate) cu toate unitatile (membrii) din universul cercetarii. La esentioanele probabilist-stratificate sunt necesare listele pentru fiecare strat in parte;

costul ridicat;

timpul necesar realizarii cercetarilor.

Procedurile de selectie probabilista sunt cele ale:

numerelor intamplatoare;

loteriei;

pasului mecanic/statistic.

Procedura numerelor intamplatoare presupune atribuirea fiecarei unitati statistice a unui numar, generarea unui tabel cu numere intamplatoare. Pentru esantionarea simplu-aleatorie a populatiei adulte a Romaniei ne-ar trebui un tabel cu numere intamplatoare din cate 8 cifre (00000001- 17 000 000).

Metoda loteriei (a urnei) se utilizeaza cand numarul colectiei din care se face extragerea este relativ mic, de ordinul catorva zeci. Se extrage ca la loto.

Metoda pasului mecanic (selectia sistematica) se imparte numarul la numarul de unitati si rezulta pasul; se iau si rezerve 10-20%.

Datorita imprastierii mari a esantioanelor nationale si a lipsei codului general de esantionare se practica adeseori scheme de esantionare cu mai multe stadii. Astfel, cercetarea empirica se va concentra pe anumite zone, iar listele cu unitatile statistice din care se face selectia se intocmesc numai pentru zonele respective.

In esantionarea bistadiala se selecteaza mai intai zonele (localitatile, zone in cadrul localitatilor) Ar fi sectiile de votare, zone de recensamantnumite clustere), iar in stadiul al doilea se selecteaza subiectii de pe listele zonelor retinute pentru studiu. In esantionarea cu mai multe stadii se impune sa avem informatii despre zonele ce constituie obiect de selectie: cate sunt, o lista a lor, delimitari clare, indicatori sintetici de caracterizare, posibilitatea procurarii listelor cu unitati statistice ce vor fi supuse selectiei. In lipsa acestor ultime liste, se poate trece la efectuarea de microrecensamanturi in zonele de referinta. Metoda L. Kish (dezvoltata in deceniile 6-7 la Institutul de Cercetari Sociale din Ann Arbor, Michigan, S.U.A) pentru esantionaea la nivel local si national.

"Ruta stradala" nu este schema probabilista, daca strada nu a fost selectata probabilist.

Ex: schema multistadiala de esantion probabilist stratificata utilizeaza ca si criterii de stratificare: regiunea istorica, mediul rezidential si marimea localitatii urbane. (avem 90 straturi)

In primul stadiu se selecteaza localitatile, in al doilea stadiu sunt selectate sectiie de votare din localitatile anterior selectate, iar stadiul trei il constituie subiectii de pe listele electorale. In locul provincilor istorice se pot determina diferite arii socio-culturale (D. Sandu, Statistica in stiintele sociale).

Esantionarea neprobabilista

In cadrul esantionarii neprobabiliste selectia persoanelor urmeaza o procedura preferentiala (convenience)      sau bazata pe experienta (judgment).

Cea mai cunoscuta schema de esantionare neprobabilista este cea pe cote. In faza de proiectare aceasta schema se aseamana cu constituirea straturilor in esantionarea probabilista. Diferenta consta in faptul ca daca la esantionarea probabilist in selectia persoanelor se urmeaza o procedura aleatoare, in esantionarea pe cote se repartizeaza operatorilor doar numarul si structura de realizat, urmand ca ei sa faca selectia cu o procedura neprobabilista.

Esantionarea pe cote are un caracter stiintific. Ea permite obtinerea de rezultate satisfacatoare si la costuri mult mai mici.

Deficientele esantionarii pe cote sunt:

faptul ca nu se poate determina eroarea de esantionare;

nu se pot face interferente de la esantion la colectivitatea totala.

Totusi, se pot obtine informatii uneori mai relevante decat intr-un studiu probabilist inadecvant realizat. Daca nu se asigura selectia probabilistica intr-o schema astfel definita, ca si atunci cand eroarea este inacceptabil de mare, ne conduce in fapt tot spre situatia unei esantionari neprobabiliste.

In esantionarea neprobabilista se respecta una din cerintele esantionarii: marimea esantionului, de unde si indreptatirea utilizarii termenenului.

Obiectivele diferite ale cercetarii, urmarite intr-un caz sau altul, conduc la adoptarea unor tipuri diferite de esantionare, cum ar fi:

esantioanele unice (utilizat eo singura data);

esantioanele panel (utilizate in mai multe cercetari).

O alta clasificare a esantioanelor se refera la caracterul unitatii statistice finale de selectie.

Aceasta poate fi constituita dintr-un singur element si se poate vorbi de esantion individual sau din mai multe elemente - esantion de grup (cluster).

Esantionul de grup semnifica faptul ca unitatea statistica finala este un grup care se studiaza ca si in totalitate (clase de elevi dintr-o scoala, echipe de lcuru dintr-o fabrica).

H. Blalock spunea ca straturile trebuie sa fie cat mai omogene in interior si mai diferite unele de altele, iar clusterii cat mai asemanatori intre ei si cat mai diferiti in interior.

O alta clasificare a esantioanelor tot in fuctie de obiective este in.

- esantioane de baza, unde se extrage un esantion mare din care ulterior se va elabora esantioane reprezentative;

- esantioane multifazice - dintr-un esantion utilizat la un moment dat se extrag esantioane mai mici, pentru unele studii partiale (Traian Rotaru, Petre Ilut, 1997).

Esantionul panel serveste la masurarea schimbarii si la analiza sensului principal al determinarii in cazul variabilelor ce se influenteaza reciproc. Avantajele esantionarii panel sunt:

costuri reduse (nu se mai proiecteaza de fiecare data);

informatia obtinuta cel mai adesea este mai completa si mai sigura decat in cadrul anchetelor sociologice unice (Chelcea, Marginean, Cauc, 1998).

Problemele esantionului panel sunt in principal:

- participarea, adica de regula doar 7, 8 din 10 accepta o viitoare intervievare si atunci sunt probleme metodologice de genul cine sunt cei care accepta si cei care refuza;

- "mortalitatea" esantionului, in sensul ca persoane isi schimba adresa, isi modifica statutul s.a.;

- conditionarea - se modifica comportamentul celui care accepta sa conlucreze.

Modalitatile de corectare a esantioanelor panel si pastrarea reprezentativitatii sunt in principal doua:

adaugarea de persoane selectate aleatoriu de pe o lista de rezerve,

compararea rezultatelor cu cele ale unui esantion alternativ.