Sistemul indicatorilor sociali

Sistemul indicatorilor sociali.

In alcatuirea unui sistem de indicatori sociali s-au avut in vedere doua premise de baza:

prima premisa se refera la progresele realizate in tara noastra in masurarea fenomenelor si proceselor sociale, a nivelului de trai si calitatii vieti. Dinamica vietii sociale si cerinta cunoasterii atente a evolutiilor din aceasta sfera, a factorilor care determina in special fenomene negative, obliga la imbogatirea permanenta a informatiei statistice, atat asupra domeniilor pentru care exista o buna acoperire cu indicatori in scopul surprinderii unor aspecte noi, cat si asupra altor segmente ale vietii sociale acoperite insuficient sau inca neacoperite cu indicatori.

Cea de a doua premisa se refera la posibilitatea ca sistemul indicatorilor sociali sa se alinieze cadrului metodologic orientativ de integrare a statisticii sociale si demografice cu statistica economica si alte statistici inrudite, fiind bazat pe standarde si orientari acceptate la nivel international. Un astfel de cadru este oferit de institutiile specializate ale ONU. Acesta constituie un element de referinta fundamental in selectarea domeniilor sociale si a setului de indicatori care caracterizeaza fiecare domeniu in raport cu problematica sociala specifica diferitelor tari, favorizand elaborarea unui sistem de indicatori care sa permita s efectuarea de comparatii internationale privind dezvoltarea sociala.

Referindu-ne la domeniile sociale, subliniem ca, in principiu, toate

aspectele vietii sociale trebuie acoperite cu indicatori. In practica insa realizarile sunt mult mai modeste datorita unor cauze care tin, in special, de complexitatea vietii sociale, de posibilitatile limitate de cuantificare a fenomenelor si proceselor sociale. In selectarea domeniilor sociale pentru care este indispensabila elaborarea de indicatori, se bazeaza pe analiza principalelor aspecte ale vietii sociale sugerate de problematica generala a nivelului de trai si de semnalele date de realitate.

Lista alcatuita referitoare la domenii si indicatori sociali are un evident caracter deschis. Ea se poate modifica si / sau imbogati in functie de evolutia fenomenelor si proceselor din sfera sociala, de cerintele de informare in cadrul fiecarei perioade, de necesitatea adancirii analizei pentru un domeniu sau altul, de progresele in cunoasterea si masurarea fenomenelor din sfera sociala.

Indicatori sociali pe domenii. Semnificatii. Relevanta. Corelatii.

Populatie.

Domeniul populatiei este tratat, cel mai adesea , de sine statator, pentru ca starea si evolutiile fenomenelor si proceselor demografice sunt de multa vreme cunoscute drept subiect distinct de preocupare in sistemul stiintelor sociale. Populatia in totalitatea sau numai segmente ale acesteia constituie subiectul ansamblului preocuparilor din sfera sociala si economica, fiind axul de legatura la care este racordata intreaga activitate economico-sociala. Populatia reprezinta, prin urmare, principalul punct de plecare pentru orice evaluare a domeniului social. De aceea, toate statisticile sociale debuteaza cu indicatori referitori la populatie. Mai mult se constata o tendinta cu largi rezonante in randul specialistilor, promovata de mai mult timp de catre organismele specializate ale ONU, de integrare a statisticii sociale cu statistica demografica si cu alte statistici inrudite, in ideea standardizarii unor indicatori si alcatuirii unor serii de date posibil de utilizat si in lucrari de comparatii internationale.

a)      Marimea, structura si fluxurile populatiei

Indicatorii referitori la marimea si structura populatiei pe sexe, grupe de varsta, nationalitati sau grupuri etnice si la ritmurile modificarilor acestora sunt esentiali pentru intelegerea - in sine - a trendurilor pe care le inregistreaza populatia; de asemenea, pentru intelegerea impactului lor asupra conditiilor si problemelor economice si sociale, asupra cererii si utilizarii bunurilor si serviciilor, pentru explicarea ratelor si modalitatilor de participare la viata economica si sociala.

