Locul metodei biografice in sociologia contemporana

Locul metodei biografice in sociologia contemporana.

William Isaac Thomas si Florian Znaniecki cu lucrarea lor 'The Polish Peasant in Europa and America' (15 000 scrisori schimbate intre emigranti polonezi sau autobiografia unui aventurier polonez) aparuta in 1927, au publicat primul document biografic in sociologie, care s-a bucurat de o atentie deosebita. Departamentul de sociologie al Universitatii din Chicago a dezvoltat puternic aceasta perspectiva in anii 1920. Fondata dintr-un punct de vedere teoretic pe psihologia sociala a lui Georges Herbert Mead si puternic recomandata de Ernest W. Burgess, metoda biografica si-a gasit un loc important in programul de cercetare al departamentului. Acest program de cercetare nu rezulta dintr-o teorie axiomatica bine structurata, ci mai degraba dintr-o conceptie asupra caracteristicilor oraselor si vietii urbane care a impregnat mult cercetarea facuta la Chicago in cursul acelei perioade stimulante care a urmat sosirii lui Robert E. Park in 1916. In epoca lui Park cercetarea avea un aspect etnografic. Cercetarea tinea intotdeauna cont de de particularitatile locale, descoperind aspecte intr-adevar caracteristice pentru Chicago anilor '20, pentru a intelege fenomenul social al deviantei 'din interior'. Facand aceasta, studiile realizau partial un mozaic detaliat si de mare complexitate, pentru care orasul insusi era subiectul, si acest 'caz' putea servi pentru testarea unei mari varietati de teorii si punerea in relatie, chiar daca de o maniera imperfecta, a unei multimi de fenomene aparent distincte.

George Herbert Mead (1934) ne-a invatat ca realitatea vietii sociale este un schimb de simboluri semnificative in cadrul caruia oamenii incep actiuni si apoi isi ajusteaza si reorienteaza activitatea in functie de raspunsurile (reale sau imaginare) pe care ceilalti le-au dat la aceste actiuni. Formarea unui act individual este un proces in care conduita este in mod continu remodelata pentru a tine seama de asteptarile altora, exprimate in situatia imediata sau anticipate de actor. Activitatea colectiva desemnata prin concepte ca 'organizare' sau 'structura sociala' se construieste pornind de la un proces continu de ajustare reciproca a actiunilor tuturor actorilor implicati. Procesul social nu este deci un joc imaginar de forte invizibile sau o rezultanta a interactiunii multiplilor factori sociali, ci este un proces observabil de interactiune simbolic mediatizata.

Metoda s-a dezvoltat mai mult sau mai putin simultan in Polonia, unde sociologii au lansatmari concursuri publice pentru strangerea de memorii ale taranilor, muncitorilor, somerilor, etc. Un interes de exceptie prezinta importanta utilizarii autobiografiei in Polonia. Pe baza lucrarilor poloneze in domeniu, Janina Markiewicz-Lagneau a scris : 'Se poate considera ca sub raportul rigorii stiintifice, aceasta tehnica aduce o solutie in acelasi timp eleganta si pertinenta problemelor puse de specificitatea stiintelor umane.'(1976, p. 609).

Sa ajutam practicilor vechi deja prezentate, pozitia epistemologica a lui Wilhelm Dilthey care in 1883 vedea in biografie 'faptul istoric fundamental in stare pura'(1942). In fapt, evenimentul este ceea ce ne priveste. Viata noastra cotidiana, de la nastere pana la moarte, nu este decat o tesatura de evenimente. Pentru Karl Mannheim este decisiv sa constate ca indivizii sunt in mod diferit 'marcabili' de catre evenimentele istorice in functie de faza vietii in care se gasesc la un moment dat. (1990). Predominanta primelor impresii joaca un rol important. Evenimentele specifice influenteaza destinul unor grupuri intregi de populatie sau se reflecta in el, pentru ca indivizii sunt in mod necesar membri ai unor grupuri diferite, care experimenteaza ciclul lor de viata in conditii specifice.

In Romania, Scoala Monografica de la Bucuresti cu Dimitrie Gusti (1880-1955) are marele merit de a fi colectat prin studiu sistematic, in maniera etnografica, biografii de tarani in cadrul monografiilor satelor romanesti (Gusti : 1935).

