Grupuri de socializare

Grupuri de socializare

Numerosi autori considera ca socializarea reprezinta obiectivul fundamental al oricarui tip de grup, deoarece prin activitatile de grup se urmareste, in general, schimbarea atitudinilor si comportementelor participantilor astfel incat acestea sa devina acceptabile social. Nota distinctiva a grupurilor de socializare este aceea ca, prin intermediul lor se urmareste explicit dezvoltarea abilitatilor sociale, cresterea increderii in sine ca si planificarea unor scopuri emergente.

Grupurile de socializare pot fi organizate:

cu tineri ce au manifestari predelincvente, cu scopul de a reduce propensiunea spre astfel de comportamente,

cu persoane apartinand unor etnii diferite, pentru reducerea tensiunilor interetnice,

cu varstnici, cu scopul de a-i remotiva pentru o viata activa ca si pentru a-i implica in diferite activitati,

cu delincventi aflati in detentie, cu scopul de a-i pregati pentru reintegrarea in familie si comunitate dupa liberare,

cu viitoarele tinere mame, in perioada de sarcina,      pentru a planifica viitoarele roluri,

Conducerea grupurilor de socializare reclama cunostinte si abilitati substantiale in domeniile dezvoltarii personale, a pregatirii pentru schimbare si a stimularii schimbarii, a dinamicii de grup.

Grupuri terapeutice

Grupurile terapeutice reunesc membri care se confrunta cu probleme de viata dificile, ca si membri cu tulburari emotionale si de personalitate.

Conducerea grupurilor terapeutice presupune stapanirea in cel mai inalt grad:

a cunostintelor despre dezvoltarea personalitatii, comportamentul uman, dinamica de grup;

a capacitatilor de empatizare, receptare, reactivitate si disponibilitate vis a vis de problemele celorlalti;

a competentelor de consiliere ca si a tehnicilor de grup menite sa creeze un climat protectiv, de incredere, optim pentru recuperarea si dezvoltarea personala, propice schimbarii.

Grupurile terapeutice au multe elemente comune cu consilierea individuala, deoarece scopurile lor vizeaza prelucrarea in profunzime a temelor personale ca si elaborarea unor strategii de rezolvare a acestora. Liderii grupurilor terapeutice opteaza de regula pentru o modalitate de abordare specifica:

Psihanaliza

Terapia cognitiva

Terapia experentiala

Analiza tranzactionala

Terapia centrata pe client

Psihodrama

Desi grupurile terapeutice au inceput prin a fi conduse de psihologi si psihiatri, formarile in psihoterapiile de grup includ in prezent si asistentii sociali. Este din ce in ce mai raspandita, in prezent, in lume, utilizarea grupurilor terapeutice in practica asistentei sociale si aceasta deoarece, fata de interventia individuala abordarile de grup prezinta unele avantaje:

in grupuri este functional pentru participanti      principiul "terapiei terapeutului": membrii grupului au posibilitatea de a experimenta roluri diverse, inclusiv acela de a oferi ajutor celorlalti (prin impartasirea experientei proprii, prin distribuirea in roluri de "persoana care ajuta", etc);

grupul faciliteaza perceperea propriei probleme si din perspectiva celorlalti, sesizarea faptului ca exista alternative de a trai, intelege si rezolva o problema de viata;

grupul reprezinta un mediu propice de experimentare si exersare a abilitatilor de relationare pentru cei care intampina dificultati;

practica a demonstrat ca schimbarile de atitudine, comportament si chiar personalitate se produc mai repede in cadrul grupurilor decat in interventiile individuale;

desi efortul profesional al liderului este considerabil in cadrul grupurilor, un avantaj este ca de acesta (de efortul profesonal), beneficiaza simultan mai multe persoane.

In concluzie, liderul grupurilor terapeutice va utiliza cunostintele si abilitatile proprii consilierii individuale si dinamicii de grup cu scopul de a ameliora disfunctiile atitudinale si comportamentale.