interactiune sociala

V. actiune sociala, competitie, conflict, cooperare, grup social, influenta sociala, relatie sociala

Actiune reciproca sau rezultanta a cuplarii (interferentei) actiunilor initiate de persoane, grupuri sau colectivitati, prin care se influenteaza conditiile de manifestare si performantele obtinute, l.s. este interpersonal sau intergrupala, situationala, de durata variabila si rezulta din influentele reciproce ale agentilor implicati. In functie de modurile de influentare reciproca, se disting trei forme de i.s.: cooperare, opozitie si acomodare. Cooperarea se produce atunci cind interesele si orientarile actiunilor individuale sint similare sau comune, pe cind opozitia se constituie in conditii de diferentiere si divergenta. Cooperarea are o dimensiune gratificatoare (cind o persoana o solicita pe alta sa-i ofere raspunsuri incurajatoare pentru propria actiune, sporindu-i securitatea emotionala) si una instrumentala (atunci cind realizarea unui scop solicita efortul concertat al unor actiuni initiate de doi sau mai multi agenti). Opozitia poate lua forma competitiei (numai un partener isi realizeaza maximal scopurile) sau a conflictului (in conditii de orientare divergenta ireconciliabila a intereselor, scopurilor sau optiunilor partilor). Acomodarea este i.s. care rezulta din modificarea sau ajustarea actiunilor in vederea cresterii gradului lor de compatibilitate. Aici intervine un proces de negociere intersubiectiva implicita sau explicita menit sa reduca divergentele de orientare si sa sporeasca gradul de cuplare a actiunilor individuale.

In general, i.s. presupune un consens tacit, sau explicit al actorilor sociali asupra regulilor care reglementeaza raporturile interpersonale sau intergrupale. I.s. relativ stabile sau repetate in situatii diferite circumscriu o relatie sociala. In acest sens relatia sociala poate oferi temei de anticipare a i.s.  L.V.