Indicatori sociali

Indicatori sociali.

Aspecte teoretico-metodologice. Clasificari. Functii.

Necesitatea indicatorilor sociali.      Realitatea social-economica din tarile dezvoltate si chiar din tarile mai putin dezvoltate a demonstrat ca exista, in mod cert, probleme specifice sferei sociale, care trebuie bine cunoscute. Evolutiile din perioada de tranzitie in Romania confirma cu prisosinta nevoia unei mai bune cunoasteri a problematicii sferei sociale; aceasta si pentru ca s-a dovedit ca aparitia si evolutia unor procese, fenomene si tensiuni sociale au un impact economic si politic ce nu poate fi neglijat, iar masuri luate in absenta unor informatii adecvate si prompte genereaza efecte imprevizibile, uneori contradictorii celor scontate.

Pentru a fi cunoscute si dirijate, fenomenele si procesele sociale, purtatoare a numeroase caracteristici cantitative si calitative, trebuie sa fie transpuse in marimi numerice, care poarta denumirea generica de indicatori sociali. In ultimele doua decenii, s-au inregistrat preocupari constante la nivel national si international, cu rezultate remarcabile, pe linia elaborarii de indicatori sociali, de statistici sociale in general. In favoarea "miscarii" orientate spre dezvoltarea indicatorilor sociali pledeaza cateva argumente:

Necesitatea aprecierii rezultatelor si respectiv a eforturilor pentru dezvoltarea nu numai prin prisma indicatorilor pur economici, ci si prin aceea a consecintelor pe care cresterea economica le are asupra bunastarii populatiei;

Necesitatea cunoasterii eficientei cheltuielilor tot mai mari pe care statele le efectueaza pentru realizarea unor programe sociale, pentru atingerea unor obiective de politica sociala in general;

Caracterizarea cu ajutorul unor indicatori, nu numai a fenomenelor si proceselor globale, ci si a unor aspecte secventiale ale conditiilor de viata ale populatiei si ale factorilor lor de influenta;

Gasirea unor metode adecvate de masurare, iar luarea lor in considerare in procesul decizional presupune ca pentru fiecare domeniu, aspect, problema, sa existe un set de indicatori care sa permita cunoasterea starii si evolutiei sale;

Capacitatea potentiala de a permite identificarea unor probleme si disparitati sociale;

Necesitatea efectuarii de comparatii internationale utile pentru aprecierea nivelului de dezvoltare economico-sociala, pentru elaborarea si coordonarea strategiilor de dezvoltare globala sau la nivelul unor grupuri de tari.

In consecinta, este important de mentionat faptul ca in procesul de perfectionare a indicatorilor sociali se tinde spre obtinerea unui sistem de indicatori care sa faca jonctiunea, pe de o parte, intre rezultatele in plan social si cauze, iar pe de alta parte, intre diferitele aspecte corelate ale vietii sociale; de exemplu, intre venituri si consum; intre morbiditate, conditiile generale de trai, gradul de dezvoltare a infrastructurii sanitare si accesul la serviciile sanitare.

Desi, la prima vedere, definirea indicatorilor sociali pare simpla si chiar inutila, ea s-a dovedit o problema dificila si, totodata, de mare importanta practica. Dificultatea provine din urmatoarele motive:

fenomenele si procesele sociale au un caracter multidimensional (economic, politic, cultural, psihologic, etc.), exprimand simultan raporturi intre oameni, raportul oamenilor cu natura, raportul cu sisteme de reprezentare a realitatii;

intelegerea, interpretarea si, in consecinta, evaluarea si masurarea proceselor sociale sunt conditionate de criterii sau puncte de referinta foarte diferite, la nivel societal si individual, ce au motivatii de rezonanta economica, ideologica, morala, etc.;

caracterul eterogen al fenomenelor si proceselor sociale nu permite cu usurinta evaluari globale bazate pe adoptarea unei singure unitati de masura, asa cum s-a convenit pentru procesele din economie (moneda), motiv pentru care nu pot fi realizate decat masurari si agregari partiale pentru diferite aspecte ale vietii sociale;

domeniul social nu dispune inca de o baza teoretica suficient de elaborata pentru a permite tratarea unei probleme fara a porni de la o analiza prealabila care sa motiveze abordarea respectiva.