Un segment important al indicatorilor demografici pentru conturarea

politicilor sociale il reprezinta cei referitori la structura pe grupe de varsta si la trendul acestei structuri. O atentie speciala capata grupa de varsta pana la 15 ani; tinerii in varsta de 15-24 ani si varstnicii de peste 60-65 ani; de asemenea, structura dupa sex in cadrul grupelor de varsta. Ei sunt indicatori cu o semnificatie deosebita pentru relevarea procesului de imbatranire a populatiei, caracteristic tarilor europene. Marimile acestor indicatori, in special proiectiile acestora, constituie e3lementele de referinta pentru politica in domeniul ocupari si al veniturilor. Deosebit de semnificativa din perspectiva politicii sociale este rata de dependenta, expresie indirecta a capacitatii economice de sustinere a politicii sociale, a sarcinilor sociale ce revin unei persoane in varsta apta de munca.

Indicatorii referitori la fluxurile populatiei ( exprimate de : nasteri, decese, migratie) explica tendintele in componentele populatiei nationale, in modificarea numarului si structurii populatiei. Astfel, clasificarile dupa sex, varsta, categorie socio-profesionala, nationalitate sau grup etnic, judete etc. permit identificarea unor grupuri de populatie cu un comportament demografic specific, iar ritmul de crestere a populatie din astfel de grupuri, asociat cu diferite componente ale bunastarii, furnizeaza informatii utile pentru fundamentarea unor masuri de politica sociala. De mare importanta sunt indicatorii privind natalitatea si fertilitatea factori esentiali ai modificarilor demografice cu implicatii pe termen lung, sociale si economice, acesti indicatori facand legatura in principal cu politica familiala; de asemenea, indicatorii de mortalitate (generala si indeosebi infantila) care fac trimitere cu deosebire la politica in domeniul sanatatii, la ansamblul conditiilor de existenta.

b)      Distributia geografica a populatiei

Cresterea rapida a populatiei in zonele urbane genereaza probleme sociale noi legate de: aglomerari urbane, alimentare cu energie electrica si apa, transport, oferta de bunuri si servicii, ingrijire medicala si chiar un anumit tip de saracie. Cunoasterea unor asemenea probleme presupune informatii si respectiv indicatori, legati, in primul rand, de distributie geografica si densitatea populatiei.

In stransa legatura cu distributia geografica a populatiei, o importanta aparte prezinta gradul de satisfacere a nevoilor de locuinte, care in sine este o problema ce solicita o informatie adecvata, prin faptul ca reprezinta o componenta majora a nivelului de trai.

Legat de locuinte, o prima grupa de indicatori se refera le stocul de locuinte, caracteristicile locuintelor si distributia acestora pentru diferite categorii ale populatiei. Ei ofera informatii care permit identificarea categoriilor de populatie cu spatiu de locuit necorespunzator. Astfel de informatii ofera si indicatorii referitori la gradul de aglomerare a locuintelor, exprimat de ponderea care ocupa locuinte in care densitatea standard pe o camera este depasita (de ex.: o persoana pe o camera); acesti indicatori sunt o expresie a aspectelor calitative ale locuirii.

Calitatea locuirii este influentata (depinde) de:

accesibilitatea fizica la elemente de confort, inteleasa in sensul existentei infrastructurii de tip urban: racordarea la reteaua de distribuire a energiei electrice, termice, a apei, gradul de dotare a locuintei cu baie, telefon, etc.;

accesibilitatea economica, de disponibilitatea resurselor financiare - la nivelul familiei - pentru cumpararea de locuinte si / sau pentru utilizarea de servicii care confera locuintelor confortul confortul necesar. Acest aspect poate fi relevat de indicatori care se refera la cheltuielile pe care le absoarbe satisfacerea nevoii de locuinta. Ponderea cheltuielilor legate de locuinta in totalul cheltuielilor de consum ale diferitelor categorii de familii si structura cheltuielilor cu locuinta pe principalele lor componente (chirie, consum de energie electrica, termica, etc.) constituie un important punct de reper pentru factorii de decizie din sfera sociala.

