EREDITATE-MEDIU-CRIMINOGENEZA

EREDITATE-MEDIU-CRIMINOGENEZA

Comportamentul deviant care intereseaza,in primul rand psiho-sociologia si criminologia , decurge intotdeauna din antecedentele individului .

In analiza acestor antecedente , de-a lungul timpului s-au cristalizat mai multe conceptii , si anume : conceptia dupa care comportamentul deviant este rezultatul ereditatii, iar dupa o alta conceptie , el este rezultatul influentelor exercitate de mediu.

In prezent, majoritatea autorilor sunt de acord ca cei doi factori se afla in interactiune.

Conceptia moderna asupra ereditatii

Problema abordata,formulata psihologic , este urmatoarea : comportamentul deviant este sau nu invatat si daca este ,in ce masura?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare este necesara analiza acceptiunii actuale a notiunii de ereditate si de mediu . In primul rand,trebuie subliniat ca separarea elementelor ereditare de cele achizitionate ulterior , la omul normal,adult este extrem de grea daca nu imposibila.

Sudarea totala a celor doi factori principali care determina personalitatea umana, comportamentul uman, este atat de evidenta incat nu mai necesita nici un fel de demonstratie.

Termenul de ereditate se refera la zestrea biologica a individului care se transmite pe cale genetica de la antecesor la succesor. Diferitele experimente efectuate asupra unor specii demonstreaza ca unele calitati considerate ereditare, si deci in mare masura fixe, pot si ele sa fie modificate si chiar inlocuite. Deci, stiinta a ajuns la concluzia ca stabilitatea acestor gene pare a fi relativa. Fixitatea ereditatii este contrazisa pe plan uman si de alte fapte si fenomene cunoscute. Astfel, de pilda, inaltimea caracteristica pentru anumite populatii se schimba in influenta unui regim alimentar si climateric diferit de cel originar, chiar in decursul vietii unei singure generatii.

Ceea ce stim azi cu certitudine este faptul ca niciun continut psihic nu se mosteneste. Pe cale ereditara se transmit doar predispozitii care numai in conditii de mediu favorabil devin si realitati. Cele spuse par a fi contrazise de unele fapte ce se pot constata in fiecare zi. Astfel, de pilda, o seama de caracteristici de ordin psihic apar la copii de aidoma cum se manifesta ele si

la parinti. Atitudini de tot felul, manifestari din cele mai variate, constituie caracteristici de familie care nu o data se reproduc de-a lungul unei generatii.

O analiza aprofundata a fenomenelor respective ne arata ca avem de-a face cu comportamente imitative si nu o data cu invatarea, care prin fidelitate dau doar impresia unor caracteristici ereditare.

Pe de alta parte insa tot afirmand labilitatea masei ereditare, trebuie sa subliniem ca erediatea poate pune limite foarte clare si precise in calea dezvoltarii fizice si sociale ale individului. Acest fapt se evidentiaza mai ales la cazuri extreme. Malformatiile sau defectiunile innascute sau mostenite care au un caracter de ireversibilitate in esenta lor nu pot fi contrabalansate de nici un fel de influenta a mediului. Oricum ar fi, zestrea ereditara nu actioneaza niciodata direct si in sine asupra formarii personalitatii si, bineinteles, nici asupra deformarii ei, ci intotdeauna prin intermediul factorilor sociali de mediu. Infirmitatea de origine biologica actioneaza pe plan psiho-social, intr-un lant intreg de cauze si efecte adesea foarte indepartate de la cauza originala. Cunoasterea acestui de fenomen este destul de importanta sub aspectul intelegerii crimonogenezei. Nu o data comportamentul deviant este determinat de mici infirmitati de ordin ereditar care, traite subiectiv ca un puternic sentiment de inferioritate, pot provoca acte si atitudini anti-sociale.

Nu este lipsit de interes in aceasta problema examinarea in treacat a fenomenului perceptiei sociale a ereditatii. Este cert ca unele caracteristici anatomo-morfologice innascute sunt diferit apreciate in unele culturi si ca exista sub acest aspect indivizi favorizati sau defavorizati din punct de vedere social.

Un fizic placut, o constructie robusta, pot oferi avantaje de pornire pe plan social, tot asa cum un fizic neplacut poate deveni o sursa de nemultumire sau de disperare, ceea ce poate favoriza si crimogeneza.

Din toate aceste rezulta pe de o parte, ca este gresit sa nu intrebam in ce masura contribuie ereditate si in ce masura mediul la comportamentul deviant, deoarece aici nu exista un raport cantitativ, ci doar unul calitativ. Problema se formuleaza in mod corect: cum contribuie ereditatea si mediul la formarea personalitatii si deci a comportamentului individual?