Ca atare, indiferent de acceptiunea - mai larga sau mai restransa - data indicatorilor sociali, de perspectiva - societala sau individuala, economica sau sociologica - din care privim problema si fara intentia de a contribui la marirea numarului si varietatii definitiilor date indicatorilor sociali, exista un acord cvasigeneral in a considera indicatorii sociali o masura, respectiv o marime statistica, ce exprima starea si evolutia conditiilor de viata si circumstantele ei.

Pentru o mai buna circumscriere a notiunii de indicator social sunt necesare unele precizari:

un indicator social are intotdeauna ca element principal de referinta fiinta umana, privita fie ca individ, fie in cadrul unei colectivitati mai restranse (familie, gospodarie, categorie socio-economica, judet, zona urbana sau rurala, etc.), fie la nivelul intregii populatii;

un indicator social este o masura concreta. El este de natura sa exprime statistic un aspect cantitativ sau calitativ, specific unui domeniu identificat a raspunde unei nevoi sociale pentru intreaga populatie sau pentru anumite categorii ale acesteia;

un indicator social reflecta un singur aspect (o stare, o distributie, o evolutie, etc.) al unui fenomen, proces sau domeniu social;

elaborarea de indicatori sociali specifici unui domeniu nu exclude ci, dimpotriva, favorizeaza construirea unor indicatori mai agregati cu o putere de expresie mai sintetica;

caracterizarea unui domeniu social poate fi realizata in bune conditii, alegand indicatorii cei mai semnificativi, cu o supraincarcare cu indicatori poate difuza informatia.

Asadar, sfera de cuprindere a indicatorilor sociali este dependenta de:

ceea ce se considera, la un moment dat, ca este important pentru existenta si se contureaza a fi sau a deveni un domeniu social;

progresele realizate in masurarea fenomenelor sociale;

capacitatea de inregistrare, prelucrare si organizare a informatiei primare, posibilitatea punerii rapide in circulatie a indicatorilor.

Indicatorii sociali trebuie sa raspunda unor nevoi practice. De aceea este necesar ca in procesul de elaborare a acestora sa se tina seama de doua categorii de cerinte, care circumscriu, in buna masura, sfera indicatorilor sociali.

Prima categorie se refera la procesul de transpunere - in expresie numerica - a unor concepte stiintifice ce reflecta viata sociala. In acest proces este necesar sa se urmareasca daca si cat de bine raspunde indicatorul propus caracterizarii domeniului social caruia ii este asociat, care este puterea sa de expresie.

Cea de-a doua categorie de cerinte vizeaza unele aspecte mai apropiate de metodologia statistica si se refera la exactitatea (acuratetea), posibilitatea formarii cu ajutorul lor a unor serii de timp sau longitudinale, culegerea de date, etc.

(1)Aspectele conceptuale si tehnice ale constructiei indicatorilor sociali se circumscriu, de regula, unui domeniu social precis, indicatorii fiind baza unor analize profunde, multilaterale, a tuturor aspectelor care caracterizeaza domeniu respectiv, a relatiilor sale cu alte subsisteme. Din acest punct de vedere, indicatorii sociali construiti trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

a)Sa fie relevant pentru un domeniu dat; aceasta insemna ca el sa "corespunda" continutului domeniului social respectiv si sa furnizeze informatii care sa desemneze caracteristicile principale ale acestuia. Un indicator social este relevant daca:

este adecvat scopului pentru care a fost creat, adica raspunde functiei pe care trebuie s-o indeplineasca;

daca singur sau impreuna cu alti indicatori ofera informatii pertinente despre relatiile dintre rezultatele obtinute in planul bunastarii si cauzele care au determinat astfel de rezultate.

b)Din multitudinea de indicatori sa fie selectat un numar relativ mic de indicatori care sa incorporeze cat mai multa informatie. Acestia sunt, de regula, indicatori care exprima media. Insa, indicatorii medii s-au dovedit a fi insuficienti pentru cunoasterea in profunzime a unui fenomen social. Dar acompaniind acest indicator cu altii care evidentiaza o crestere mai rapida a veniturilor pentru unele categorii de populatie si o scadere pentru altele, informatia se imbogateste prin dezagregare.

