Narcotice, politica si saracie in Asia Centrala

Statele din Asia Centrala sunt confruntate cu o vasta gama de dificultati majore, de la problemele ecologice la reconstruirea economiilor lor nationale. Unele din aceste probleme sunt de natura interna, ca de pilda, urmarile ambientale ale sistemului industrial sovietic. Altele vor necesita o solutionare regionala sau internationala, ca de exemplu, terorismul transnational. Productia si traficul de stupefiante reprezinta cea mai semnificativa amenintare transnationala la adresa securitatii cu care este confruntata Asia Centrala si aceasta nu poate fi rezolvata decat printr-un efort international concertat. Opiul si heroina care se revarsa din Asia Centrala fac ravagii in regiune si in lume.

Fluxul de narcotice central-asiatic incepe in Afganistan. Potrivit Agentiei Natiunilor Unite pentru Droguri si Criminalitate (UNODC), Afganistanul a fost raspunzator pentru 87% din cantitatea totala de heroina produsa in lume, in anul 2004. In pofida prezentei a peste 20.000 de soldati din fortele SUA si NATO, productia de opiu a continuat sa escaladeze, iar Afganistanul ramane capitala lumii in ce priveste opiul. In 2004, produsul intern brut pe cap de locuitor din Afganistan era de 800 de dolari americani. In 2002, culturile de mac si productia de opiu, puteau sa aduca unei familii un venit de 6.500 de dolari americani. Pe baza aceste simple comparatii, motivatiile de a cultiva macul si a produce opiu sunt evidente. In plus, productia de opiu si culturile de mac se concentreaza, prin traditie, in regiuni in care influenta Statelor Unite, NATO-ului sau a guvernului afgan este redusa. In sfarsit, macul de opiu creste extrem de bine in conditiile climaterice din Afganistan. Toti acesti factori concura la a face astfel incat Afganistanul sa ramana principala sursa a problemei narcoticelor in Asia Centrala.

Dupa ce opiul este produs in Afganistan, el este scos ilegal din tara, in principal prin partea de nord, prin republicile din Asia Centrala. Un procent estimat la 65 % din toate produsele de opiu care parasesc Afganistanul trece granitele Tajikistanului si Karkastanului. Doar Karkastanul a confiscat, in 2003, o cantitate de 3,5 tone de narcotice ilegale. Si, pentru a spori problemele existente cu traficul de stupefiante, se pare acum ca mari cantitati de opiu sunt transformate in heroina chiar in Afganistan si scoase apoi ilegal din tara. Heroina este mai usor de traficat, pentru ca o cantitate mai mica de heroina are aceeasi valoare la vanzarea de strada ca o cantitate mai mare de opiu neprelucrat. Opiul este prelucrat in heroina in laboratoare mici si se stie ca doar de-a lungul frontierei dintre Afganistan si Tajikistan exista cel putin 50 de asemenea instalatii.

Dupa ce tranziteaza prin Asia Centrala, opiul sau heroina sfarsesc pe pietele din Europa si Rusia. Estimarile pentru anul 2003 arata ca trei patrimi din cantitatea existenta in Europa si intreaga cantitate de opiu din Rusia a provenit din Afganistan, prin Asia Centrala. Problema generala este enorma, la fel ca si castigurile realizate de contrabandisti. Valoarea traficului prin Asia Centrala in 2003 s-a ridicat la 2,2 miliarde de dolari americani. In conditiile in care sunt confruntate cu asemenea castiguri monetare, lupta dusa de statele din Asia Centrala impotriva traficului este dinainte pierduta.

