Forme istorice de organizare a familiei. A.Comte si Scoala Le Play. Modele familiale traditionale si moderne. Schimbari in trasaturile familiei in lume. Directiile schimbarii.

Forme istorice de organizare a familiei. A.Comte si Scoala Le Play. Modele familiale traditionale si moderne. Schimbari in trasaturile familiei in lume. Directiile schimbarii.

Secolul al XIX-lea este secolul  redescoperirii comunitatii . (Nisbet, 1967) Toate formele de rationalizare care sunt caracterizate de un inalt grad de intimitate personala, profunzime emotionala, angajare morala, coeziune sociala, si continuitate in timp. Comunitatea este fondata pe om conceput in integritatea si integralitatea sa, mai degraba decat in raport cu unul sau altul dintre rolurile sale, luate separat, pe care el le poate detine intr-o ordine sociala data  (Nisbet, 1967, 47). Asa cum arata Nisbet, comunitatea :

a) este cadrul de referinta al studierii omului ca intreg, ireductibil la oricare dintre statusurile sale ;

b)     arhetipul  sau este familia si  in orice tip de comunitate genuina nomenclatura familiei este preeminenta . (Nisbet, 1967, 48)

(A)- Primul care recupereaza ideea de comunitate (vehiculata in filosofia epocii de Hegel, Berson si Coleridge) este A.Comte. Pentru el, aceasta idee nu este numai una teoretica, ci si metodologica in sensul ca permite deschiderea unei perspective adecvate pe studiul unor fenomene si grupuri precum religia, autoritatea, corporatia si nu in ultimul rand, rudenia si familia.

In evolutia societatii, prin schimbarile ce au loc la nivelul vietii individuale, vietii domestice si vietii sociale (conform celor trei grade de existenta sociala propusa de Comte)  comunitatea morala  isi pierde coerenta, ordinea si, in final, se prabuseste.  Refacerea comunitatii morale  se face, considera Comte, nu prin descompunerea acesteia la indivizi -  societatea nu este mai decompozabila in indivizi decat o suprafata in linii sau o linie in puncte  (apud Nisbet, 1967) - ci societatea poate fi descompusa doar in acele elemente care pastreaza inca esenta societatii, adica familia. Privita din perspectiva morala, familia este unitatea in care individul iese din sine si  invata sa traiasca in altul . (apud Nisbet, 1967) Familia este, deci, inteleasa ca  unitatea sociala  in care gasim  germenii organismului social , si totodata intermediarul dintre individ si specie. Cel trei relatii constitutive ale familiei - filiala, fraternala si conjugala - sunt baza de zidire a personalitatii omului ca fiinta sociala. Din relatia filiala izvoraste  respectul pentru autoritate .

Relatia fraternala este matricea si radacina relatiilor de solidaritate sociala. Relatia conjugala este, considera Comte, cu adevarat fundamentala : pentru fiinta sociala, atat de importanta incat  divortul  este asimilat  spiritului anarhic . La Comte, familia are drept caracteristici structurale natura monogama si autoritatea naturala care provine din rolul tatalui (ceea ce confera familiei o ierarhie interna si, deci, o inegalitate necesara a membrilor). Relatiile domestice  compun o veritabila uniune, a carei caracteristica este esential morala si numai accesoriu intelectuala. . (apud Badescu, 1994, 62) Astfel, elementele care explica familia sunt : subordonarea sexelor (ceea ce explica instituirea familiei) si respectiv, subordonarea varstelor (care explica mentinerea familiei). In teoria comteiana despre cele trei forte - social-materiala, intelectuala si morala - puterea comunitara a familiei este identificata cu forta morala (familia este  instanta puterii morale  in societate).

(B)- Comte este contrazis de Frederic Le Play (1806-1882), care considera contributiile acestuia teoretic speculative, fara fundamentare empirica. Pentru Le Play, familia este nu numai o realitate morala, ci una empirica, reproducand toate caracteristicile societatii. Metoda pentru studiul empiric si unitar al familiei este monografia de familie, iar tehnica adecvata pentru studiul ei cantitativ este bugetul de familie ( Les ouvriers europeens , 1855). Pentru ca, spune Le Play, daca familia reproduce empiric realitatea sociala cu toate dimensiunile ei concrete, bugetul de familie reproduce viata sociala in aspectele ei diverse si masurabile. Trebuie sa subliniem efortul lui Le Play de a studia timp de un sfert de secol tipurile de familie si de rudenie din Europa. In cele sase volume ale cartii sale  Clasele muncitoare europene , el face portretul familial al lumii din cele patru continente, ajungand la concluzia ca tipul familial occidental,  iradiaza cea mai mare stralucire .

In 1856, Le Play fondeaza  Societatea internationala pentru studii aplicate ale economiei sociale , inaugurand astfel curentul materialismului sociologic (apud Badescu, 1994, 106), curent fundamentat pe ideea ca secretele societatilor trebuie cautate in organizarile de rudenie. Din scoala lui Le Play mai fac parte H. de Thourville ("L'Origine des grandes peuples actuels"), E.Demolins ("Comment la route cree le type social", 2 volume si "A quoi tient la superiorite des Anglo-Saxons"), P. de Rousiers ("La vie americaine" si "La question ouvriere an Angleterre"). Inainte de a evidentia studiul comunitatilor familiale la Le Play, trebuie sa facem o precizare : curentul materialismului sociologic nu cuprinde un front unitar de analiza sociala, ci, dimpotriva, scoli aflate pe pozitii potrivnice. Cea mai evidenta distinctie de paralelism sociologic se poate face intre Le Play si Marx (apud Badescu, 1994, 106-108) :

a) Daca la Le Play, prima veriga obiectiva a lantului explicatiei sociologice este tipul de familie, la Marx aceasta este clasa sociala ;

b)    Factorul preponderent in orice explicatie este, la Le Play mediul geografic, la Marx factorul economic ;

c)     Daca pentru Le Play structuralitatea fundamentala a societatii cuprinde trei elemente (locul, familia si munca, plus, uneori, un element superpus, de regula o populatie cucerita sau in migratie), pentru Marx, elementele structurale ale societatii sunt clasa sociala, forta de productie si tehnica de exploatare ;

d)    Le Play leaga salvarea sociala de  familia particularista  si de reforma sociala. Pentru Marx insa, salvarea sociala vine de la comunitatea mesianica si prin revolutie.

e) Religia este, pentru Le Play, elementul fundamental al vietii morale si mentale. Marx considera religia un lucru inutil si o constiinta mistificata (el inaugureaza chiar o  pseudoreligie salvatoare  in cadrul comunitatii mesianice proletare).

f) In fine, desi constient de importanta industriei, Le Play vede in comunitatea rurala un cadru de securitate pe care societatea urbana l-a distrus. Pentru Marx insa,  schema rurala a lucrurilor este echivalenta cu idiotenia in privinta impactului sau asupra gandirii umane . (apud Nisbet, 1967, 67)

Din acest punct de vedere, Marx considera ca singura comunitate reala este cea proletara, iar familia, comunitatea religioasa, etnica si rurala, sunt numai cadre de alienare ori de refugiere umana.

Prin studiile sale asupra structurilor de rudenie corelate cu starea societatii omenesti, Le Play descopera trei tipuri de comunitati familiale (in sens larg) : comunitatea familiei patriarhale, familia instabila si familia tulpina (la famille-souce). Demolins (elevul lui Le Play) adauga mai tarziu la aceasta tipologie inca doua tipuri de comunitate : familia particularista si familia semiparticularista (ca tip de tranzitie).

Folosind observatia comparativa efectuata asupra a 45 de familii din toata Europa (astfel fixate incat sa reflecte toate tipurile de societati europene, de la societatile pastorale seminomade, baskire, la familia unui compozitor din Bruxelles), Le Play le studiaza astfel incat sa redea grade variate de stabilitate, de la sisteme familiale foarte stabile traditional-orientate, la sisteme familiale expuse dezorganizarii (selectate din societatea franceza). In studiul familiei - luata ca unitate sociala elementara fundamentala a societatii - Le Play retine trei fenomene sociale proprii secolului al XIX-lea : prabusirea autoritatii paterne, ruperea raportului dintre traditie si familie si, nu in ultimul rand, individualismul. In atare context, familia, ca unitate sociala, este legata de un mediu geografic si de un tip de munca (o explicatie de tip triechilateral).