Avand in vedere ca problemele conditiilor de locuit trebuie privite si analizate nu in sine, ci in raport cu caracteristicile economice si sociale ale spatiului in care se afla amplasata locuinta (acestea fiind diferite in mediul urban si in mediul rural si chiar in localitati de acelasi tip), se contureaza necesitatea studierii si inregistrarii proceselor si fenomenelor legate de caracteristicile mediului exterior locuintei (de ex.: calitatea mediului inconjurator), care influenteaza direct modul si conditiile de viata, activitatea economica, sanatatea, relatiile sociale, etc.

c)      Familii si gospodarii

Strans legat de fenomenele demografice si situatia locuintelor si a gospodariilor, un interes aparte il prezinta problemele legate de formarea familiilor, dimensiunea si componenta gospodariilor, factori fundamentali care influenteaza conditiile de viata ale populatiei.

Indicatorii legati de formarea si disolutia familiilor, de structurarea gospodariilor sunt importanti si in legatura cu cererea viitoare de bunuri si servicii, in special cea legata de locuinta si de alte bunuri de uz casnic.

De asemenea, clasificarile pe medii (urban / rural) in functie de anumite caracteristici demografice si alcatuirea, pe aceasta baza, de serii de date, ofera informatii asupra modificarilor ce au loc in modelul familiei traditionale, utile pentru cunoasterea directiei in care se structureaza in perspectiva.

Sanatate

Starea de sanatate a populatiei, resursele utilizate pentru serviciile de sanatate, accesibilitatea populatiei la aceste servicii sunt subiecte sociale de interes major pentru orice societate; aceasta deoarece sanatatea fizica si mentala reprezinta conditia indispensabila a participarii fiecarei persoane la viata economica si sociala, a bucuriei de a trai, determinand insasi durata vietii. In alta ordine de idei, persoanele bolnave constituie o categorie care trebuie ocrotita in mod deosebit, pentru care este importanta mobilizarea de resurse si o orientare adecvata a utilizarii lor.

Datorita numeroaselor dificultati legate de conceptualizarea notiunii de sanatate s-au conturat mai multe categorii de indicatori, referitori la:

a) Starea de sanatate, reflectata de indicatorii ce urmaresc in principal mortalitatea si morbiditatea; in aceasta categorie se pot include si indicatori referitori la persoanele cu handicap. Indicatorii referitori la mortalitate, pe cauze, varsta, sex, evidentiaza situatiile si circumstantele cele mai importante ce conduc la deces si desemneaza categoriile de populatie vulnerabile din acest punct de vedere. O atentie speciala este acordata mortalitatii perinatale (neonatale si postneonatale), indicator asociat deceselor ce survin inainte de nastere si in prima luna a vietii. Indicatorii privind ratele mortalitatii perinatale si infantile sunt utili nu numai pentru evaluarea starii de sanatate, ci si pentru previzionarea cresterii demografice, pentru politicile ce se promoveaza in domeniul educatiei, locuintelor, etc.

Rata mortalitatii pe varste este utila si pentru determinarea seriilor de indicatori care exprima speranta de viata la nastere si la anumite varste, indicatori care pot constitui elemente de referinta pentru masurile ce vizeaza practic toate domeniile politicii sociale: venituri si consum, asigurari sociale, invatamant, familie, etc. Indicatorul cel mai cunoscut si familiar - speranta de viata la nastere - este considerat mai degraba un indicator de sinteza al nivelului de trai, cumuland si influenta unor factori cum sunt cei genetici, conditiile generale de existenta, etc.

Indicatorii referitori la morbiditate dau informatii asupra numarului si proportiei persoanelor suferinde, respectiv asupra numarului si ponderii persoanelor afectate de diferite boli, persoanelor cu deficiente fizice sau care sufera de boli cronice, etc. Acesti indicatori permit delimitarea grupelor de populatie la care morbiditatea este cea mai ridicata, iar in cadrul acesteia, identificarea principalelor cauze ale morbiditatii.