Ca rezultat al culturilor de mac pentru opiu din Afganistan si al traficului de opiu prin Asia Centrala, tinerele natiuni in curs de dezvoltare din regiune sunt coplesite de numeroase probleme. Cea mai importanta din aceste probleme este aceea a redresarii economice. Productia si traficul de stupefiante isi creeaza propria economie in afara constrangerilor practicilor economice standard. Aceasta economie paralela ii indeparteaza pe agricultori de la cresterea unor culturi comercial viabile si legale si secatuieste forta de munca. Produsul intern brut per cap de locuitor din Uzbekistan, Karkastan si Tajikistan este de 1.800, 1.700 si, respectiv 1.100 de dolari americani. In acelasi timp, un kilogram de heroina se vinde, la Bishkek, la pretul de 5.500 de dolari americani. Mai mult, dupa cum se remarca intr-un raport al Grupului de Criza International (ICG), "comertul cu drogurile impiedica cresterea economica pentru ca acest venit ilegal este rareori transformat in investitii capitale de productie, care sunt necesare pentru o expansiune economica pe termen lung si sustinuta." In alte cuvinte, vasta majoritate a banilor facuti prin comertul cu droguri nu este folosita pentru reinvestitii in infrastructura economica a tarii, pentru a deschide mine, uzine de automobile, etc. In plus, activitatile de trafic ilegal provoaca o inasprire a controalelor la frontiere. Aceasta problema a afectat in mod specific Tajikistanul. Aproximativ 800.000 de tajici sunt "muncitori-oaspeti" sau muncitori emigranti in Rusia si Kazahstan. In 2002, acesti muncitori au adus inapoi in Tajikistan suma de 600 de milioane de dolari americani. Confruntate cu pericolul sporirii traficului ilegal, frontierele din Rusia si Kazahstan au devenit mai greu de trecut pentru tajici, limitandu-le potentialul lor de a realiza venituri.

A doua problema majora provocata de traficul de droguri este coruptia. Guvernele din Asia Centrala nu pot asigura salarii care sa poata rivaliza cu sumele pe care traficantii de stupefiante sunt dispusi sa le ofere sub forma de mite. Desi nici un inalt oficial din nici o tara din Asia Centrala nu a fost condamnat pentru coruptie asociata cu traficul de stupefiante, dovezile indirecte in acest sens abunda. Din acelasi raport al Grupului de Criza International extragem: "Traficul de narcotice submineaza vointa politica de reforme economice si corupe institutiile guvernamentale." Alte dovezi indica existenta unor "coliziuni la nivel inalt" in guvernele din Turkmenistan si Uzbekistan. Natiunile supuse traficului nestavilit nu sunt singurele victime ale coruptiei. Afganistanul, desi face eforturi pentru a combate culturile de mac, este impiedicat din cauza stranselor legaturi pe care liderii provinciali si unii lideri din guvernul central le au cu producatorii de droguri.

Terorismul international este strans legat de comertul cu droguri din Asia Centrala. Pe baza unor declaratii facute de un oficial anonim al Departamentului de Stat al SUA, "legaturile directe sunt greu de documentat.este greu de separat comertul cu droguri de teroristi." Se crede ca atat Al Qaeda, Taliban, cat si Miscarea Islamica din Uzbekistan si-au finantat operatiunile prin comertul cu droguri. Dupa caderea regimului Taliban in fata fortelor coalitiei, comandantii locali insurgenti ai organizatiei Taliban au obtinut fonduri prin angajarea soldatilor lor ca escorte pentru caravanele cu droguri care plecau din Afganistan. Aceste fonduri au fost folosite pentru a achizitiona echipamente, alimente si arme pentru elementele teroriste. Grupurile teroriste folosesc, de asemenea, banii facuti prin traficul ilegal de droguri spre a cumpara politiile locale sau unitatile militare. Ingrijorarea provocata de finantarea prin comertul cu droguri a grupurilor teroriste se extinde in Asia Centrala si include grupurile uigure din provincia Xinjiang din China.     