Mai mult, diferentierea familiei este permisa numai prin stabilirea ierarhiei de status a comunitatii, ierarhie ce se realizeaza pe baza a trei criterii : ocupatie sau comert, gradele de status ale ocupatiei si tipul de relatii contractuale lucrator-patron. (apud Nisbet, 1967, cap.3) Le Play stabileste noua grupuri ocupationale, de la grupul celor total dependenti de productiile naturale (pastorit, pescuit, economii extractive) la agricultura, manufactura, comert, arte si profesii liberale. La randul sau, fiecare grup ocupational cuprinde sase grade sociale : servitorii (care locuiesc in casa stapanului si sunt platiti in natura si in bani), zilierii (care au locuinta proprie si sunt platiti in natura si in bani), lucratorii cu bucata (cu pret fix pentru o unitate prestata), arendasii (grup eterogen), cei care-si lucreaza proprietatile si supraveghetorii (arendasi sau proprietari). (apud P.Sorokin, 1934, 80-90)

Tipul contractului lucrator-patron se refera, de fapt, la regimul controlului social al muncii care se ierarhizeaza de la regimuri de coercitie la cele de angajare voluntara. Toate modurile de asocieri umane, continua Le Play, pot fi clasificate in trei categorii : comunitati (proprii mai ales societatilor traditionale) ; corporatii (asociatii de ajutorare, asigurari culturale pentru protejarea artelor, meseriilor, etc.) si asociatii profesionale. Ultimele doua denominatii sunt proprii societatilor moderne. Acolo unde sistemul familial este puternic si stabil, aceste asociatii nu au rol prea mare. Limitele teoriei lui Le Play au fost evidentiate de chiar elevii sai care, considerand ca metoda monografica propusa de acesta pentru studiul familiei si societatii este insuficienta, propun o noua metoda pe care o denumesc  Nomenclatorul stiintei sociale . Nomenclatorul (propus de H. de Thourville, Demolins si Rousiers) permite inregistrarea tuturor elementelor unui tip social pe diviziuni, ceea ce permite clasificari de la elementele sociale simple spre cele mai complexe. Astfel, familia este punctul de pornire (prin diviziune se refera la localizarea familiei), iar tipul societatii globale incununeaza nomenclatorul (ultimele patru diviziuni). Iata care sunt cele 25 de diviziuni ale nomenclatorului, asa cum au fost ele descrise de H. de Thourville (apud Sorokin, 1934, 77-78) :

I)- Localizarea familei (geografia fizica a familiei sau societatii) sol, subsol, rauri, distributia apelor, climat, vegetatie, paduri, animale, etc.

II)- Ocupatia familiei

1. culegere de resurse (peste, vanat, etc.) ;

2.extractie de produse (agricultura, mine, etc.) ;

3.fabricarea (de la prelucrari la energiile carbunelui, etc.) ;

4.transport.

III)- Proprietatea familiei

- compozitie, forma de posesiune, transmiterea proprietatii, forme si institutii imobiliare in comunitate, etc.

IV)- Proprietate mobiliara

- animale, instrumente de munca, mobilier, personal, etc.

V)- Salariu si amaneturi

VI)- Economii

- obiecte, sume, forme

VII)- Familie

Tip : patriarhal, pseudopatriarhal, particularist, instabil : tata, mama, copii, numar de membrii, aptitudini, copii casatoriti, emigrati, iesiti din familie, celibatari, membrii in varsta, bolnavi, infirmi, etc

VIII)- Nivel de viata sau moduri de existenta a familiei

alimente, locuinta, imbracaminte, igiena, distractii.

IX)- Fazele vietii familiale

Evenimente importante : nastere, educatie, ceremonii, aliante, intreprinderi, mariaje, mosteniri, adoptii, donatii, etc.

Perturbari : accidente, decese, somaj, condamnari si pedepse, servicii publice, calamitatti sociale, etc.

X)- Patronaj

Patriarhi, maistri, patroni, corporatii.

XI)- Comert

Butiqueri, comersanti, etc.

XII)- Cultura intelectuaaa

Profesiuni liberale si reprezentantii lor : profesor, institutor, om de litere ;

Corporatii de arte si meserii.

XIII)- Religie

Cult privat, cult public ; corporatii religioase ; raporturi de dizidenta.

XIV)- Vecinatate

Familii vecine, vecini in sens larg.

XV)- Corporatii

Corporatii de interese comune : corporatii de binefacere sociala, etc.

XVI)- Parohia

Diviziuni parohiale, proprietate parohiala, functii, sefi, directia parohiala.

XVII)- Uniunile de parohii

(La fel)

XVIII)- Orasul

Ecologie si geografie, proprietatile sale, interese, servicii, participanti, sarcini, intermediari si sefi, activitate, comanda.

XIX)- Diviziuni provinciale

XX)- Provincia

XXI)- Statul

XXII)- Expansiunea societatii

Emigrare, invazie, colonizare.

XXIII)- Societati straine

Ca si mijloace de contact, emigrare si imigrare, concurenta.

XXIV)- Istoria societatii

Origine istorica a situatiei actuale : evolutia istorica a societatii ; comparatia cu societati locale precedente.

XXV)- Rangul societatii

Rolul ei in lume, reforme, viitorul ei.

Observam ca nomenclatorul cuprinde mai multe categorii de variabile : referitoare la mediul geografic (diviziunea I), la factorii economici (diviziunile II-VI), la tipul familiei, organizatia si functiile acesteia (diviziunile VII-IX). Diviziunile X-XXI fac trecerea de la nivelul familei spre  mediul social superfamilial  (P.Sorokin), iar diviziunile XXII-XXV caracterizeaza societatea globala si rolul societatii in lume. In concluzie, din aceasta perspectiva, familia este punctul de pornire a unui lant cauzal a carei ultima veriga este societatea globala, in cadrul umanitatii. P.Sorokin consemneaza contributiile dar si limitele Scolii lui Le Play. (1934, 80-92)

Prima contributie se refera la metoda si anume, monografia de famile si bugetul de familie. Familia este unitatea sociala de cercetare, iar nomenclatorul social este procedeul. A doua contributie deci, este nomenclatorul : acesta a permis atat studiul monografic al familiei, cat si studiul monografic al sistemelor sociale proprii diverselor popoare europene, asiatice, din Americi, etc. In al treilea rand, a fost sistematizata metodologia si teoria tipurilor sociale si formatiunilor superpuse, avand ca punct de plecare triunghiul genetic al tipului social (locul, mijloacele de munca - ocupatia - si modul de existenta). Toate caracteristicile unui popor se formeaza si se transforma sub influenta acestui triplet factorial : caracterele fizice ale popoarelor, obiceiurile si practicile, limbile, se transforma sub influenta  locului, mijloacelor si modului de existenta , cu rare exceptii de la lege. (apud Badescu, 1994, 119) Limita majora a nomenclatorului Scolii Le Play este, considera Sorokin, neputinta explicarii unor fenomene precum  razboaiele, imbogatirea si saracirea, aparitia si dezintegrarea religiei, sporirea si diminuarea populatiei, antagonismele sociale . (1934, 87) Inlantuirea genetica a nomenclatorului este ilustrata in lucrarea  Comment la route cree le type social  a lui Demolins.

Locul, tipul educatiei, tipul ocupatiei si celelalte influente sociale (legate de proprietate, religie, puteri publice, etc.) determina, caracteristicile tipului social sau ale rasei. Locul are un inteles dinamic si, in conceptia lui Demolins, cel mai important element pentru ca, inainte de a fi ceea ce sunt astazi, popoarele si-au urmat fiecare drumul sau si tocmai acest drum a creat tipul social al poporului respectiv.  O uriasa saga planetara a precedat aparitia popoarelor cunoscute. Cum poti sa definesti fiordurile norvegiene fara gaard-ul norveg ? Ori peisajul danubian fara satul de origine celtic ? Ori peisajul francez, fara ferma croita in mijocul domeniului compact ? (apud Badescu, 1994, 119)

Iata cum defineste Demolins existenta varietatii infinite de populatii :  Pe aceasta planeta, observa Demolins, exista o varietate infinita de populatii ; ce cauza a creat aceasta varietate ? Raspunsul comun este : rasa. Dar rasa nu explica nimic pentru ca ramane inca de explicat ce anume a produs varietatea raselor. Rasa nu este cauza ci rezultatul. Cauza prima si decisiva a diversitatii popoarelor si raselor este drumul care a fost urmat de popoare. 