Dupa o perioada de desuetudine in anii 1950 si 1960, in timpul careia sociologia neo-pozitivista s-a situat pe primul plan, evenimentele din mai 1968 in Franta, la fel ca si toate miscarile americane de contestare a ordinei stabilite au impus interesul pentru cercetarile calitative, si pornind de aici pentru metoda biografica.

In Franta, Daniel Bertaux, cu raportul sau 'Istorii de viata sau povestiri de practici ? Metodologia cercetarii biografice in sociologie' publicat la CORDES in 1976, a fost unul din primii care a atras atentia asupra povestirilor de viata si incepea o reflectie asupra a ceea ce el numea cercetarea biografica. A fost rapid creat un grup pentru promovarea sa : GEABS (Grupul pentru Studiul Cercetarii Biografice in Sociologie).

Biografia nu este un 'material ordinar' in stiintele sociale. Reflectand la locul metodei biografice in sociologia contemporana, Howard S. Becker (1986) a pus in evidenta unele din functiile indeplinite de documentele biografice. In primul rand, biografia este o piatra de incercare utila in judecarea valorii teoriilor care pretind ca trateaza anumite fenomene. Astfel, chiar daca, biografia nu furnizeaza prin ea insasi proba decisiva in favoarea unei ipoteze, ea poate fi un caz negativ care va ajuta la o analiza scrupuloasa, sugerand directia pe care trebuie sa o ia cercetarea. In al doilea rand, biografia permite sa se abordeze domenii alaturate celui unei alte cercetari. Fiecare cercetare debordeaza pe terenuri noi, pe care nu le exploreaza in profunzime, pe domenii importante pentru obiectivele sale principale, in care insa procedeaza mai mult prin supozitie decat prin investigare. Biografia furnizeaza o baza pentru a fonda aceste ipoteze in realitate si o indicare aproximativa a directiei in care se afla adevarul. In al treilea rand, biografia poate fi particular utila pentru claricarea aspectului subiectiv al proceselor institutionale care au facut obiectul a numeroase studii si multe ipoteze necontrolate. In al patrulea rand, biografia, prin bogatia sa in detalii, poate fi importanta cand si acolo unde cercetarea stagneaza dupa ce a epuizat analiza catorva variabile cu precizie crescuta, dar cu un randament descrescand al cunoasterii. In acest caz, datele bogate, chiar daca putin sistematizate, ale metodei biografice, pot servi pentru reorientarea campului lor de investigare. In al cincilea rand, mai mult decat oricare alta tehnica, cu exceptia poate a observatiei participante, biografia poate da un sens notiunii atat de utilizate de derulare a proceselor. Sociologilor le place sa vorbeasca de functionarea proceselor, dar metodele lor ii impiedica in general sa observe concret procesele despre care vorbesc.

Jean Peneff a sintetizat principalele maniere de utilizare a biografiilor : in primul rand, metoda biografica este un mijoc rapid pentru a ajunge la cunoasterea caracteristicilor sociale ale unui individ, cum sunt itinerariul sau familial si scolar sau traiectoria sa socio-profesionala studiate in raport cu situatia sa prezenta; in al doilea rand, metode biografica este un instrument de documentare istorica, o sursa documentara difuza si indirecta care ajuta cercetatorul sa obtina date originale pana atunci neglijate, abordand directii neexplorate; in al treilea rand, ea permite confruntarea trecutului unui individ cu reconstructia verbala pe care el o prezinta, ceea ce pune sociologilor problema de a intelege divergentele intre ceea ce un actor face si ceea ce el zice, actele si justificarile lor (1990, p. 6-7).