In sfarsit, cea de a patra problema majora provocata de productia si traficul de droguri este povara pe care o creeaza pentru infrastructura publica de ocrotire a sanatatii in aceste tari subdezvoltate. Consumul de stupefiante a crescut dramatic pe tot cuprinsul Asiei Centrale si cele mai des folosite droguri sunt produsele de opiu. Karkastanul a inregistrat o crestere de sase ori a numarului de consumatori de narcotice din 1994 incoace, estimarile pentru anul 2003 fiind intre 80.000 pana la 100.000 de consumatori, dintre care 70% consuma opiu. Tajikistanul a cunoscut o crestere de 17 ori a numarului de opiomani in decursul unei perioade de 12 ani. Uzbekistanul are un numar de 24.000 de narco-dependenti inregistrati. Folosirea opiului inseamna ace de seringi, deseori intrebuintate in comun de consumatori, ceea ce se soldeaza cu raspandirea HIV-ului, aducand astfel o noua povara asupra infrastructurii din republicile Asiei Centrale.

Eforturile curente de a combate problema narcoticelor din Asia Centrala se divizeaza in doua categorii primare: stoparea productiei si interzicerea traficului. Un efort considerabil a fost facut in vederea opririi cultivarii macului, la sursa, in Afganistan. Date fiind avantajele financiare ale acestei activitati si lipsa de optiuni viabile, multi agricultori afgani continua sa planteze si sa creasca culturi de mac. Drept raspuns, s-a facut un concertat efort international pentru a dezvolta regiunile rurale din Afganistan, pentru a oferi noi posibilitati de munca si a promova cresterea unor culturi legale si viabile, percum graul. In cursul anului 2005, Statele Unite au contribuit cu 780 de milioane de dolari, in timp ce comunitatea internationala a oferit aditionala suma de 500 de milioane de dolari americani. Estimarile indica o scadere cu 21 la suta a culturilor de mac, dar productia totala de opiu neprelucrat a scazut cu numai 3%, ca urmare a conditiilor neobisnuite de umiditate care au sporit-o. Eforturile Statelor Unite si ale Afganistanului au inclus chiar si amenintarea cu folosirea ierbicidelor impotriva culturilor de mac. Oricum, este prematur sa se aprecieze eficacitatea acestei strategii.

Interzicerea traficului de droguri in Asia Centrala a fost, de asemenea, o prioritate majora pentru Statele Unite, Rusia si tarile implicate. Forte ale politiei de frontiera rusesti au continuat sa patruleze granita dintre Tajikistan si Afganistan pana in 2005, in timp ce Statele Unite au realizat mai multe acorduri bilaterale cu guvernele locale, inclusiv un acord cu Tajikistan, in anul 2003. In consecinta, pana la sfarsitul lui aprilie al aceluiasi an, Tajikistanul a confiscat trei tone de narcotice, in valoare de 1,4 miliarde de dolari, in comparatie cu sapte tone confiscate pentru intregul an 2002. Pe masura ce protectia frontierelor se imbunatateste, traficantii isi adapteaza tacticile, care impun o flexibilitate si perseverenta tot mai crescande din partea guvernelor.

Dar, in pofida tuturor acestor eforturi si a banilor cheltuiti, producatorii si traficantii de droguri reusesc sa-si mentina prevalenta in Asia Centrala. Unele evaluari indica faptul ca, chiar in conditii ideale, doar 10% din drogurile traficate din Afganistan sunt confiscate. Sunt necesare unele imbunatatiri atat in ce priveste prevenirea productiei, cat si a interdictiei. Pentru a micsora productia, agricultorii au nevoie de solutii viabile, inclusiv diversitatea culturilor. Un agricultor afgan, care a trecut de la cultura de mac la cea de grau, remarca faptul ca graul este foarte sensibil la lipsa de apa si ca daca ar fi plantat grau in anii 2002 sau 2003, ar fi pierdut cea mai mare parte din recolta din cauza secetei. Avand o optiune intre o cultura care este atat de delicata si o cultura care desi este ilegala nu este atat de delicata si da rezultate financiare mai bune, fermierii vor continua sa planteze macul.

Agricultorilor trebuie, de asemenea, sa li se ofere alte optiuni economice. Spre a o spune in termeni simpli, este posibil ca in Afganistan sa existe prea multi agricultori. Prin imbunatatirea situatiei economice generale si prin crearea de locuri de munca in afara agriculturii, Afganistanul ar putea reduce numarul de agricultori si spori sectoarele pietelor ne-agricole. Raportul Grupului de Criza International afirma: "Drogurile trebuie sa fie abordate ca o problema de dezvoltare tot atat de mult ca o chestiune de securitate, cu un nou accent asupra folosirii fortei de munca si agriculturii alternative si posibilitatilor antreprenoriale la toate nivelele."