In procesul de dezagregare a indicatorilor sociali este important, pe de o parte, sa se evite o faramitare excesiva care pulverizeaza informatia si, pe de alta parte, sa se obtina un anumit echilibru intre ceea ce este practic posibil de realizat cu informatia disponibila si ceea ce este in mod ideal dezirabil si poate deveni un impuls pentru dezvoltari viitoare ale indicatorilor sociali. O mentiune speciala trebuie facuta in legatura cu dezagregarile standard, dupa: varsta, sex, tipul gospodariei, utile pentru determinarea indicatorilor corespunzatori exigentelor comparatiilor internationale.

c)Un indicator social trebuie conceput ca un element al unui sistem. Aceasta inseamna, pe de o parte, ca un indicator sa corespunda unui domeniu social si, pe de alta parte, ca activitatea de constructie si de perfectionare a acestuia sa se realizeze intr-un cadru de integrare a statisticii sociale ca un tot si de integrare a acesteia cu statisticile demografice si alte statistici inrudite. In acest sens fiecare indicator trebuie sa indeplineasca o dubla cerinta:

de specificitate, adica sa se poata crea cu ajutorul sau serii de date corespunzatoare unui anumit domeniu social;

de integrare in setul de indicatori care caracterizeaza domeniul respectiv, precum si in ansamblul sistemului indicatorilor sociali, putandu-se evidentia, pe aceasta baza, principalele raporturi dintre diferitele domenii sociale.

Originalitatea conceptului de indicator social integrat intr-un sistem deriva din faptul ca permite o abordare integratoare a cuantificarii unei game largi de fenomene sociale. Utilizat izolat, un indicator sau un set de indicatori poate evidentia aparitia unei probleme sociale, dar nu si cauzele sale. Un indicator singur nu este purtator al unor cunostinte care sa conduca la masuri de politica economica sau sociala, dar poate trage un semnal de alarma legat de necesitatea unei investigatii atente.

d)O cerinta de ordin secundar, dar de mare importanta in plan metodologic si practic, este aceea legata de posibilitatea efectuarii, cu ajutorul indicatorilor sociali, a unor comparatii internationale. Pentru a raspunde acestei cerinte, indicatorii corespunzatori unor domenii sociale trebuie sa indeplineasca o serie de conditii prealabile:

sa fie racordati la o schema conceptuala unitara;

sa se raporteze la un domeniu social cu o sfera comparabila;

sa corespunda unor definitii normalizate;

sa fie calculati pe baza unor metode si formule general acceptate.

(2)Cea de-a doua categorie de cerinte se refera la aspectele de ordin metodologic, si anume:

frecventa, cerinta care rezulta din faptul ca fiecare fenomen social isi are propriul sau ritm, propria sa evolutie; este necesar un anumit interval de timp ca sa fie sesizata o evolutie semnificativa si un altul pentru ca aceasta sa fie inregistrata statistic. Perioada difera de la un indicator la altul.

claritatea, adica sa fie usor de interpretat.

Din nevoia practica de utilizare corecta si cu mai multa usurinta, indicatorii sociali pot fi grupati in mai multe categorii.

