influenta sociala

V. comunicare, control social, grup social, manipulare, persuasiune, socializare

Actiune exercitata de o entitate sociala (persoana, grup etc.) orientata spre modificarea optiunilor si manifestarilor alteia. I.s. este asociata cu domeniul relatiilor de putere si control social, de care se deosebeste intrucit nu apeleaza la constringere. Se exercita in forma persuasiunii, manipularii, indoctrinarii sau inculcarii, asociindu-se cu procesele de socializare, invatare sociala sau comunicare. In acest sens, R. Boudon si F. Bourricaud (1982) apreciau ca i.s. "poate fi considerata ca o forma foarte specifica a puterii, a carei resursa principala este persuasiunea'.

♦ Se pot distinge diferite tipuri de i.s. In functie de intentionalitatea ce le este specifica, se distinge intre i.s. Intimplatoare si cele programate, in timp ce primele se realizeaza in procesul interactiunii sociale, ducind la schimbarea reciproca de atitudini sau comportamente de catre persoanele implicate, celelalte presupun initierea de actiuni de organizare si dirijare ale invatarii pentru atingerea unor obiective prestabilite. In functie de entitatile implicate, i.s. se poate realiza intre grup si individ, intre grupuri sau intre indivizi, in primul caz, i.s. este asociata cu procese de grup care.vizeaza conformitatea, conducerea, stratificarea, climatul de grup etc. De exemplu, persoana care detine pozitia de lider dirijeaza grupul catre realizarea scopurilor activitatii sau grupul exercita i. pentru conformarea membrilor sai. I. dintre grupuri pot lua forma asimilarii, schimbului reciproc etc. I. interpersonala se realizeaza incidental sau sistematic (pedagogic) si poate lua forma simetriei interactionale sau a asimetriei emitator/receptor. Clasificarile dihotomice mentionate pot fi privite din perspectiva interferentei lor pentru a caracteriza multidimensional o i.s. Astfel, o i.s. poate fi interpersonala, implicita si accidentala sau se refera la relatia asimetrica dintre un individ si un grup derulata pe o durata mai lunga de timp.

♦ I.s. include patru componente (E. P. Hollander): sursa, mesajul, receptorul si contextul de realizare. Sursa poate fi reprezentata de o persoana sau un grup si se poate releva intr-o interactiune directa sau intermediata de un canal de transmitere (radio, TV etc.). Mesajul consta in comportamente sau actiuni verbale si nonverbale cu un anume continut. Receptorul este destinatarul sau persoana care asimileaza mesajul i. In functie de propriile motivatii, asteptari, perceptii si de pozitia pe care o ocupa in structura sociala. Relatia dintre sursa si mesaj se realizeaza intr-un context determinat, individualizat de structura sociala si normativa prevalenta. Efectele i.s. sint profund dependente de context, intrucit acesta stimuleaza sau blocheaza receptivitatea si creeaza conditii de acceptare, intarire si manifestare a schimburilor eventual produse. Totodata, in evaluarea receptivitatii si efectelor i.s. trebuie avut in vedere si gradul de dependenta a individului fata de context, care variaza cu virsta (fiind maxima in copilarie si diminuindu-se treptat pentru a afirma selectivitatea individuala fata de i.) si cu specificul contextului (in special cu modul de distribuire a puterii si controlului social). In general, orice relatie de i. se exercita intr-un context ambiguu datorita insuficientei informatiilor despre elementele alcatuitoare si despre intensitatea sau efectele receptarii.

l.s. poate fi insa considerata ca unul din mecanismele de reducere a ambiguitatii prin interventia a doua serii de factori. Pe de o parte, initiatorul I. deliberate se presupune a detine un grad acceptabil de competenta si informatie, fiind animat de intentii care sint apreciate de catre receptor ca bine orientate. Pe de alta parte, relatia de influentare se bazeaza pe un consens tacit al entitatilor implicate asupra valorilor impartasite si al efectelor probabil produse. Daca initiatorul i. este perceput dintr-o perspectiva negativa, ca manipulator sau chiar dusman, atunci receptarea inceteaza, i. nu se poate produce. Considerarea acestor factori nu plaseaza l.s. In categoria fenomenelor ce dispun de o logica stricta, ci in cea a proceselor multiplu dependente.  M.V.