Pe de alta parte, devine limpede ca nu putem vorbi de o criminalitate innascuta, asa cum nu poate fi vorba nici de o predispozitie la crima. Textura intima dintre elementul ereditar si cel socio-cultural este de asa natura incat exclude, in cadrul unei viziuni corecte, incercarea de a biologiza un fapt de ordin psiho-social cum este devianta.

Conceptia moderna asupra mediului.

Chiar daca avem in vedere labilitatea ereditatii si posibilitatea de mutatii pe acest plan, totusi, in mare ereditatea nu este direct sub controlul nostru si in

nici un caz nu este in masura in care mai putem controla si celalalt mare element al comportamentului uman, si anume: mediul.

Prin mediu intelegem totalitatea conditiilor si a stimulilor externi a organismului care exercita influenta persistenta asupra individului formand trasaturile sale fizice si psihice prin solicitarile permanente ale potentialelor sale native, precum si a celor dobantite in cursul existentei.

Mediul deci favorizeaza cresterea individului, asigura conditiile de dezvoltare, a proceselor vitale si determina dezvoltarea si formarea comportamentului sau. Mediul sau ambianta, cum i se mai spune, este constituit din tot ceea ce ne inconjoara.

Obisnuit se vorbeste despre mediul fizic-geografic sau de mediul natural in opozitie cu cel social. Din faptul ca natura este culturalizata rezulta ca omul traieste mai mult in cultura decat in natura si ca odata atins un anumit grad de dezvoltare in civilizatie omul se poate sustrage din ce in ce mai mult de sub influenta naturii. Pentru problema comportamentului deviant studierea mediului natural nu are o importanta decisiva, in schimb cu atat mai important devine mediul social, fiind compus nu numai din fiinte umane, ci si din raporturile care exista intre ele, ambele putand sa influenteze.

Notiunea de mediu social se refera la mai multe straturi, putandu-se vorbi despre medii sociale, deoarece omul traieste intr-un mediu inductabil ( familia, comunitatea de origine ), un mediu ocazional ( scoala ), un mediu obtional (prieteni, colectiv de munca ) si un mediu de contrangere ( spital, armata ) formandu-se raporturi de permanenta interactiune intre individ si mediile in care traieste.

Cand analizam comportamentul deviant al unui individ trebuie sa evidentiem atat calitatea convergenta sau divergenta a diverselor influente, cat si durata influentei, precum si intensitatea ei. Intensitatea influentei poate da explicatia tendintei spre deviere sociala sau legala. Rezultanta jocului de forte care influenteaza individul este comportamentul mai mult sau mai putin stabil care apare ori de care ori apare si o situatie specifica.

Psihologia moderna a demonstrat azi cu puternice argumente ca bazele personalitatii se formeaza in primii 5-6 ani ai existentei, aceasta insemnand ca mediul inductabil ( familia, comunitatea ) in care traieste un individ in prima faza a vietii sale este determinant si influentele ulterioare vor trebui sa fie deosebit de convergente in sens pozitiv si intense pentru a putea mentine si dezvolta o personalitate formata pozitiv in primii ani de viata sau pentru a contrabalansa o personalitate care, prin natura lucrurilor s-a format in sens negativ.

Mediul, aflandu-se in mare masura sub controlul omului fata de factorii ereditari, exista posibilitatea de a actiona insitutionalizat prin scoala, comunicatii in masa, deci de a actiona pe plan educational exploatand educabilitatea individului sau contrabalansand greaua lui educabilitate.

Nu trebuie sa uitam de forma traditionala de educatie in familie care nu e intotdeauna pozitiva, dar mai ales nu trebuie sa uitam de presiunea puternica a educatiei sponane care actioneaza extrafamilial si de cele mai multe ori o pondere marita. Ne gandim aici la influenta persoanei semnificative pe care omul o alege constient sau inconstient drept model si care poate sa-l influenteze negativ sau pozitiv in actiunile sau comportamentele sale.

O analiza asupra delincventilor recidivisti aduce la suprafata intotdeauna existenta unei persoane semnificative care, prin modelul negativ oferit si prin forta de influentare, reuseste sa devieze un tanar spre calea delincventei. Din toate aceastea rezulta deci ca, educatia sociala determina o a doua natura care isi pune amprenta pe unele manifestari chiar intime ale individului care, la prima vedere, s-ar parea ca nu au nimic de a face cu mediul social.

Bibliografie: Butoi,Tudorel - "Victimologie si psihologie victimala" , Editura Pinguin Book , Bucuresti 2008