Deosebit de utili sunt si indicatorii privind durata bolii, restrictionarea activitatii, aceasta din urma putand fi concretizata prin numarul de zile de concediu pentru incapacitate temporara de munca. Prin dezagregare se pot obtine indicatori ce permit corelatii cu domeniul asigurarilor sociale, cu cel privind ocuparea si conditiile de munca, fiind utili pentru estimarea necesarului de resurse in vederea sustinerii materiale a persoanelor cu incapacitate de munca, pentru aprecierea timpului de munca pierdut in diferite ramuri de activitate, profesii, etc.

b) Servicii de sanatate si resurse. Indicatorii privind disponibilitatea, utilizarea si performantele serviciilor de sanatate descriu mijloacele de prevenire a imbolnavirilor, eficienta actiunilor de medicina preventiva si curativa. Acesti indicatori permit evaluari ale cerintelor dezvoltarii retelei sanitare in profil teritorial, ale necesarului de cadre medicale, pe profile mari de specializare, ale distribuirii sau redistribuirii lor in teritoriu.

Indicatorii referitori la utilizarea serviciilor de sanatate ofera informatii asupra gradului in care populatia utilizeaza astfel de servicii, de ex.: numarul si proportia nasterilor asistate de medici sau de cadre medicale pregatite, numarul si proportia populatiei spitalizate, proportia persoanelor care beneficiaza de consultatii medicale.

Deosebit de utili sunt si indicatorii referitori la cheltuielile pe care familiile le fac pentru procurarea de medicamente si pentru servicii de sanatate platite. Ei sunt esentiali pentru aprecierea puterii de cumparare a veniturilor, cunoscandu-se, de ex., ca in cazul anumitor categorii de familii (de pensionari, familii u multi copii, etc.) cheltuielile pentru ingrijirea sanatatii ocupa un loc important in structura cheltuielilor de consum.

Invatamant.

Nivelul de cunostinte, educatie si pregatire profesionala constituie o conditie esentiala a participarii individului la viata economica si sociala, a obtinerii de venituri si conditii de existenta satisfacatoare.

Indicatorii sociali referitori la invatamant permit evidentierea raporturilor cu:

domeniul demografic (populatie) prin intermediul fiintei umane din diferite grupe de varsta, antrenata in procesul educational;

alte domenii precum: sanatate, cultura, utilizarea timpului liber, acestea avand actiune directa asupra dezvoltarii personalitatii umane.

In consecinta, indicatorii referitori la invatamant se pot grupa in trei categorii. Acestea se refera la:

a)      Nivelul de instruire a populatiei - indicatorii din aceasta categorie se refera la rezultatele finale ale procesului de invatamant, existente in forma de stoc. Ele sunt masurate prin indicatori referitori la stocul de invatamant exprimat sintetic de numarul mediu de ani de scoala pe locuitor. Rezultatele finale ale sistemului de invatamant pot fi masurate prin indicatori privind structura populatiei pe nivele de scolarizare. Acesti din urma indicatori sunt o masura indirecta a capacitatii si calificarii indivizilor, indicatori utilizati in proiectarea serviciilor de invatamant sau a nevoii de servicii educationale. In acest scop, sunt importante clasificarile dupa criteriul varstei si sexului, indeosebi pentru populatia din grupele de varsta tinere.

b)      Servicii de invatamant - Indicatorii privind utilizarea serviciilor de invatamant si distributia acestora se concentreaza asupra descrierii modului in care diferitele categorii de populatie utilizeaza in fapt serviciile de invatamant. Indicatorii referitori la utilizarea de catre populatia scolara a serviciilor de invatamant, concretizati in numarul si structura populatiei scolare, nu ofera insa informatii asupra aspectelor calitative ale pregatirii scolare. Un loc distinct in cadrul sistemului de pregatire il ocupa pregatirea profesionala si educatia in cazul adultilor. Informatiile referitoare la acest segment, detaliate pe sexe si grupe de varsta ale populatiei incluse in sistemul de pregatire, au relevanta pentru legaturile ce se pot face in special cu somajul si posibilitatile de reinsertie profesionala a somerilor, precum si cu conditiile generale de existenta.