Tocmai drumul (mediul) este acela care a :  creat rasa si tiparul social. Drumurile globului terestru au fost un fel de alambicuri puternice care au transformat, intr-un fel sau altul, popoarele care s-au angajat pe ele. N-a fost un lucru indiferent pentru un popor drumul pe care l-a urmat : acela al marilor stepe asiatice, sau tundrele Siberiei, ori savanele americane sau padurile africane (sau deserturile arabe, etc.). In mod inconstient si fatal, aceste drumuri au modelat tipul tataro-mongol, cel eschimos-lapon, tipul pieilor rosii, sau tipul negru. In Europa Occidentala, tipul scandinav, anglo-saxon, francez, german, grec, italian, spaniol, sunt si ele rezultatul drumurilor pe care le-au parcurs stramosii nostri inainte de a ajunge in habitatul lor actual. Modificati unul ori altul dintre drumurile acestea si prin aceasta veti schimba tipul social si rasa . (Demolins, "Comment la route cree le type social", I, Prefata VII-IX)

In teoria sociologica a familiei ca matrice a tipului social, Demolins examineaza triunghiul factorial forme de munca - mod de existenta - loc in diverse zone ale planetei, urmarind aceste corelatii pe sase planuri :

a) loc si formele de munca ;

b)    loc si formele de proprietate ;

c)     loc si tipurile familiale ;

d)    loc si institutii sau asociatii suprafamiliale ;

e) loc si procese sociale specifice (migratie, razboaie, etc.)

f) loc si fenomene specifice (arte, religie, etc.)

P.Sorokin sistematizeaza corelatiile stabilite de Demolins, alcatuind un tabel de variatie al trasaturilor (apud Badescu, 1994, 120) :

Se observa ca, in viziunea Scolii Le Play, organizarea si tipul familiei au o importanta decisiva in ceea ce priveste tipul fiecarui popor. In ceea ce priveste teoria tipurilor familiale, Demolins a incercat sa suprapuna peste harta drumurilor harta tipurilor familiale. Aceasta metoda a cartografiei le-a permis sa conchida asupra unei corelatii genetice intre reteaua drumurilor si reteaua tipurilor familiale. Sinteza celor doua genereaza tipurile sociale ale popoarelor astfel incat stratul formatiilor sociale naturale este format din ecosisteme umane, organizare comunitar-familiala si reteaua popoarelor. Acestea subintind reteaua societatilor simple. Societatile compuse sunt create din combinarea drumurilor, din invazii, razboaie, cuceriri, comert. Ele pot fi societati compuse organice (bazate pe o sudura intima intre comunitatile locale si societatile superpuse) sau artificiale (cand societatile superpuse si comunitatile locale raman exterioare una alteia).

Pentru a caracteriza tipul de familie, Scoala lui Le Play pleaca de la cateva premise de baza :

a)- Tipul social este nucleul constituit prin suprapunerea unor straturi istorice ale experientei colective ale umanitatii ;

b)- Tipurile familiale se distribuie pe un ax, un continuum la ai carui poli se afla familia patriarhala, familia particularista, prima  fiind primordial istorica si genetica astfel incat Demolins inclina spre ideea existentei unei protocivilizatii patriarhal-nomade planetare, din care au iesit tipurile sociale diferentiate de astazi, gratie diferentierii drumurilor urmate de popoare . (apud Badescu, 1994, 121)

c)- Pentru a caracteriza tipul de familie, Scoala lui Le Play va utiliza nomenclatorul, in care, de o importanta speciala sunt : a) locul ; b) elementele specifice ; batranii, capul de familie, tinerii, femeile, emigrantii, dependentii ; c) procese specifice ; educatie, ocupatie, etc. ; d) organizari teritoriale ; e) tipuri de proprietate ; f) autoritatea si independenta membrilor ; g) institutii si asociatii suprafamiliale ; h) procese si fenomene specifice. Intre acestea un rol foarte important il au cele patru variabile :

a)     autoritatea tatalui ;

b)    educatia tinerilor ;

c)     ocupatia ;

d)    proprietatea.

Prin analiza retelei comunitare a planetei, Scoala Le Play delimiteaza patru tipuri familiale : familia patriarhala, familia tulpina, familia particularista si familia instabila.

Familia patriarhala este proprie popoarelor de stepa si agricole de campie. Aceasta familie  modeleaza tanara generatie in asa fel incat toti copiii raman impreuna in buna intelegere, sub autoritatea sefului de familie, determinandu-i sa-si sacrifice toate eforturile individuale comunitatii de familie si sa depinda de aceasta organizatie familiala. In cadrul ei, individul este anihilat si complet absorbit de comunitate . (R.Pinot apud P.Sorokin, 82-83) Caracteristicile morfologice ale acestui tip de familie sunt autoritatea patriarhului, dependenta completa a copiilor de comunitatea familiei si instructia (care nu e personala, ci familiala). Elevii Scolii lui Le Play considera ca societatile care deriva din tipul patriarhal sunt conservatoare, stagnante, si in consecinta, inapoiate. Familia patriarhala este specifica, spune Demolins, nu numai tipurilor sociale mai putin evoluate, ci si popoarelor orientale.

Incercand  creionarea  unui ax familial al planetei, acesta ar putea arata in felul urmator :

Orient      S-E Europei Mediterana Occident

tipul patriarhal tipul patriarhal tipul familial tipul familial

abrahamic pur      slabit dualist particularist

Tipul patriarhal pur sau abrahamic apare atunci cand patriarhul este si pontiful, adica cel ce mentine grupul sub observatia unui Dumnezeu al lui, mediind astfel, raportul comunitatii cu autoritatea sacra. Din aceasa perspectiva, trasaturile familiei patriarhale abrahamice sunt urmatoarele

a) tatal familiei  sau  patriarhul  are autoritatea asupra intregii comunitati ;

b)    el reuneste functiile : tatalui, magistratului, pontifului, suveranului ;

c)     el administreaza intr-un regim de indiviziune bunurile comunitatii ;

d)    pastreaza in juru-i toti fiii, casatoriti sau celibatari ;

e)stabileste care fiice se vor casatori ;

f) familia este autosubzistenta ;

g)     mentine in cadrul ei toti membrii pentru a-i folosi la muncile familiale ;

h)     muncile sunt cumulative ;

i)  autoritatea paternala posibila in conditiile  izolarii de stepa si ale inexistentei unei puteri publice  ;

j)   . actiunea puterii publice creste pe masura ce aceea a tatalui scade  ;

k)     regimul nevoilor regleaza accesul la fondul comun (regimul comunitar al nevoilor), nu regimul proportiei muncii prestate ;

l)  comprimarea initiativei personale (individuale) : nu se iau decizii personale si nici nu se dau responsabilitati individuale. Deci indivizii n-au initiative. 

Tipul patriarhal pur se reproduce, in cadre diminuate, in tipul cvasi-patriarhal al familiei-tulpina. Aceasta din urma poate fi gasita in nordul Italiei si in Marea Britanie si se caracterizeaza printr-o relaxare a raporturilor dintre familia de origine si copii. Ei nu mai stau impreuna cu familia-matca tot timpul vietii, ci, la varsta potrivita pot pleca, dar isi mentin legaturile cu familia (pot reveni oricand). Copilul care ramane acasa este mostenitorul deplin al proprietatilor astfel incat proprietatea este conservata intacta. Familia-tulpina este, deci, tipul de familie care ingaduie roirea familiilor tinere, pastrand o relativa interdependenta intre ele gratie provenientei din aceeasi matca familiala. Din aceasta perspectiva sunt incurajate autonomia si dezvoltarea unor menaje noi avand suport material si social. De asemenea, initiativa individuala este mai dezvoltata. Membrii plecati, desi se bucura de autonomie deplina, trimit deseori castigurile familiei-matca in scopul fundarii unor noi gospodarii / intreprinderi. In consecinta, in cadrul familiei-tulpina recunoasterea unui descendent este conditionata de gradul in care acesta furnizeaza sustinere materiala si simbolica. In caz contrar, familia-matca isi ia libertatea de a-l renega.

