NEVOI SI RESURSE

NEVOI SI RESURSE

Tensiunea dintre nevoi si resurse. Raritate si alegere.

Nevoile umane.

In analiza activitatii economice se proneste de la om si nevoile sale.Notiunea de nevoie sau de trebuinta umana desemneaza,in acceptiunea cea mai generala,sentimental de privatiune acompaniat de dorinta de a o face sa dispara.Lipsa sau privatiunea desemneaza nevoia inca nesatisfacuta;ea naste dorinta ca stare psihologica a celui care crede ca-I lipseste ceva.Pe plan economic,sentimental privatiunii conduce la a dori un bun material sau serviciu.Nevoile umane constituie impulsul activitatilor umane,iar satisfacerea lor - scopul acestora.

Nevoile umane sant preferinte,dorinte,resimtiri,asteptari ale oamenilor de a avea,de a fi,de a sti si de a crede,respective de a-si insusi bunuri,toate acestea fiind conditionate si devenind effective de nivelul dezvoltarii economico-sociale (conditionare obiectiva) si de nivelul de dezvoltare a individului (conditionare subiectiva)

Clasificarea nevoilor.

In functie de cele 3 dimensiuni ale finite umane (biologica,sociala si rationala),nevoile pot fi clasificate ca:

- fiziologice (somatice,care tin de existenta fiecarui om in raporturile lui cu mediul natural);

- sociale,de grup - cele resimtite de oameni ca membri ai diferitelor socio-grupuri;

- rationale;

- spiritual-psihologice - care decurg din trasaturile interioare ale oamenilor si care devin tot mai importante pe masura progresului lor instructive si moral;

In functie de gradul dezvoltarii economice si de nivelul de cultura si civilizatie pot fi

- de baza sau inferioare;

- complexes au superioare.

Trasaturile nevoilor.

Nevoile umane se caracterizeaza prin anumite trasaturi,fiecare caracteristica reflectand,in fapt,un principiu economic esential :

- sant nelimitate ca numar - aparitia de noi trebuinte pe masura satisfacerii celor vechi si in continuarea lor;

- sant limitate in capacitate - satisfacerea unei anumite nevoi presupune consumarea unei cantitati date dintr-un bun ceea ce face ca intensitatea resimtirii unei nevoi sa scada;

- sant concurente - unele nevoi se extind in detrimental altora,ca se inlocuiesc,se substituie intre ele;

- sant complementare - adica evolueaza in sensuri identice;

- orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere.

Interesele economice.

Manifestari constientizate ale nevoilor umane devenite mobiluri si care determina anumite comportamente in vederea realizarii performantelor economice necesare dobandirii bunuriloe capabile sa satisfaca nevoi.

Acestea pot fi : personale,de grup,generale;private,publice;curente,de perspective;regionale,nationale.

Armonizarea diferitelor interese se poate asigura printr-un cadru democratic de functionare a economiei si societatii.

Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor si imprejurarilor utilizate - direct sau indirect - sau utilizabile ca premise la producerea si obtinerea de bunuri economice.

Resursele economice.

In realizarea activitatii lor,oamenii au in vedere nu numai scopurile ei,conform carora o oriebteaza,ci si resursele care pot fu utilizate in vederea atingerii scopurilor urmarite.

Din punct de vedere cantitativ,structural si calitativ,resursele pot fi impartite astfel:

- resursele naturale - premise si sursa satisfacerii celei mai mari parti a nevoilor umane este natura;

- resursele umane - au ca rol desprinderea resurselor naturale din mediul lor in vederea folosirii;

- resursele informationale - folosite in scopuri de cunoastere,decizie sau actiune;

Din punct de vedere al prelucrarii,resursele se impart in :

- resursele primare sau originare ce cuprind resursele naturale impreuna cu potentialul demographic;

- resursele derivate formate pe baza primelor,ce potenteazaq eficienta cu care sant utilizate toate resursele.

Raritatea

Raritatea exprima relatia de interdependenta intre cantitatea,calitatea si structura resurselor,pe de o parte,si,volumul,structura si intensitatea nevoilor pe de alta parte,stare de tensiune permanenta,dar cu grade de intensitatea diferite intre resursele (inclusive bunurile economice) limitate si nevoile nelimitate private agregat.

Legea raritatii.

Consta in aceea ca volumul,structura si calitatea resurselor evolueaza mai incet decat volumul,structura si intensitatea nevoilor umane.Altfel spus,exista un ecart intre nevoile nelimitate resimtite de catre oameni si resurse,care raman limitate,insuficiente.

Alegere

In conditiile in care resursele,respectiv veniturile,agentii economici se confrunta permanent cu alegerea destinatiilor sumelor cheltuite,adica alegerea alternativelor de utilizare a resurselor pentru satisfacerea nevoilor.

Fiecare agent economic trebuie sa stabileasca unele prioritati in satisfacerea nevoilor.Alegerea este posibila deoarece resurselor au utilizari alternative,putand fi cheltuite corespunzator optiunilor respectivei persoane.

Insuficienta resurselor in raport cu nevoile,conjugate cu existenta mai multor alternative de folosire a resurselor fac ca alegerea uneia dintre ele sa fie insotita de sacrificarea celorlalte.