c)      Resurse - cel mai sintetic indicator ce ar reflecta acest aspect al problemei l-ar constitui costul total al invatamantului, in medie pe un elev, student. Acest indicator reflecta un aspect important: acela al adecvabilitatii si eficientei costurilor serviciilor de invatamant. Determinarea lui pe nivele de invatamant ofera informatii asupra necesarului de cadre didactice, pe nivele si specialitati, iar clasificarea pe judete asigura informatii asupra diferentelor in teritoriu si, respectiv, asupra distributiei acestor resurse in functie de necesar. Indicatorii privind cheltuielile publice pentru invatamant ce revin pe un elev, student, pe nivele de invatamant dau masura efortului statului pentru educatia pentru scoala. O alta categorie de cheltuieli pentru invatamant este aceea legata de investitiile efectuate in acest domeniu. Indicatorii privind investitiile pot constitui elemente de referinta pentru determinarea necesarului investitional in invatamant. Un indicator important pentru o mai buna cunoastere a bugetului familiilor cu copii, a puterii de cumparare a veniturilor acestora, il reprezinta un indicator care sa reflecte cheltuielile pe care familiile le fac cu educatia copiilor (rechizite, meditatii, etc.).

Ocuparea fortei de munca si conditii de munca.

Studierea acestui domeniu este necesar pentru a da raspunsuri, initial, unor aspecte cu caracter preponderent economic si, ulterior, si unora cu caracter social.

Punctul de reper in alegerea indicatorilor care sa permita relevarea principalelor aspecte cu caracter social ale ocuparii il reprezinta semnificatia ocuparii unui loc de munca de catre persoane apte de munca. Exercitarea dreptului de munca, ocuparea unui loc de munca de catre toate persoanele apte si obtinerea, pe aceasta baza, a unui castig ce permite satisfacerea nevoilor de trai, calitatea conditiilor de munca si satisfactia individului in viata de munca sunt aspecte deosebit de importante ale bunastarii.

In cadrul acestui domeniu se pot distinge patru grupe de indicatori:

a) Gradul de participare a fortei de munca la productia sociala - indicatorii din aceasta grupa reflecta modalitatea de intelegere si actiune privind exercitarea dreptului la munca, drept fundamental al omului. Astfel, ei sunt o expresie a masurii in care populatia in varsta apta de munca este incadrata in procesul productiei sociale. Detalierile pe grupe de varsta, sexe, medii, ramuri, judete, forme de proprietate, etc., permit analiza comparativa cu numarul fortei de munca disponibile, caracteristicile principale ale ocuparii, rezervele de crestere a gradului de ocupare, categoriile de populatie care ridica probleme in aceasta privinta. Analiza acestor date poate sugera directiile de actiune pentru asigurarea unui grad inalt de ocupare a fortei de munca disponibile, utilizand instrumente economice si sociale, pentru flexibilizarea procesului de ocupare, astfel incat sa fie satisfacute concomitent cerintele utilizarii eficiente a fortei de munca.

Indicatorii referitori la ocupare permit:

evidentierea acelor categorii de populatie la care se manifesta fenomenul de somaj sau ocupare partiala, in profil de ramura, teritorial, etc., sugerand directii de actiune pentru solutionarea acestei probleme;

calcularea ratei de dependenta intr-o formula mai rafinata, foarte utila pentru elaborarea unor masuri de politica sociala in domeniul securitatii sociale, al invatamantului, etc.

Indicatorii referitori la forta de munca intrata pentru prima data pe piata muncii si cei care reflecta parasirea definitiva a locului de munca prin pensionare sau deces ofera informatii privind principalele fluxuri spre si dinspre forta de munca, iar legatura cu noii absolventi pe diferitele trepte de invatamant permite comparatii intre necesarul si disponibilitatea de locuri de munca, element important in realizarea unui echilibru pe acest plan.

Indicatorii privind speranta vietii de munca constituie o masura utila pentru conturarea modelului de ocupare, pentru caracterizarea posibilitatilor de castig si de garantare a resurselor pentru existenta.

b) Somajul - indicatorii cuprinsi in aceasta grupa pot semnala prezenta sau absenta posibilitatilor de ocupare pentru anumite categorii de forta de munca, unele caracteristici ale categoriilor de populatie ocupata la care se manifesta un fenomen de somaj pronuntat. Pot indica, de asemenea, ramurile de activitate, profesiile care se confrunta cu o lipsa sau cu un surplus de locuri de munca. Corelati cu indicatorii referitori la calificare, remunerare, varsta, sex, conditii de munca, etc.

c) Remunerare. Pentru a furniza indicatii asupra veniturilor din munca si asupra legaturii lor cu bunastarea este necesara elaborarea de indicatori care sa reflecte marimea veniturilor din remunerare in preturile curente si constante, pentru diferite categorii de populatie ocupata, clasificate pe ramuri de activitate, sexe, profesie, etc.