Tehnicile ex-comunicatorii de tratare a renegatilor sunt extraordinar de radicale, mergand chiar pana la  suprimarea  infidelului. In Balcani si in Europa Centrala vom observa ca tipul acesta este practicat cu mare eficacitate de catre unguri si sarbi in raporturile cu  fiii  emigrati. Raporturile patriei-mama (familia-matca) cu emigratii  (roiurile din care se compune diaspora) este de acest tip. Cel ce nu acorda  din strainatate  suport material si simbolic familei-matca (patriei-mama) va fi ex-comunicat din cadrul comunitatii de roire (diaspora) si renegat in cadrul comunitatii de-acasa. In felul acesta se mentine autoritatea familiei-matca (patriei-mama) asupra  fiilor  emigrati. Este un caz tipic de adoptare a structurii  familiei-tulpina  pentru a regla raporturile comunitatii nationale cu diaspora .

Pentru I.Badescu, desi Romania se incadreaza in tiparul familiei-tulpina, ea se detaseaza prin  fracturarea  dintre familia-matca (patria-mama) si roiul migratoriu al  fiilor , fiind tara cu cei mai multi renegati din Europa de Sud-Est. Nicaieri nu se poate intampla ca unul dintre cei plecati de-acasa (din tara) sa primeasca suport material si simbolic si sa acorde, in schimb, batjocorirea (de la ironia usoara a zeflemelei la biciul sarcasmului injurios) patriei-mama (familiei-matca). Acesti  fii renegati  si-au facut o profesiune din a pune arta imaginii si persuasiunea cuvantului in slujba defaimarii ideii de romanitate . (1994, 123)

Printr-o determinare morfologica, si nicidecum istorica, ce determina transformari corelative ale tipului social si a celui familial, familia patriarhala pura se transforma in familia patriarhala slabita. Acest caz este evidentiat de Demolins care examineaza tipul zadrugii sud-slave. Caracteristica zonei Europei de Sud-Est, familia patriarhala slabita, spune Demolins, face tranzitia de la familia patriarhala de tip abrahamic (in care este hipostaziat tipul patriarhal pur) la tipul semipatriarhal (in care autoritatea este impartita intre patriarh si consiliul comunitatii care cuprinde toti barbatii comunitatii). Destinul societatilor patriarhale (sau taranesti) depinde de capacitatea lor de a controla raportul dintre autoritatea patriarhului si autoritatea publica. In societatile moderne sud-est europene ale secolului al XIX-lea, remarca Demolins, autoritatea publica reprezinta clasa  politicienilor  si ea va fi formata din  fiii  trimisi la studii in Occident. Cand clasa  politicienilor  a lichidat directia patriarhala, societatile taranesti si-au pierdut orice autonomie. Tipul lor a disparut, practic, din istorie. (apud Badescu, 1994, 125)

In ceea ce priveste Balcanii, Demolins remarca tranzitia grupului patriarhal spre tipurile sud-slave si turc ce mentin tipul patriarhal. Cauzele mentinerii sunt doua : pe de o parte, configuratia fizica (Balcanii sunt izolati de restul Europei prin Dunare, Sava si M-tii Alpi, dar deschisi spre Orient), pe de alta parte, regimul politic (toate tarile sud-slave au fost supuse dominatiei turcesti, adica unei puteri esential asiatice si de origine pastorala). Demolins adauga si o a treia cauza a mentinerii tipului patriarhal in Balcani, si anume absenta securitatii : data fiind situarea zonei pe drumul migratiilor Orient-Occident, aceasta a impiedicat orientarea spre industrie a societatilor balcanice.

In consecinta, familia patriarhala functioneaza nu doar ca un cadru de autoritate asupra membrilor, ci si ca o comunitate spirituala, ca un model de sistematizare a vietii spirituale individuale si colective. Familia patriarhala devine astfel factor de conservare a identitatii spirituale a unui intreg popor. Pentru a sublinia aceasta idee, Demolins analizeaza cazul Bulgariei : desi a fost, secole intregi, sub dominatia politica a turcilor si sub dominatia religioasa a grecilor, cauza vitalitatii bulgarilor a fost  caracterul esential agricol al acestui popor  care i-a dat structura de conservare a etniei (familia patriarhala este cadrul unei maxime imobilitati). Faptul ca orice dominatie s-a manifestat ca  grup superpus  i-a permis conservarea etnica.

Gratie intensificarii regimului culturii, familiile cele mai capabile tind sa prevaleze asupra celorlalte astfel incat apar ierarhiile si deci, un tip nou, asemanat de Demolins  zadrugai . Zadruga si comunitatea devalma redau cele doua regimuri, sud-slave si romanesc, ale familiei patriarhale semitransformate, care devine familie largita cu autoritate mixta patriarhala si comunitara.

Tipul familiei patriarhale mixte este, deci, ilustrat istoriceste si empiric de cele doua tipuri regionale : zadruga si comunitatea devalma (aceasta din urma fiind studiata si de sociologul roman H.Stahl).

O atentie deosebita este acordata de Demolins familiei patriarhale slabite. Slabirea, spune Demolins, se manifesta la nivelul tuturor componentelor semnificative ale tipului : patriarhul, stapana casei, batranii, celibatarii si barbatii tineri, femeile si cei plecati (emigrantii). In studiul dedicat Scolii Le Play, Badescu face o distinctie - neconsemnata de Demolins - intre familia patriarhala mixta (sau semipatriarhala) si familia patriarhala slabita. In acest sens, Badescu subliniaza ca  in vreme ce prima rezuma o structura echilibrata si de cooperare intre cele doua sfere ale autoritatii, cea de-a doua rezuma o situatie in care deja intre autoritatea patriarhala si cea publica s-a produs o fracturare, astfel ca ele merg separat, una spre declin si disparitie, alta spre o exclusiva instaurare . (1994, 126)

Asa cum am amintit, Demolins analizeaza trasaturile familiei patriarhale slabite, demonstrand ca, desi, in interiorul ei se produc transformari radicale,  fatada  ramane intacta (respectiv tiparul familiei este conservat). Exemplul luat de Demolins spre analiza este cel al zadrugai din S-E Europei.

a)- patriarhul actioneaza ca un tata fata de toti membrii comunitatii. Denumit gospodar (senior), starchina (batran sau mos) sau domatchin (stapanul casei), patriarhul e servit primul la masa, imparte portiile, administreaza bunurile comunitatii, raspunde de bunastarea membrilor, la intrarea lui se ridica toti, reprezinta comunitatea in exterior. Apar insa transformarile : cultura, devenind mai intensa, cere o initiativa personala mai mare, un efort si aptitudini mai mari.

Astfel, se constituie  consiliul de comunitate  in care puterile sefului familiei sunt limitate, ceea ce, spune Demolins,  conduce la decapitarea patriarhatului : este inlocuirea regimului monarhic cu un regim constitutional ; este criza cea mai grava pe care a traversat-o vreodata familia patriarhala .