O categorie frecvent intalnita in literatura este aceea care are la baza perspectiva - societala sau individuala - dinspre care se analizeaza starea si evolutia unui fenomen sau proces social. Conform acestui criteriu, indicatorii sociali sunt grupati in:

a)Indicatori obiectivi care se refera la cei care exprima aprecieri cu privire la starea si evolutia unui domeniu social, la factorii lor determinanti. Ei pun de regula accentul pe aspectul economic al problemelor sociale. Indicatorii obiectivi constituie un punct principal de sprijin in procesul de luare a deciziilor in plan social si economic, avand astazi raspandirea cea mai larga si constituindu-se ca obiect al activitatii numeroaselor institutii specializate guvernamentale, interguvernamentale si internationale.

b)Indicatori subiectivi sau de perceptie care ofera informatii cu privire la perceptia, aprecierea, la nivel de individ sau grup social, a unui fenomen sau proces social. Perceptia de catre indivizi sau categorii de persoane este un aspect fundamental al bunastarii si o componenta necesara si importanta a unui program de indicatori sociali. Acest tip de informatii ofera o noua dimensiune asupra realitatii si poate, de asemenea, sa scoata in evidenta anumiti factori obiectivi care n-au fost sesizati anterior ca fiind semnificativi. Astfel de indicatori sunt utili in cazul in care cercetarile statistice nu pot fi realizate sau datele pot fi disponibile doar cu foarte mare intarziere.

Indicatorii sociali mai pot fi clasificati in functie de fenomenul sau procesul pe care il caracterizeaza:

a)indicatori de rezultat (sau de obiectiv) - estimeaza eficacitatea unor masuri de politica promovata intr-un domeniu si informeaza asupra gradului de realizare a obiectivului ;

b)indicatori de factor (sau mijloc de realizare) - sunt considerati ca indicatori referitori la mijloace de realizare a obiectivelor respective.

Aceasta clasificare este de regula utilizata in legatura directa cu formularea si urmarirea realizarii unor obiective precise in plan social.

Asa cum sugereaza si denumirea lor, indicatorii sociali au fost "inventati" pentru caracterizarea cat mai corecta si completa a bunastarii individuale. Indicatorii sociali indeplinesc sau pot indeplini doua functii majore:

functia de masura a nivelului si distributiei bunastarii individuale. Conceptul de "bunastare" trebuie sa fie transpus in plan operational. Desi exista in plan teoretic si practic o experienta relativ bogata in delimitarea componentelor bunastarii, ale nivelului de trai si calitatii vietii, se poate aprecia ca nu s-a reusit pe deplin surprinderea in indicatori relevanti a tuturor fatetelor si circumstantelor conditiilor de viata ale unei colectivitati umane.

functia de instrumente de orientare sociala si control al realizarii obiectivelor stabilite. Aceasta functie este pusa in evidenta, pe de4 o parte, de faptul ca indicatorii sociali pot fi utilizati ca "normative" in cadrul unor programe de politica sociala posibil sau necesar a fi atinse intr-un anumit interval de timp. Pe de alta parte, unii indicatori sociali, indeosebi cei care reflecta factorii de influenta a conditiilor de viata, pot si sunt utilizati ca elemente de fundamentare a unor orientari in plan economic.

In concluzie am putea afirma ca o politica sociala consistenta presupune cuprinderea fenomenelor si proceselor sociale intr-o conceptie care sa ofere un tablou al ansamblului aspectelor vietii umane, din care sa se poata desprinde principalele elemente ce caracterizeaza rezultatele si factorii care influenteaza aceste rezultate. Intr-o astfel de viziune, abordarile sectoriale, si deseori sub egida unor institutii administrative foarte disparate, devin insuficiente, datorita faptului ca intre diferitele componente ale vietii sociale exista multiple raporturi pe care o astfel de abordare nu le poate surprinde. De aceea, cuprinderea si dezvoltarea indicatorilor sociali intr-un cadru integrat, bazat, in primul rand, pe selectarea unor domenii care corespund fenomenelor si proceselor sociale reale si, in al doilea rand, pe caracterizarea aspectelor cantitative si calitative ale acestora, este o necesitate imperioasa.