Nivelul realizat al castigului poate sa difere foarte mult. De aceea, construirea unor indicatori care sa reflecte diferentele in ceea ce priveste nivelul castigului pentru diferitele categorii de populatie ocupata este foarte importanta pentru formularea unor masuri de politica a veniturilor, care sa vina in sprijinul realizarii obiectivelor, atat in domeniul ocuparii, cat si in cel al nivelului de trai.

Analiza veniturilor din munca in contextul mai general al formarii veniturilor la nivelul familiilor, al gospodariilor, ofera puncte de sprijin pentru elaborarea unor masuri in domeniul mai vast al veniturilor populatiei.

d) Conditii de munca - indicatorii din aceasta grupa definesc calitatea vietii de munca. Indicatorii privind timpul consacrat muncii se refera la numarul mediu de ore efectuate saptamanal de persoanele ocupate. Acestia se refera la:

categoriile de populatie ocupata care beneficiaza de durate mai mici ale saptamanii de lucru sau care lucreaza un numar mai mare de ore decat durata normala a saptamanii de lucru;

relatia ce se formeaza intre timpul lucrat de diferitele categorii de populatie si nivelul salariului sau al veniturilor totale din munca;

situatiile care duc la reducerea timpului de munca si concomitent la reducerea venitului din acest motiv; sunt esentiale informatiile privind cauzele care au condus la diminuarea timpului de munca pentru diferitele categorii de persoane ocupate.

O cauza a neutilizarii timpului de munca este absenteismul. Evidentierea sa permite constatarii privind cauzele acestuia si posibilitatile de diminuare a lui prin masuri de politica economica si / sau sociala.

Din reglementarile legale se pot obtine date privind numarul de zile de concediu de odihna pentru salariati, precum si numarul total de zile libere. Extinderea calculului indicatorului asupra intregii populatii ocupate ar oferi informatii referitoare la timpul total de munca si de odihna al populatiei ocupate, aspecte importante ce influenteaza bunastarea, calitatea vietii.

Veniturile si consumul populatiei.

Marimea veniturilor, nivelul si caracteristicile consumului diferitelor categorii ale populatiei constituie, in sine, un subiect de preocupare sociala, dar reprezinta si o zona de legatura cu alte domenii sociale si economice.

a) Veniturile reprezinta unul din factorii-cheie care influenteaza nivelul de trai; distributia veniturilor determina diferente in satisfacerea trebuintelor, explicand gradul de asigurare a existentei diferitelor categorii de populatie.

Nivelul, evolutia si distributia veniturilor populatiei pot fi reflectate de indicatori care rezuma posibilitatile, respectiv resursele de care dispune populatia pentru satisfacerea nevoilor sale.

Indicatorii din acest domeniu sunt:

sursele de formare a veniturilor populatiei, respectiv veniturilor din munca si elementelor de redistribuire. Acestea permit obtinerea de date asupra veniturilor totale incasate de populatie, precum si asupra veniturilor sale disponibile, ce da masura reala a capacitatii gospodariilor (familiilor) de a-si satisface nevoile lor de consum si de economisire.

distributia gospodariilor dupa nivelul veniturilor, distributie construita nu numai pentru intreaga populatie, ci si pentru principalele sale categorii. Indicatorii referitori la distributia gospodariilor sau a indivizilor dupa nivelul veniturilor dau posibilitatea evaluarii gradului de inegalitate in ceea ce priveste nivelul veniturilor obtinute de diferitele categorii de populatie.