Astfel, tipul pastoral si nomad al familiei patriarhale pure (tipul denumit de Demolines abrahamic) se transforma in  tip patriarhal slabit . In ciuda acestei transformari, respectul autoritatii si supunerea la cuvantul sefului de familie ramane elementul strategic al ordinii in aceste societati. Axioma ordinii este elementul crucial al societatilor patriarhale si este definita prin  respectul varstei adulte si mai ales a celei inaintate . In plus, odata cu aparitia nevoilor  de aptitudini rare si de capacitati speciale , se schimba si maniera de a numi patriarhul. Acesta  nu mai este membrul cel mai batran al familiei, el este, de regula, ales de comunitate . (apud Badescu, 1994, 128)

Studiind familiile in societatea chineza, M.Pinot, elev al Scolii Le Play, scrie :  Patriarhul a ramas in capul familiei, dar pe masura ce munca devine tot mai intensa si habitudinile de prevedere se vor inradacina in familii, ascendentul batranilor va tinde sa descreasca. Astfel, munca zdruncina ascendentul batranetii, la varsta in care patriarhul domina si guverneaza in stepa, nu i se mai permite a guverna, in China ; el trebuie sa lase locul copiilor sai. . (apud Demolins, 216-217)

b)- Cauzele care zdruncina autoritatea patriarhului modifica si situatia stapanei casei (la slavi, domatchiza) :  Daca femeia sefului de familie e prea in varsta, sau nu poseda capacitatile pe care aceasta calitate le cere, este numita, in locul ei, cea mai capabila dintre femeile in varsta .

c)- La nivelul  batranilor  ca reprezentand o componenta semnificativa a tipului familiei patriarhale, nu se constata modificari : gesturile de recunoastere a preeminentei batranilor sunt diverse, de la ridicarea palariei in fata lor si pana la sarutarea mainii. Ceea ce se respecta la batrani este experienta, lucru evidentiat si prin proverbele din intreaga Europa de Sud-Est :  Dracul stie multe pentru ca-i batran  (proverb slav) sau  Fa-ti crucea mare ca dracu-i batran  (proverb romanesc).  Niciodata un tanar nu-si permite sa se certe cu cineva in fata unui batran, ori de a sta asezat cand acesta trece prin fata lui. In Sparta tinerii se ridicau in picioare, cand un batran intra intr-un loc public .

d)- in ceea ce priveste categoriilor celibatarilor si tinerilor, desi au inca o pozitie inferioara in fata celor casatoriti si in fata batranilor, odata cu intensificarea culturii, ei vor fi primii care vor iesi din conditia subordonata.

e)- Femeile tind sa se emancipeze in comunitate si sa-si accentueze individualismul. Ironic, Demolins observa : "organismul patriarhal se duce piesa cu piesa".

f)- Cei care pornesc in cautare de lucru, emigrantii trec printr-o modificare de regim atunci cand, din colectiva, emigrarea devine individuala.

In concluzie, spune Demolins, atunci cand toate aceste sase laturi ale familiei patriarhale ating o faza inaintata de  zdruncinare , urmeaza disolutia comunitatii si astfel se sfarsesc  societatile patriarhale . Atat timp insa, cat influenta altui tip social este mai slaba iar guvernarea superpusa nesigura si redusa, familia patriarhala se mentine. Este cazul, dupa parerea lui Demolins, a societatii sud-est europene, unde influentele societatilor occidentale au fost, o vreme, destul de slabe, iar Imperiul Otoman a manifestat o vointa redusa in constituirea de puteri politice speciale in societatile ocupate. In concluzie, asa cum am mentionat, de altfel, zadruga si comunitatea devalmasa redau doua regimuri sud-slave si romanesc ale familiei patriarhale semitransformate ce devine familie largita cu autoritate mixta, patriarhala si comunitara.

O a doua analiza a lui Demolins se refera la cazul familiilor din Occident. El considera ca, pe masura ce ne apropiem de Occident, se observa o dezagregare progresiva a comunitatii si la o transformare a starii sociale. In acest sens, Demolins ilustreaza cazul sarbilor aflati sub ocupatie austro-ungara. Daca Turcia era o societate cu baza patriarhala, in Monarhia Austro-Ungara puterea publica este dezvoltata si actioneaza direct asupra vietii private prin legile si functionarii ei. Beamterii austrieci se amesteca in sferele cele mai intime ale vietii comunitare, dand o lovitura decisiva societatii taranesti si regimului comunitar al vietii din aceasta regiune.

 Ceea ce ucide zadruga. este placerea schimbarii, gustul luxului, spiritul de insubordonare, suflul individualismului si al legislatiilor numite progresiste . (E.de Laveleye, apud Demolins, 229) Declinul familiei patriarhale genereaza locurile unei noi directii de guvernare, ocupate de o clasa noua : politicienii. Aparitia clasei politicienilor, considera Demolins, este cea mai profunda schimbare socio-morfologica a acestor societati. Inaltarea clasei politicienilor este proportionala cu aservirea familiilor patriarhale si cu prabusirea autonomiilor taranesti.

Apare, astfel, familia particularista, considerata tipul familial al natiunilor scandinave si anglo-saxone (este proprie tipului franc si saxon si isi are originea in  drumurile fiordurilor ). In societatile in care exista acest tip de familie  individul prevaleaza asupra comunitatii, viata privata asupra celei publice, profesiunile utile asupra celor liberale si administrative . Scopul scolar al societatilor particulariste este de a dezvolta individualitatea si spiritul de initiativa. Tinerii sunt independenti, pregatiti sa conduca afaceri si activitati comerciale independente.

In concluzie, individul se bazeaza pe capacitatile si initiativa lui proprie, si nu pe familie (ca in cazul familiei patriarhale) sau, asa cum vom vedea, pe sustinerea statului (ca in cazul familiilor instabile). Doua tipuri de familie mai atrag atentia lui Demolins : tipul meridional si, respectiv tipul familiei instabile proprii Americii de Sud.

In ceea ce priveste tipul familiei meridionale, intalnim aici o combinatie intre comert si familia patriarhala, combinatie ce se traduce in organizatia dualista a cultului : cultul este totodata domestic si urban. (apud Badescu, 1994, 131)

Este cult domestic pentru ca fiecare familie are  altarul , sacrificiile ei si cultul propriu al stramosilor, ca o consecinta a traditiei patriarhale. Cultul domestic a luat nastere in izolarea stepei, cand fiecare familie, traind separat, era obligata sa se incredinteze cultului ei fiind create astfel atatea culte cate familii erau . (Demolins, 261) Pe de alta parte, comertul introduce elementul urban in viata sociala : izolarea pastorala este anulata, familiile aglomerandu-se in oras si creandu-se astfel o izolare intre orase. Fiecare oras constituit reprezinta o lume in sine, autonoma, rivalizand cu celelalte orase si construindu-si propriul cult. Cultul urban se mentine prin dubla stabilitate : patriarhala si a orasului autonom. Multiplicarea oraselor a condus la inmultirea zeilor si, deci, la politeism. Cucerirea romana, ca proces de incorporare, a lasat zeii locali dar a impus oraselor invinse zeul invingatorilor. Putem trage astfel concluzia ca predispozitia metafizica si intelectuala a grecilor si italienilor, este o mostenire a popoarelor pastorale. (apud Badescu, 1994, 132) Aceasta predispozitie a vietii pastorale dezvolta meditatia solitara si abstracta. (Demolins, 263) Pe de alta parte insa, anarhia oraselor reclama prezenta unui legiuitor, ceeea ce explica importanta filosofilor in aceste zone geografice.

Un alt tip este familia instabila proprie zonelor marilor paduri ale Americii de Sud. Tipul pur de familie instabila descris de Demolins este cel al  indianului marilor paduri ale Americii de Sud . Configuratia  drumului padurilor  genereaza un nou tip social ale carui caracteristici sunt :

1)- superioritatea varstei tinere asupra celei batrane (aptitudinile cerute sunt : agilitatea, forta, precizia etc., care sunt proprii barbatilor tineri si acest mod de existenta confera varstei tinere superioritate asupra celei batrane) ;

2)- dezvoltarea individualismului (fiecare vanator are interesul de a se izola : fiecare vanator este un concurent, etc.) ;

3)- limitarea mijloacelor de existenta (stepa asigura pastorului resurse neingradite, ceea ce nu ofera padurea) etc.

Toate aceste imprejurari (si altele, speciale) contribuie la dizolvarea familiei patriarhale.  Familia, zice Le Play, se reduce in cazul vanatorilor la expresia ei cea mai simpla : se formeaza prin uniunea tinerilor casatoriti ; creste temporar prin nasterea copiilor ; apoi se restrange prin stabilirea precoce a adultilor. Indivizii conserva numai raporturile de rudenie absolut indispensabile pentru conservarea rasei. (apud Demolins, 183-184)

Acestea sunt tocmai trasaturile unui tip nou de familie, spontan aparuta la popoarele de vanatori : familia instabila. Alte trasaturi ale ei :

a) razletirea si recompunerea in jurul noilor menaje ;

b)    limitarea functiei tatalui la procreere si la ingrijirea materiala a copiilor ;

c)     sustragerea tineretului de sub influenta familiei ;

d)    anularea aproape completa a autoritatii paterne ;

e) reducerea religiei la simple superstitii ;

f) individualism anarhic ;

g)     aceasta familie lasa fara refugiu si fara suport : orfanii, bolnavii si

batranii, intr-un cuvant, pe cei neputinciosi. (apud I.Badescu, 1994, 136)

In cazul societatilor cu familie instabila, autoritatea este exercitata, deci, de catre cei puternici : puterea publica va fi despotica si cruda, familiile se aseaza sub un sef puternic, capabil sa-i protejeze.