Mai mult, este necesar ca Statele Unite sa ajute la construirea unui guvern central puternic in Afganistan, un guvern care sa-si exercite puterea dincolo de Kabul, Heart si Kandahar. Acesta este un pas esential in extinderea politicilor economice si agricole ale guvernului in ariile in care productia de droguri este predominanta. Agricultorii si muncitorii neangajati care produc heroina din opiul neprelucrat au nevoie sa fie eliberati de dependenta lor de razboinicii locali, de birocratii provinciali corupti si de teroristi. Niciuna din aceste masuri nu poate fi aplicata data fiind slabiciunea actuala a guvernului afgan central. Presedintele Karzai a obtinut anumite succese in ce priveste izolarea si subjugarea capeteniilor razboinicilor, (Rashid Dostum si Ismail Khan sunt exemple deosebit de bune), dar aceste eforturi trebuie sa fie sporite si extinse.

Eforturile in vederea interzicerii traficului de droguri au inregistrat anumite succese, dar si ele au nevoie de imbunatatiri. Coruptia rampanta care paralizeaza eforturile de control asupra drogurilor trebuie sa fie lichidata. Milioane de dolari sub forma de ajutoare vor fi irosite, daca politia, judecatorii si oamenii politici se lasa cumparati atat de usor de traficanti. Forte de ordine publica reformate, profesionale, o constientizare a opiniei publice si responsabilitatea politica sunt tot atatea mijloace pentru a controla atat coruptia, cat si traficul ilegal de droguri. Dupa cum au demonstrat Karkastanul si Tajikistanul, unitatile specializate in actiuni anti-narcotice, sunt cele mai potrivite pentru interzicerea drogurilor. Pe de alta parte, unii analisti remarca totusi ca granicerii tajici sunt insuficient echipati si instruiti pentru a face fata traficului de stupefiante. Asta este o problema care trebuie sa fie imediat si direct solutionata prin cooperarea internationala. Mai mult, intreaga paradigma a luptei impotriva narcoticelor din Asia Centrala trebuie sa fie re-examinata. Cele mai multe unitati de aplicare a legii din regiune se concentreaza asupra arestarii si interogarii suspectilor. Prin contrast, Statele Unite au folosit cu succes tehnicile clasice de culegere a informatiilor. Infiltrarea organizatiilor de trafic de droguri, gasirea oamenilor doritori sa ofere informatii si urmarirea organizatorilor, a financiarilor si a regilor drogurilor s-au dovedit, toate, a fi mai eficiente decat arestarea in repetate randuri a executantilor de care dispun capeteniile retelelor de trafic de stupefiante. Pentru orice tajik sau uzbec care este arestat pentru trafic de narcotice, exista alti cinci care asteapta sa le ia locul. Fara a stabili scopuri mai inalte in aplicarea legii si interzicerea drogurilor, campania de stopare a traficului de stupefiante va fi zadarnica.

Afganistanul produce cea mai mare parte a heroinei existente in lume. Aceasta este, in principal, traficata prin statele din Asia Centrala. Combinatia dintre aceste doua elemente a subminat redresarea economica, i-a corupt pe oficialii la nivel local si central, a finantat terorismul si a impovarat excesiv sistemele de sanatate publice cu cazuri de narco-dependenta si infectare cu HIV. Exista progrese documentate in combaterea acestor probleme. Dar, statele din Asia Centrala, cu ajutorul comunitatii internationale, trebuie sa elaboreze o politica mai coerenta si mai eficienta pentru a contracara productia si traficul de stupefiante in scopul de a gasi si aplica solutii pe termen lung. Fara aceste imbunatatiri, regiunea va avea prea putine sanse de a realiza o adevarata si trainica stabilitate.