Data fiind diversitatea utilizarilor stiintifice posibile ale metodei biografice, ar trebui sa ingrijoreze relativul sau declin in cursul anilor 1950 si 1960 urmera interesuli crescut pentru analizele sincronice functionale bazate pe variabile structurale. Pusa la punct in Statele Unite ale Americii in anii 1940, ancheta cu chestionar pe un esantion reprezentativ (survey) aparea atunci ca tehnica-regina a sociologiei empirice, care si-a dovedit calitatile sale in domeniile sondajelor preelectorale si al anchetelor privind motivatiile cumpararii. Paradigma cantitativa a fascinat sociologiia mericani si europeni si unii dintre ei nu si-au pus niciodata intrebarea daca ea era adecvata obiectului lor de cercetare. Rezultatele anchetelor prin chestionar pe un esantion reprezentativ de indivizi au permis in mod sigur o avansare considerabila in domeniul stiintelor sociale. Ceea ce afost repus sub semnul intrebarii este monopolul legitimitatii stiintifice a acestui demers, mai ales in cadrul sociologiei americane, deoarce anchetele prin chestionar au defectele calitatilor lor : reprezentativitatea statistica este prin definitie decontextualizanta (pentru ca esantionul sa fie reprezentativ trebuie extrasi la intamplare indivizi facand abstractie de context), chestionarele fiind preelaborate si standardizate ele sunt in acelasi timp standardizante. In plus, nu inseamna ca prin cresterea numarului de indivizi observati se poate spera la operarea unei schimbari de nivel, respectiv trecerea de la individual la social. Intre nivelul grupurilor sociale si cel al individualitatilor se gasesc formele familiale, deoarece o familie este mai mult decat juxtapunerea membrilor sai, ea este un grup social.

Ratiunea majora a folosirii reduse a tehnicii biografice este poate ca ea nu produce tipul de rezultate pe care sociologii le asteapta astazi de la o cercetare. Pe masura ce sociologia s-a institutionalizat si profesionalizat, accentul -sa pus din ce in ce mai mult pe cercetari care, concepute ca autonome si independente, furnizeaza toate elementele de proba necesare pentru a accepta sau respinge concluziile avansate, si deci rezultatele trebuie sa fie vazute ca o noua piatra la temelia stiintei in constructie. Normele de rationare si de proba inca la moda in sociologia contemporana presupun utilizarea de criterii destinate sa asigure ca rezultatele cercetarii constituie o baza solida pentru acceptarea sau respingerea ipotezelor. In plus, problemele de costuri si subventii conduc autorul sa formuleze ceea ce proiectul sau va arata cand banii se vor termina. Criteriile extrase din modelul experimental si utilizate pentru a evalua separat studiile izolate au condus sociologii la neglijarea altor functii ale cercetarii si in particular, spre a nu recunoaste contributia unui studiu la un proiect de cercetare global. O mai buna intelegere a complexitatii demersului stiintific a redat sociologilor sensul valorii si al avantajelor multiple ale metodei biografice, in grija lor de a se apropia din ce in ce mai mult de realul concret.

Dezvoltarea sociologiei mobilitatii si a migratiilor face ca un rezumat biografic este cerut astazi in aproape toate chestionarele.

Daca practica metodei biografice a fost oarecum abandonata si chiar dispretuita, aceasta s-a datorat si faptului ca stiintele umane sunt profund marcate de cele doua dileme, cantitativ-calitativ si obiectiv-subiectiv, dileme pe care, de altfel ele insele le-au creat. In acest sens, biografia este un tip particular de document personal care ia in considerare aspectul subiectiv al socialului.

Dincolo de diferentele de perspective in utilizarea metodei biografice in fiecare tara, exista pretutindeni un fenomen important de luare in considerare a 'personalizarii' evenimentelor. Gratie pluralismului epocii actuale, in recucerirea rangului sau de noblete, metoda biografica a intrat in moda !

Renasterea actuala a cercetarii biografice are un sens profund pentru societatile nostre care vad disparand vechile lor moduri de viata si care devin din ce in ce mai grijulii sa nu lase sa moara un trecut devenit cu atat mai pretios cu cat viitorul este mai incert. A scrie istoria vietii sale a devenit astfel o sarcina sociala. Asa cum scria in 1990 Jean Peneff, in ultimii 15 de ani tema biografiei a fost mobilizatoare : de trei ori mai multe colocvii, mese rotunde, 'carti misionare', decat pentru orice alt subiect (Jean Peneff : 1990, p. 5).

Cercetarea biografica, ca metoda de introspectie a socialului ne apare deci intr-un mod cu totul deosebit ca promitatoare in stiintele umane. Fatetele sale multiple si posibilitatile sale diverse fac bogatia acestui demers particular de strangere de informatie personalizata si de asemenea fondeaza complexitatea analizei materialului obtinut. Demersul de cercetare biografica, considerat din punctul de vedere al celor trei dimensiuni constitutive (ca material de analiza, ca tehnica sau metoda si ca problematica teoretica noua), obligand la redescoperirea sensului comun, constituie o miza fundamentala pentru sociologie prin problemele pe care le ridica si le permite abordarea.