Concluzia lui Demolins este urmatoarea : istoric si genetic, tipul stepei este tipul matrix din care au iesit toate popoarele Europei. Diferentierea lor este produsul diverselor drumuri pe care aceste popoare ale stepei le-au urmat. Demolins subliniaza :  Europa este divizata in doua parti printr-o bariera naturala care merge de la Est la Vest si separa Germania de bazinul Dunarii. Aceasta bariera este compusa dintr-o serie continua de munti care leaga Carpatii de Alpi prin masivele Austriei si Boemiei. Cand pastorii traversara stepele Rusiei ei se gasira in fata Carpatilor si trebuira sa aleaga intre doua drumuri : cel de Sud, care trebuia sa-i conduca, cum am vazut, fie spre valea Dunarii (celtii), fie in Balcani (sud-slavii) ; cel de Nord, care s-a prelungit de-alungul Germaniei.  Cele doua drumuri au imprimat caracteristicile tipului social al popoarelor, conservand tipul patriarhal pe  drumul de Sud , transformandu-l tot mai accentuat, pe drumul de Nord, spre regiunea fiordurilor, care au impus definitiv si radical tipul familiei particulariste. (I.Badescu, 1994, 133)

Pe  drumul fiordurilor  apare ferma numita gaard (adica impreunare de locuinte compuse din rezidenta stapanului si din cladirile de exploatare), acesta prefigurand ferma normanda si castelul feudal.  Hof-ul german si home-ul englez nu sunt decat o reproducere a acestui gaard norvegian . (Demolins, 478, II)

Se constituie domeniul rural ca actiune progresiva de transformare a unui colt de natura de catre om. Domeniul rural apare sub acelasi tip la toate popoarele scandinave si anglo-saxone, in S.U.A., Australia si Noua Zeelanda. Acesta prezinta doua caracteristici esentiale : prima, locuirea este izolata (fiecare familie traieste izolata in gaard-ul ei, chiar si in orase casele fiind dispuse in spatii despartite) ; a doua, familia este redusa la menajul simplu. Apare familia particularista.  Ne confruntam, iata, cu cea dintai teorie sociologica a diferentierii sociale a indo-europenilor si totodata cu cea mai provocatoare teorie asupra puterii determinante a familiei in raport cu destinul colectivitatilor umane.  (I.Badescu, 1994, 133)

Preocuparile lui Le Play au fost continuate de numeroase generatii de cercetatori, el fiind fondatorul uneia dintre cele mai longevive scoli sociologice.

(C)- O contributie interesanta, din punct de vedere metodologic, la dezvoltarea sociologiei familiei este adusa de Durkheim care, in cursul  Introducere in sociologia familiei  si in lucrarea  La famille conjugale  analizeaza formele arhaice de familie. El ajunge la concluzia ca in aceste forme arhaice se origineaza formele moderne ale familiei. Pe directia deschisa de Durkheim in domeniul sociologiei familiei se inscriu cercetarile antropologiei sociale engleze si ale sociologiei americane. Radcliffe-Brown si Talcott Parsons se considera continuatorii traditiei durkheimiste, iar C.Lvi-Strauss il continua, din punctul de vedere al metodei. (I.Mihailescu, apud C.Zamfir, L.Vlasceanu, coord., 1993, 243).

(D)- In perioada 1920-1940, sociologia familiei se dezvolta cu precadere in S.U.A. sub forma analizei structural-functionale. Din aceasta perspectiva familia este considerata drept un  sistem de pozitii sociale si de roluri legate prin procese functionale de celelalte institutii sociale. Familia este tratata ca o constructie ideologica, ca abstractie reificata, ceea ce implica o absenta totala a variatiei modelelor familiale.  (I.Mihailescu, apud C.Zamfir, L.Vlasceanu, coord., 1993, 243). Problematica principala este redusa la raporturile dintre organizarea familiala si schimbarea sociala (asimilata proceselor de industrializare si urbanizare). Toate aceste cercetari nu sunt altceva decat  abstractii empirice fundamentate pe absenta dimensiunii istorice . (I.Mihailescu)

Exceptiile de la caracterizarea generala prezentata mai sus, le constituie, spune Mihailescu, lucrarile Scolii de la Chicago, in special  The Negro Family in The United States  scrisa de Frazier in 1933 si lucrarea lui W.Thomas si Fl.Znaniecki,  The Polish Peasant in Europe and America , 1918-1929. Ultima a intrat prin valoarea ei, in istoria sociologiei universale. Utilizand pentru prima data analiza corespondentei, Thomas si Znaniecki au studiat corespondenta trimisa de catre familiile ramase in Polonia, membrilor emigranti in S.U.A. Concluziile lor atrag atentia pe de o parte, asupra restrangerii multidimensionale a relatiilor intrafamiliale, inclusiv intre membrii familiilor ramase in Polonia, iar pe de alta parte, asupra dificultatilor si limitelor in integrarea sociala a imigrantilor polonezi in noua societate americana.

(E)- Dupa 1945, in domeniul sociologiei familiei se contureaza trei directii principale de studiu : a) o orientare structurala interesata de raporturile dintre familie si societate ; b) o orientare comportamentala centrata pe interactiunile din cadrul familiei ; c) o orientare situationala preocupata de actiunile familiei in situatii date. (I.Mihailescu, 1993, 244)

(F)- Dupa 1960, dimensiunea istorica este tot mai frecvent integrata in analizele de sociologia familiei. Analizele despre familie ale lui N.Smelser (1959) si W.Goode (1963) sunt fundamentate pe un bogat material istoric si etnologic.

(G)- Astazi, cercetarile in domeniul sociologiei familiei se axeaza, cu precadere, pe problemele sociale ale familiei carora li se cauta solutii. In sociologia contemporana a familiei se confrunta trei perspective sociologice majore (apud I.Mihailescu, 1993, 244-245) :

a) Perspectiva functionalista pune accent pe functiile pe care trebuie sa le realizeze familia ca institutie sociala : de reproducere ; de socializare a copiilor ; de ingrijire, protectie si sprijin emotional ; conferirea unui status prin intermediul relatiilor de rudenie si a altor relatii de grup ; reglementarea comportamentului sexual.

Perspectiva conflictualista concepe familia ca un sistem de reglementari conflictuale permanente. Marx prezinta familia ca unitate sociala ce reproduce la scara redusa conflictele interclasiale. R.Collins (1975) considera ca, in raporturile de familie, sotul se comporta ca un proprietar ( gangster ) in timp ce femeia este o victima permanenta. J.Sprey (1979) spune ca membrii familiei se confrunta cu doua solicitari conflictuale : pe de o parte, sotii Exceptiile de la caracterizarea generala prezentata mai sus, le constituie, spune Mihailescu, lucrarile Scolii de la Chicago, in special  The Negro Family in The United States  scrisa de Frazier in 1933 si lucrarea lui W.Thomas si Fl.Znaniecki,  The Polish Peasant in Europe and America , 1918-1929. Ultima a intrat prin valoarea ei, in istoria sociologiei universale. Utilizand pentru prima data analiza corespondentei, Thomas si Znaniecki au studiat corespondenta trimisa de catre familiile ramase in Polonia, membrilor emigranti in S.U.A. Concluziile lor atrag atentia pe de o parte, asupra restrangerii multidimensionale a relatiilor intrafamiliale, inclusiv intre membrii familiilor ramase in Polonia, iar pe de alta parte, asupra dificultatilor si limitelor in integrarea sociala a imigrantilor polonezi in noua societate americana.