Costul oportunitatii,(al sansei sacrificate) consta in pretuirea,aprecierea (in expresie fizica si/sau monetara) acordata celei mai bune dintre sansele sacrificate atunci cand se face o alegere,cand se adopta o decizie de a produce,a cumpara,a ontreprinde o anumita actiune dintr-o plaja posibila.El masoara "castigul obtinut" prin "pierderea" celei mai bune dintre variantele sacrificate.

Problema generala a economiei.

Preocuparea dintotdeauna a oamenilor de a intelege resursele pentreu satisfacerea cat mai buna a nevoilor constituie problema generala a economiei.Aceasta poate fi conturata si evidentiata prin raspunsurile care se dau la intrebari vitale cu care se confrunta orice agent economic:

- ce si cat sa produca?

- cum sa produca?

- pentru cine sa produca?

Frontiera posibilitatilor de productie.

Frontiera posibilitatilor de productie pune in evidenta - intr-un orizont scurt de timp - diferitele alternative posibile de productie a doua bunuri economice care pot fi obtinute prin utilizarea deplina si eficienta a unor resurse economice disponibile.Prin intermediul sau se cerceteaza combinatiile posibile de a produce doua bunuri prin folosirea integrala si eficienta a resurselor disponibile la un moment dat.

Panta FPP are o inclinatie negativa,deoarece intr-o economie,in care se folosesc deplin si efficient resursele.pentru a produce mai mult dinr-un bun este posibil doar daca se produce mai putin din celelalte,in conditiile in care toate resursele de care dispune un agent economic sant utilixate efficient iar tehnologiile nu se modifica.

Economia - forma principala a activitatii sociale.

Activitatea economica - domeniu fundamental si complex al activitatii umane.Cuprinde ansamblul faptelor,actelor si reactiilor oamenilor,concretizate in comportamentele si deciziile de atragere si folo0sire a resurselor econiomice rare,in vederea producerii,distributiei,schimbului si consumului,in functie de nevoile si interesele lor.

Productia

Ansmblul operatiunilor care vizeaza activitati economice ce constau in obtinerea de bunuri economice destinate satisfacerii nevoilor umane.

Schimbul

Componenta a activitatii economice care cuprinde activitatile de distributie in spatiu a bunurilor materiale pe calea vanzarii - cumpararii sau pe alte cai,depozitarea si pastrarea acestora,precum sis chimbul de servicii intre paritcipantii la viata economica.

Repartitia

Activitati economice prin care bunurile materiale si serviciile sant orientate prin intermediul pietei spre destinatiile lor,precum si procesele de distribuire si redistribuire prin care veniturile se repartizeaza participantilor la diferitele activitati.

Consumatia

Folosirea efectiva a bunurilor.

Sectoare economice.

Domenii diferite de activitate economica si /sau sociala dintr-un stat,oorganizatie sau o institutie.La nivelul intregii economii,notiunea desemneaza un ansamblu de intreprindericare exercita aceleasi activitate economica principala.

Distinctia curenta,bazata fie pe dinamici ale ritmului cresterii productivitatii,fie pe fazele istorice ale dezvoltarii,permite o prima clasificare care cuprinde:

- sectorul economic primar = agricultura,silvicultura,pescuit,industria extractive;

- sectorul economic secundar = industria prelucratoare,constructiile si lucrarile publice;

- sectorul economic tertiar = prestari servicii in invatamant,cercetare,banci,asigurari,transport,distributie;

- sectorul economic cuaternar = unii autori remarca nasterea aqcestuia o data cu dezvoltarea noilor servicii:informatica,invatamant superior,cercetarea stiintifica si tehnologica.

In functie de diviziunile activitatii economice pe baza proprietatii,se disting:

- sectorul privat - ansamblul intreprinderilor private in care capitalul apartine particularilor,societatilor private,precum si sectorului asociativ;

- sectorul public - ansamblul de intreprinderi publice si ale administratiei publice;

- sectorul mixt - ansamblul de intreprinderi in care se combina in forme si proportii diferite sic ea private.

Economia ca unitate complexa dar indestructibila,este structurata in:

- microeconomia consta din procesele,faptele,actele si comportamentele participantilor individuali la activitatea economica;

- mezoeconomia consta din procesele,faptele,actele si comportamentele care se refera la sectoarele de activitate economica,la ramurile activitatii economice,la o regiune territorial-administrativa.

- macroeconomia reprezinta procesele,faptele,actele si comportamentele economice la grupuri de subiecti economici reunite in categorii omogene si degajate de comportamentele lor individuale,precum si la intreaga economie privita ca agregat;

- mondoeconomia cuprinde procesele,faptele,actele si comportamentele subiectilor economici si ale comunitatilor internationale private ata prin prisma legaturilor economice dintre economiile nationale,cat si ca intreg considerat la scara planetara sau zonal - internationala

Legile economice.

Legea economica - expresie a relatiilor esentiale,necesare,relative stabile si repetabile de dependenta cauzala sau mutuala in si intre fenomenele si procesele economice.

Fenomenul economic - reprezinta forma exterioara a activitatii economice,respective acele elemente,asoecte si/sau acte ale vietii economice care apar si se manifesta la suprafata acesteia,putand fi cunoscute de catre oameni direct,pe baza de experienta.