SOCIETATEA CA SISTEM

SOCIETATEA CA SISTEM

MODELE ALE SOCIETATII CA OBIECT AL ANALIZEI SOCIOLOGICE

Modelul evoloutiv al societatii

Inca de la primele lucrari realizate de precursorii sociologiei, omul si societatea erau considerate intr-un permanent progres care tindea spre grade de evolutie apte sa le conduca de-a lungul timpului, spre o faza finala de perfectiune.

Compte stabilea cele trei mari stadii de-a lungul carora toate societatile trebuie sa treaca: cucerirea, apararea si industria. In cadrul fiecareia din aceste faze, el distingea stadii paralele de dezvoltare a gandirii umane.

Durkheim a sustinut ca dimensiunea cea mai importanta a societatii este gradul sau de specializare sau, cum spunea el, "gradul de diviziune a muncii".

Modelul organicist

In gandirea sociala au existat totdeauna analogii intre societate si organismele vii. Manifestarea cea mai cunoscuta a acestui mod de a gandi s-a observat in conceptele legate de structura si functiunea folosite in lucrarile lui Spencer si Durkheim si in operele antropologilor englezi Malinowski si Brown.

Trasatura principala a punctului de vedere structural-functional rezulta din recunoasterea unei importante deosebite care i se acorda societatii si interrelatiilor institutiilor sale.

Viata sociala continua pentru ca societatile gasesc mijloacele (structurile) cu care acestea satisfac nevoile (functiile), care sunt preexistente si consecinte ale vietii organizate.

Scopul celor ce aplica metoda organicista (structural-functionala) este acela de a determina care sunt conditiile si cerintele vietii sociale, de a determina procesele cu ajutorul carora o societate incearca sa-si satisfaca propriile nevoi.

Modelul de echilibru si modelul de conflict

Modelul de echilibru al societatii reprezinta o versiune particulara a perspectivei functionaliste. Se afirma ca acest model desconsidera aspectul conflictual si tensional al societatii si exercita o influenta politica conservatoare asupra gandirii sociologice.

Teoria functionalista sustine in mod deschis ca lipsa prelungita a practicarii anumitor functii duce la dizolvarea societatii si ca schimbarea unei structuri influenteaza asupra abilitatii de a practica o functie, ca schimbarea unei substructuri prezinta importanta in mod obisnuit pentru alte substructuri ale aceluiasi sistem.

Teoria echilibrului este, in principal, elaborata de T.Parsons.

Fata de Modelul de echilibru se afirma aparitia Modelului conflictual al societatii.

Acesta sustine ca in societatea moderna nu se poate vorbi de un echilibru armonios pentru a carui conservare se utilizeaza resursele sociale.

Dimpotriva, majoritatea societatilor cunosc manifestari de conflict si, cu deosebire, un conflict de interese. De aici deriva convingerea dupa care conditia fundamentala a vietii sociale nu este consensul ci desensiunea din care decurge lupta pentru putere si pentru avantajele economice antre diversele grupuri sociale.

Scopul utilizarii modelelor este de a asigura sociologiei mijloacele necesare pentru a obtine cunostinte prin care sa poata efectua o analiza specifica a societatii, prin care sa contribuie intr-o modalitate proprie la dezvoltarea sistemului social.