(E)- Dupa 1945, in domeniul sociologiei familiei se contureaza trei directii principale de studiu : a) o orientare structurala interesata de raporturile dintre familie si societate ; b) o orientare comportamentala centrata pe interactiunile din cadrul familiei ; c) o orientare situationala preocupata de actiunile familiei in situatii date. (I.Mihailescu, 1993, 244)

(F)- Dupa 1960, dimensiunea istorica este tot mai frecvent integrata in analizele de sociologia familiei. Analizele despre familie ale lui N.Smelser (1959) si W.Goode (1963) sunt fundamentate pe un bogat material istoric si etnologic.

(G)- Astazi, cercetarile in domeniul sociologiei familiei se axeaza, cu precadere, pe problemele sociale ale familiei carora li se cauta solutii. In sociologia contemporana a familiei se confrunta trei perspective sociologice majore (apud I.Mihailescu, 1993, 244-245) :

b)    Perspectiva functionalista pune accent pe functiile pe care trebuie sa le realizeze familia ca institutie sociala : de reproducere ; de socializare a copiilor ; de ingrijire, protectie si sprijin emotional ; conferirea unui status prin intermediul relatiilor de rudenie si a altor relatii de grup ; reglementarea comportamentului sexual.

c)     Perspectiva conflictualista concepe familia ca un sistem de reglementari conflictuale permanente. Marx prezinta familia ca unitate sociala ce reproduce la scara redusa conflictele interclasiale. R.Collins (1975) considera ca, in raporturile de familie, sotul se comporta ca un proprietar ( gangster ) in timp ce femeia este o victima permanenta. J.Sprey (1979) spune ca membrii familiei se confrunta cu doua solicitari conflictuale : pe de o parte, sotii concureaza intre ei pentru autonomie, autoritate si privilegii, si pe de alta parte, coopereaza pentru a putea supravietui.

d)    Perspectiva interactionista afirma ca familia este o entitate dinamica in care oamenii isi modeleaza continuu relatiile si construiesc o existenta de grup (P.Berger, H.Kellner, S.Stryker, A.Statham).  Din punctul de vedere al interactionismului simbolic, casatoria implica modelarea de noi definitii astfel incat doua persoane cu biografii distincte si separate sa poata coexista si sa construiasca o lume a sub-cuplului. Sotii isi restructureaza definitiile despre ei insisi, despre viata lor cotidiana, despre experienta lor trecuta si despre viitor. Raporturile cu rudele, prietenii si colegii sunt redefinite in consens cu asteptarile partenerului. Ca rezultat, cuplul construieste o biografie comuna, cu o memorie coordonata in comun. Nasterea copiilor impune o noua remodelare a relatiilor dintre parteneri . (I.Mihailescu, apud C.Zamfir, L.Vlasceanu, coord., 1993, 245)

In concluzie, studiul complex al familiei prin integrarea in specificul societatii din care face parte este o sarcina a sociologilor, a specialistilor interesati sa stabileasca cauzele evolutiei familiei, a structurii si functiilor ei de-a lungul istoriei societatii. Diversele cercetari intreprinse de sociologi, istorici, antropologi si etnografi atesta faptul ca familia este o unitate dependenta de societatea in care exista (asa cum de altfel o demonstreaza si Scoala Le Play), ca structura, functiile si caracteristicile ei se schimba de la o treapta de dezvoltare la alta, si chiar de la o clasa sociala la alta.

In a doua parte a acestui capitol vom incerca sa schematizam principalele modele familiale traditionale si moderne si sa evidentiem principalele schimbari ce intervin astazi in trasaturile familiei.

J.Stoetzel (1975) apreciaza ca asemanarile intre familia monogama din diferitele societati nu inseamna ca avem un fenomen identic, care nu este supus transformarii, asemanarile sunt pur formale, deoarece continutul, structura si corelatiile lor, functiile, semnificatia lor sociala si culturala sunt diferite. Istoricitatea formelor de familie si dependenta lor de ansamblul societatii este evidentiata de catre Morgan si Bachofen, iar in literatura romaneasca de specialitate de N.Petrescu.

In cartea sa  Primitivii. Organizare, institutii, credinte, mentalitate  (1944), Petrescu subliniaza ideea potrivit careia originea familiei ca institutie nu poate fi pe deplin elucidata, pe de o parte ca inceputul ei este foarte greu de stabilit in timp, si pe de alta parte, datorita diversitatii formelor concrete in care au evoluat relatiile dintre sexe (mentalitati, obiceiuri, interdictii si practici concrete). Ceea ce incearca sa demonstreze sociologul roman este ca, pe masura ce se accentueaza diviziunea sociala a muncii are loc o diferentiere mai nuantata a raporturilor dintre sexe. Din aceasta perspectiva, Petrescu distinge in evolutia lor diacronica urmatoarele tipuri de familii : casatoria pe grupe, poligamia si monogamia.

a)- Casatoria pe grupe este forma istorica cea mai veche a familiei si apartine oranduirii primitive gentilice. In cadrul acesteia, domina casatoria pe grupe, sub forma familiei inrudite prin sange sau a familiei punalua (tovaras). Exista opinii potrivit carora casatoria pe grupe a supravietuit in unele zone geografice ale lumii pana in secolul al XIX-lea, acolo unde nivelul de dezvoltare economico-sociala si culturala era mult scazut. (Morgan)

Intelegem prin familie de grup propriu-zisa, un amestec de poligamie si poliandrie, avand ca nota distinctiva faptul ca barbatii unei clase se casatoresc cu femeile altei clase. Fiecare femeie si fiecare barbat sunt sotie, respectiv sot dinainte determinat de clasa in care se naste. In acest caz, casatoria este valabila intre grupuri si nu intre indivizi, pentru ca grupul este exogam. Familia punalua este o familie de grup unde numai mama este cunoscuta : descendenta se socoteste numai pe linie materna. Mama isi ingrijeste copiii, dar ii numeste fii si fiice si pe ceilalti copii ai grupului.

b)- A doua treapta in evolutia familiei este, din perspectiva lui N.Petrescu, poligamia, respectiv casatoria unui barbat cu mai multe femei. Poligamia determina prestigiul barbatului, pozitia lui materiala si sociala, stabilirea descendentei pe linie patrilineara. Aparitia si persistenta acestei forme este determinata atat de factorii economico-sociali, dar si de traditii, deprinderi, tendinte naturale.

c)- Progresul real in reglementarea relatiilor dintre sexe, in transmiterea averii si numelui descendentilor cu paternitate certa este legat de aparitia familiei monogame (unirea unui barbat cu o singura femeie). Si acest tip de familie a coexistat cu poligamia si poliandria inca din epoca primitiva. Din acest motiv, analistii sociali considera monogamia drept cea mai veche, mai naturala si mai corespunzatoare forma de uniune a speciei umane. Sa vedem cum a evoluat ea in societatile preindustriale si apoi in societatea industriala.

1)- Familia in societatile preindustriale a variat ca forma de la un popor la altul (asa cum am aratat deja prin teoria familiei a Scolii Le Play), desi, in majoritatea cazurilor oamenii traiau in familii largi, cu mai multe generatii, functionand ca o unitate de productie economica.

Reprezentative in acest sens sunt zadruga in Balcani, familiile comunitare in India si familia largita in Europa de Est.  In zadrugile sarbesti  afirma H.Stahl (1968),  se aduna intr-o singura gospodarie un grup destul de mare de familii inrudite intre ele cuprinzand uneori peste 50 de membri. Specific acestui tip era atat numarul mare de persoane reunite in grup, cat si faptul ca, la varsta casatoriei, tinerii ramaneau sa locuiasca in casa parinteasca. Deci, in aceasta situatie convietuiau mai multe generatii si desigur, mai multe familii nucleare (conjugale) reunite intr-una larga (extinsa). Aceasta organizare a familiei si-a facut simtita influenta in zona sud-vestica a tarii noastre, unde intalnim forme zadrugale restranse, asa numitele comunioane . Hof-ul german este gospodaria vechilor comunitati germane, unde familia taraneasca reunea mai multe generatii, reprezentand un  sistem al asigurarilor sociale pe care societatea nu-l poate oferi in mod direct . (Stahl, 1968) In Romania, Stahl identifica familia traditionala de tip lastar, avand toate proprietatile atribuite acestui tip de familie de catre Demolins.

