monografie sociologica

V. ekistika, istoria sociologiei, sociologie romaneasca

Metoda de studiere multilaterala si intensiva a unor unitati sociale (sat, oras, cartier, institutie, regiuni) practicata si de Scoala sociologica de sub conducerea lui Dimitrie Gusti: "Monografia ca atare nu este o descoperire romaneasca, dar sint nenumarate feluri de a intreprinde monografii. Conceptia sau sistemul de sociologie care le sta la baza hotaraste de aproape si felul lor de a fi. Unii se multumesc numai cu studiul familiei, dind precadere, de pilda, bugetului; altii se multumesc cu studiul statistic, altii cu descrierea relatiilor sociale s.a.m.d. Noi am incercat de la inceput cercetarea sociologica a tuturor aspectelor (deci a totalului) si nu numai descriptiv, ci si explicativ, a unei forme fundamentale de viata sociala, cum este la noi satul'. (D. Gusti, Sociologie Romaneasca, 1936).

D. Gusti concepea sociologia ca pe o sinteza concreta si creatoare a stiintelor sociale particulare, care nu putea lua nastere decit in cadrul unor cercetari operate in forma "echipelor interdisciplinare', forma careia acesta ii va da numele de m.s., afirmind ca "sociologia va fi monografica, ori nu va fi'. Rostul adinc al m.s. era de a institui o modalitate de studiere pozitivist-stiin-tifica a vietii sociale, prin mijlocirea tuturor stiintelor sociale particulare, tinzind toate la o sinteza sociologica (H.H. Stahl, 1990). In conceptia lui D. Gusti, viata sociala nu poate fi cunoscuta decit prin manifestarile (activitatile) ei concrete, care sint economice, spirituale (cu caracter constituitiv) si prin cele moral-juridice si politico-administrative (cu caracter reglementativ). Dar viata sociala nu poate fi inteleasa decit daca luam in considerare si cadrele care o sustin si o conditioneaza: cosmologic (geografic), biologic, psihologic si istoric. Intre toate aceste cadre si manifestari exista o interactiune, o interdependenta si toate au aceeasi insemnatate in descrierea si intelegerea vietii sociale. Fiecare dintre ele au fost studiate de specialisti (geografi, economisti, medici, demografi, psihologi, istorici, juristi, etnografi, folcloristi, politologi etc.) constituiti in echipe interdisciplinare, in sensul ca "diversi cercetatori, specializati in anumite probleme, trebuiau sa formeze o singura colectivitate de munca, atacind simultan aceeasi problema, controlindu-si necontenit punctele de vedere, rezultatele si opiniile, procedind deci, inca din faza analizei conceptuale a problemei si a uneltelor de lucru, la pregatirea sintezei finale' (H.H. Stahl, 1972).