Deosebit de important pentru evaluari in domeniul nivelului de trai este calculul veniturilor reale (salarii, pensii, etc.) - aceasta in scopul determinarii efectului cumulat al evolutiei veniturilor nominale si a preturilor de consum asupra satisfacerii nevoilor populatiei.

b) Consumul. Pentru caracterizarea acestui domeniu se practica doua categorii de indicatori:

in expresie baneasca, atunci cand se refera la ansamblul consumului populatiei;

in expresie naturala, atunci cand se refera la alimente, bunuri de folosinta indelungata sau unele servicii.

Indicatorii privind vanzarile cu amanuntul catre populatie reflecta aspectele mecanismului de satisfacere a nevoilor.

Un tablou de ansamblu asupra consumului populatiei poate fi oferit de urmatorii indicatori:

consumul final al populatie, da masura cea mai completa asupra nivelului de trai. Calculat pe un locuitor si pe componente (privat, public), el permite efectuarea unor corelatii la nivel macroeconomic.

cheltuielile de consum ale gospodariilor, indicator util in formularea unor masuri menite sa mentina echilibrul dinamic intre cererea si oferta de pe piata bunurilor si serviciilor de consum. Structura cheltuielilor de consum favorizeaza si aprecierea stadiului atins in satisfacerea principalelor categorii de nevoi ale populatiei.

Securitate sociala.

Securitatea sociala constituie o preocupare de mare importanta atat din punctul de vedere al guvernelor, cat si al indivizilor.

Din perspectiva preocuparilor privind alcatuirea unui sistem de indicatori sociali, securitatea sociala o circumscriem la prestatii banesti pentru: pensii, ajutor de somaj, alocatii familiale, indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca, ajutoare sociale, precum si la servicii de asistenta sociala.

Indicatorii specifici acestui domeniu inregistreaza si caracterizeaza gradul de cuprindere in sistemele de asigurari si asistenta sociala in cazul in care populatia se afla in situatii de viata ce conduc la pierderea de venit din munca sau in alte situatii nefavorabile, precum si adecvabilitatea diferitelor forme de protectie (pensii, ajutoare familiale, indemnizatii de boala, etc.).

a) Gradul de cuprindere. Indicatorii referitori la gradul de cuprindere exprima numarul si proportia persoanelor care au dreptul la pensii (de batranete, de invaliditate, etc.), la asigurare in caz de incapacitate temporara de munca, etc. Utilizand clasificari cum sunt categoria socio-economica, urban / rural, pot fi obtinuti indicatori ce dau informatii privind numarul si proportia persoanelor acoperite prin diferite sisteme sau programe de asigurare, care primesc pensii, alocatii, ajutoare. Aceste date pot releva categoriile de populatie necuprinse in sistemele de asigurari si asistenta.

b) Gradul de asigurare pe forme de protectie. Indicatorii se refera la pensii, alocatii, indemnizatii, etc. si sunt utili pentru promovarea unei politici sociale dinamice, echitabile. Indicatorii obtinuti pe baza clasificarilor: categorie socio-economica, urban / rural, sistem de asigurare (public, privat) sunt necesari pentru fundamentarea politicii in domeniul veniturilor populatiei. Indicatorii ce exprima evolutia pensiei reale ofera informatii cu privire la evolutia puterii de cumparare a pensiei, iar cei referitori la distributia pensionarilor dupa nivelul pensiei permit relevarea gradului de inegalitate in nivelul pensiilor, sugerand directii de actiune legate de perfectionarea sistemului de pensii. De asemenea, in cazul alocatiilor si ajutoarelor familiale, indicatorii referitori la marimea acestora permit evaluari ale nivelului de trai al familiilor monoparentale, comparativ cu familiile cu copii; pot fi facute aprecieri legate de contributia alocatiilor la acoperirea cheltuielilor necesare cresterii unui copil.

Exista si alte zone ale socialului pentru care se elaboreaza indicatori: de exemplu, indicatorii referitori la timp liber, cultura si comunicatii, criminalitate si delincventa, etc. Cursul de fata se refera in principal la acele domenii sociale care au si o mare determinare economica.

O atentie speciala merita cele aflate la confluenta cu alte aspecte ale dezvoltarii sociale si economice. Acestea impun in continuare preocupari in plan teoretic, metodologic, al masurarii si analizelor concrete, utile deopotriva cunoasterii si practicii social-economice.