In structura familiei traditionale exista o ierarhie de roluri bine precizate, necesare pentru obtinerea productiei, pentru gestionarea patrimoniului familial, pentru asigurarea educatiei copiilor. Seful familiei este, de regula, barbatul cel mai varstnic. Rolurile femeii in structura familiei traditionale sunt legate de asigurarea continuitatii grupului, de cresterea copiilor si de satisfacerea treburilor menajere. Copiii sunt importanti doar pentru asigurarea perenitatii grupului si pentru participarea la sarcinile gospodariei.  Acest tip de familie este deci, o institutie. Individul se estompeaza in folosul acestei institutii care exista atata timp cat exista patrimoniul care-i asigura continuitatea . (H.Stahl, 1968)

In ceea ce priveste relatiile cu alte institutii, familia traditionala a dezvoltat puternice relatii de vecinatate si de comunitate bazate pe cooperare si intrajutorare, relatii ce iau o forma manifesta cu ocazia unor sarbatori religioase sau familiale si a unor petreceri laice. Astfel, familia alcatuieste o veriga importanta a coeziunii si stabilitatii societatii. (apud M.Voinea, 1978)

2)- Familia in societatea industriala. Perioada industrializarii, urbanizarii, migratiilor si modernizarilor antreneaza o serie de modificari in structura si functiile familiei. (A.Toffler, "Politica in al treilea val", 1995) Sub influenta factorilor economici, familia nucleara ia locul familiei largite, devenind tipul modern, acceptat si raspandit in toate societatile.  Familia nucleara a devenit o trasatura specifica a tuturor societatilor apartinand celui de-al doilea val , afirma Toffler. Totodata, o serie de functii ale familiei sunt preluate de institutiile specializate : gradinite, scoli, azile pentru batrani.

Schimbarile profunde suportate de familie in societatea contemporana sunt evidentiate cu acuratete de I.Mihailescu (2000) :  Schimbarile survenite sunt atat de importante incat si termenul de familie a devenit tot mai ambiguu, tinzand sa acopere astazi realitati diferite decat cele caracteristice generatiilor precedente . Schimbarile au fost determinate de urmatoarele categorii de cauze obiective :

a)- angajarea masiva a femeilor in activitati extrafamiliale care influenteaza nivelul fertilitatii, functia economica si socializatoare a familiei si diminueaza puterea autoritara a barbatului ;

b)- un puternic proces de mobilitate teritoriala sub forma unei migratii definitive sau temporare, care contribuie la  spargerea  modelelor traditionale de viata familiala. Se apreciaza ca mobilitatea teritoriala contribuie la largirea considerabila a ariei de selectie a partenerului cuplului, creand conditiile unei raspandite casatorii exogene geografic ;

c)- procesele de urbanizare si modernizare care au creat o interferenta a modelelor familiale urbane si rurale traditionale si au generat aparitia unor modele noi de asociere intre sexe ;

d)- cresterea gradului de scolarizare a populatiei si, indeosebi, ridicarea nivelului de instructie al femeilor au antrenat modificari in varsta la casatorie, in diviziunea rolurilor si autoritatii, in atitudinea fata de maternitate, fata de planningul familial. (apud M.Voinea, 1993)

Ca urmare, apar schimbari atat in cadrul comportamentelor premaritale, cat si la nivelul intrafamilial. In ceea ce priveste comportamentele premaritale, se observa in perioada actuala o extindere a coabitarii premaritale, un control al fecunditatii, cresterea celibatului. La nivel intrafamilial au loc o serie de modificari in directia cresterii importantei relatiilor emotional-afective si tendinta de participare a barbatilor la treburile menajere si la cele legate de ingrijirea copiilor. Dupa 1950 apar schimbari ale modelelor familiale, pe de o parte, vechile modele fiind restructurate, iar pe de alta parte, aparand noi forme de viata familiala.

In acest sens, A.Toffler subliniaza ca familia nucleara nu mai este acum un model atat de raspandit, din cauza aparitiei de noi fenomene (sau de dimensiuni inca necunoscute ale acestora : extinderea celibatului, a concubinajelor, a casatoriilor de proba, a mariajelor plurisecventiale si cresterea divortialitatii). Apar noi modele familiale : menaje de o singura persoana (celibatul sau nonmariajul), concubinaje, uniuni homosexuale, cupluri fara descendenti, familii monoparentale, casatorii comasate. Le vom defini intr-un capitol separat dedicat casatoriei si alternativelor la casatorie si familie.

Toate aceste fenomene au consecinte grave pentru indivizi si societate : frustrarea individului de o serie de satisfactii proprii vietii de familie, cresterea frecventei bolilor psihice, a sentimentului de insecuritate, a deviantei. Cercetarile de sociologia familiei au pus in evidenta o serie de similaritati in dinamica familiei in societatile contemporane :

- scaderea ratei casatoriilor sanctionate legal (indeosebi Danemarca si tarilescandinave ; Romania prezinta una dintre cele mai inalte rate ale casatoriilor legale in Europa) ;

- cresterea varstei medii la casatorie ;

- cresterea ratei divorturilor si recasatoriilor ;

- cresterea bunastarii medii a familiei si cresterea contributiei femeilor la

aceasta bunastare ;

- cresterea ponderii femeilor casatorite care desfasoara o activitate permanenta

extrafamiliala ;

cresterea calitatii ingrijirii copiilor (prin contributia parintilor si a serviciilor

sociale specializate) ;

- redistribuirea mai egalitara a puterii si autoritatii intre soti ;

- cresterea ponderii cuplurilor in care unul sau ambii parteneri au relatii

sexuale extramaritale si cresterea tolerantei sociale fata de aceste comportamente ;

- cresterea ponderii cuplurilor care folosesc mijloace contraceptive ;

- scaderea ratei natalitatii si a numarului mediu de copii pe familie ;

- cresterea ponderii nasterilor in afara casatoriilor legale ; 

amanarea fertilitatii cuplului pana la demararea carierei profesionale.

In asemenea conditii de marcante schimbari, apare legitima intrebare formulata de A.Toffler :  ce forma trebuie sa imbrace relatiile de familie pentru a asigura unitatea ei ? . Optiunea sociologului american este familia comunitara care-si desfasoara munca la domiciliu si care va comporta caracteristicile tehnice ale sfarsitului de secol si de mileniu : ascensiunea electronicii. Toffler preconizeaza un model familial in care, datorita muncii in comun la domiciliu vor fi revigorate interesele si relatiile partenerilor, si deci, functiile institutiei familiei.

A.Giddens face o analiza ampla a schimbarilor trasaturilor familiei in lume (2001, 157-162). Din punctul sau de vedere, principalii factori ce au determinat schimbari in sistemele traditionale familiale din Asia, Africa si Oceanul Pacific, sunt raspandirea culturii occidentale si dezvoltarea guvernelor centralizate in zone alcatuite pana atunci din mici societati autonome. In plus, spune Giddens, guvernele actioneaza in sensul modificarilor tipurilor de comportament traditional. Astfel, in China sau Mongolia, datorita cresterii rapide a populatiei, Guvernele au introdus programe sociale de sustinere a familiilor mai putin numeroase, folosirea contraceptivelor, etc. Cele mai importante schimbari care au loc in lume, dupa parerea lui Giddens sunt urmatoarele :

Influenta familiilor largite si a altor grupuri bazate pe relatiile de rudenie este in curs de scadere.

Se manifesta o tendinta generala de libera alegere a partenerului marital.

Drepturile femeilor recunoscute au o deschidere tot mai mare, atat in privinta initierii mariajului cat si in cea a luarii de decizii in interiorul familiei.

Casatoriile intre rude sunt tot mai putin frecvente.

In societatile care erau altadata foarte restrictive se observa o mai mare libertate sexuala.

Se manifesta o tendinta generala de extindere a drepturilor copiilor.

Concluzia lui Giddens este urmatoarea : toate aceste schimbari  creeaza o miscare mondiala catre mentinerea familiei nucleare, desfiintand sistemele de familie largita sau alte tipuri de grupuri bazate pe grade de rudenie.  (Giddens, 2001, 157)