Formarea si dezvoltarea limbajului gestual ca limbaj de sine statator

Formarea si dezvoltarea limbajului gestual ca limbaj de sine statator

Putem considera ca elementul central al dezvoltarii unui copil surd este limbajul lui, capacitatea umana a acestuia de a-l asimila si de a-l folosi in comunicarea gestuala cu semenii lui. In ultimele decenii a inceput sa se cristalizeze ideea ca limbajul gestual folosit de surzi este limbajul lor natural, un limbaj manual-vizual care-i uneste indiferent de caracteristicile individuale intr-o colectivitate cultural-lingvistica. Acest limbaj este comun nu numai celor peste 70 de milioane de membri ai Federatiei Mondiale a Surzilor, el este insusit si de alte multe milioane de interpreti sau de cunostinte ale persoanelor surde. Se estimeaza ca numai in Statele Unite exista intre 500.000 si 2 milioane de utilizatori ai limbajului gestual american (ASL), el fiind al cincilea limbaj minoritar dupa cel spaniol, italian, german si francez (H. Lane, R.Hoffmeister, B. Bahan 1996).

In ultimii 30 de ani lingvistii si-au indreptat atentia spre limbajul gestual, descoperind multe informatii, intre care cea mai importanta fiind cea ca limbajul gestual este un limbaj real, independent de limbajul verbal. El nu este o pantomima sau o forma rudimentara a limbajului verbal ci un limbaj natural. Lingvistii au descoperit, de asemenea, ca capacitatea de a achizitiona un limbaj pe cale naturala si de a-l transmite la copil are profunde radacini in creier (Pettito, Marentette, Bonvillian, Orlansky, McIntyre s.a). Cand un copil invata cum suna sunetele sau cum arata semnele, atunci el cunoaste doar expresia de suprafata a limbajului. Cele mai importante principii ale limbajului sunt dictate, insa, de capacitatile creierului uman. De asemenea, cu toate ca forma limbajului gestual este diferita de forma limbajului verbal, ambele forme sunt, in esenta, la fel, sub aspectul scopului pe care il servesc si al modului in care se achizitioneaza limbajul (Bonvillian, J. D., Orlansky, M. D., Folven R.J.,1994). (Newport, E., Meyer, R.,1985), (Pettito, L.A., Marentette, P.F., 1991).

Cei care vin prima data in contact cu limbajul gestual fac unele presupuneri gresite. Astfel, se crede ca limbajul gestual ar fi doar pictorial. Intr-adevar, limbajul gestual este pictorial, dar daca ar fi numai asa el ar fi foarte usor de invatat. Insa pantomima nu este tot una cu limbajul gestual, care are reguli gramaticale de formare a propozitiilor si frazelor gestuale. Apoi, se considera ca limbajul gestual ar fi iconic ceea ce-i determina pe multi sa creada ca in limbajul gestual se pot discuta numai aspecte concrete. Or, limbajul gestual are si multe gesturi abstracte, inventate si implementate in practica. O alta greseala ar fi sa se considere limbajul gestual ca fiind universal, or colectivitatile de surzi evolueaza in mod independent iar in multe tari care vorbesc aceeasi limba (Statele Unite, Marea Britanie, Australia, s.a) exista limbaje gestuale diferite. Prin exagerarea aspectului concret al limbajului gestual se face o alta greseala ce rezulta din transcrierea gesturilor in cuvinte, care da impresia ca limbajul gestual este un limbaj agramatical, ce contine doar cateva verbe si mai multe substantive. Mult mai corect ar fi sa se traduca semnele de baza luand in considerare si modificarea lor in propozitie. In mod normal, auzitorii presupun la inceput ca toate limbajele sunt vorbite si astfel considera limbajul gestual ca un fel de limbaj vorbit cu mainile, conform unei conventii. Or, limbajul gestual este singurul care nu are o forma verbala, dar are toate celelalte caracteristici ale limbajelor verbale.