observatie

V. analiza continutului, etnometodologie, experiment sociologic, observare participativa, scalare, simulare

(ca metoda de investigare), perceperea sistematica a atitudinilor, comportamentelor si interactiunilor actorilor sociali, in momentul manifestarii lor, conform unui plan dinainte elaborat si cu ajutorul unor tehnici specifice de inregistrare. Posibilitatile de utilizare a o. se diferentieaza in functie de obiectul observarii, tehnica de
inregistrare aplicata si pozitia observatorului. Obiectul o. se precizeaza pe baza scopului teoretic urmarit, referindu-se la manifestari 'psihosociale ale persoanelor, timpul de producere si locul sau contextul social al acestora. Atentia se orienteaza catre diferitele fatete ale actiunilor si interactiunilor sociale: forma (schimburi de mesaje, deplasari in spatiul social, caracteristici fizice ca indicii ale unor stari subiective), durata (repartitia in timpul subiectiv si obiectiv), frecventa de aparitie si repetare, intensitatea, succesiunea.

Observatorul poate adopta trei roluri alternative; in functie de gradul de implicare in universul observat:

1. participant implicat emotional si comportamental in situatii sociale, inregistrind post-festum date si informatii;
2. cercetator exterior situatiilor sociale, culegind informatii cu ajutorul unei tehnici speciale;
3. participant-cercetator partial implicat in situatii sociale si dispunind de posibilitati de producere si inregistrare de informatii.

Tehnicile de o. sint circumscrise de procedeele si instrumentele de inregistrare a datelor. Practica de investigare a consacrat trei posibilitati:

1. inregistrarea datelor in procesul o.;
2. folosirea unor aparate de inregistrare audio, video sau audio-video;
3. inregistrarea post-festum a informatiilor. Din combinarea variantelor de roluri adoptate de analistul social cu posibilitatile de inregistrare a datelor rezulta trei tipuri de o.: structurata, nedistorsionanta si participativa.

♦ In o. structurata observatorul adopta rolul de cercetator si utilizeaza urmatoarele tehnici de inregistrare a datelor: listele de control, scalele de evaluare, sistemele de codificare a interactiunilor si descrierea narativa. Specifice o. structurate sint mai ales sistemele de codificare, care pot fi elaborate pentru aplicatii particulare sau pentru o aplicare repetata in situatii similare. Scopul lor este de a aduna informatii privitoare la continutul, frecventa, orientarea si tipologia interactiunilor, respectiv a atitudinilor si comportamentelor asociate relatiilor interpersonale si manifestate in grupurile de munca si de conducere, in general in orice grup in care se constituie o retea de comunicare interactiva, intr-o astfel de retea se manifesta comportamente lingvistice (schimburi de mesaje vocale, ritmicitatea rostirii, stilul vorbirii, gestica, expresii faciale, dispunere spatiala etc..

Problema tehnica a o. consta atit in surprinderea diversitatii, cit si a eventualelor clase de comportamente similare. Rezolvarea acestei probleme se face prin definirea de categorii care subsumeaza tipuri de caracteristici similare. Precizarea categoriilor este dependenta de ipoteza cercetarii. Alteori, in elaborarea unor tehnici cu aplicabilitate mai extinsa, categoriile se definesc pe baza unei teorii de referinta. Asa a procedat R.F. Bales (Interaction process analysis, 1950) pentru a construi un sistem de categorii pentru analiza interactiunilor psihosociale. Mai intii a distins intre doua tipuri de actiuni opuse: pozitive si negative, solicitatoare (intrebari, cereri) si reactive (raspunsuri asteptate sau primite si emise). Apoi a precizat categoriile care includ comportamente similare si Ie-a repartizat pe tipuri de actiuni: solidaritate, descarcare, aprobare (actiuni pozitive), sugestie, opinie, informatie (solicitare sau raspuns), dezaprobare, cresterea tensiunii, agresivitate (actiuni negative).

Pentru inregistrarea comportamentelor comunicative ale persoanelor implicate intr-un grup de dezbatere sau discutie condus de un lider, putem considera urmatoarele categorii:

1. privitoare la lider, ofera informatii, formuleaza orientari, critica si isi justifica autoritatea, formuleaza intrebari, accepta sau utilizeaza informatiile participantilor, apreciaza si incurajeaza, accepta reactii afective;
2. privitoare la participanti: ofera informatii, raspund la intrebari, initiaza o noua directie, formuleaza intrebari, dau expresie unor trairi afective, critica si dezaproba;
3. liniste sau stare confuza.

Tehnica descrierii narative consta in inregistrarea scrisa a tuturor detaliilor manifestate ale evenimentelor care corespund obiectului si scopului o. Se aplica in studiile de caz centrate pe grupuri sau alte componente ale organizatiilor. De exemplu, in analiza stilurilor de conducere observatorul se ghideaza dupa ipoteza si interesele investigatiei pentru a nota enunturi ale conducatorilor cu privire la organizarea si dirijarea muncii, la acordarea de recompense sau pedepse in raport cu asteptarile privind performantele, la consistenta aplicarii regulilor si procedeelor de interactiune etc. Informatiile sint culese avind in vedere episoade sau perioade de timp in cele mai mici detalii si fara nici o interpretare sau judecata de valoare. Avantajul descrierilor consta in culegerea unei mari cantitati de informatie detaliata, pe cind dezavantajul este legat de necesitatea simplificarii si integrarii calitative a acesteia pentru a facilita formularea de generalizari.

Totodata, trebuie avute in vedere efectele generate de prezenta observatorului in contextul o., considerate ca reactive si distorsionante. Pentru a le inlatura se aplica o. nedistorsionanta si cea participativa.

♦ O. nedistorsionanta consta in utilizarea de aparate tehnice pentru inregistrarea fenomenelor sociale in desfasurarea lor naturala. Aparatele tehnice sint ascunse, observatorul este eliminat din scenele sociale si astfel sint evitate si efectele reactive sistematice sau de conformare a subiectilor la normele dezirabilitatii sociale. Se aplica nu numai pe situatii sociale naturale, ci si de laborator (mai ales in jocurile de simulare). Inregistrarea este precedata de o esantionare a situatiilor sociale si a perioadelor de timp si este urmata de codificare prin aplicarea tehnicii analizei continutului.

♦ O. participativa presupune implicarea observatorului in activitatile sociale ale actorilor propriu-zisi pentru a intelege mecanismele lor constitutive si a le supune analizei teoretice ulterioare. S-au conturat doua variante de aplicare, in functie de modul de inregistrare a datelor. Prima consta in implicarea observatorului in situatii si evenimente sociale pina la identificarea cu actorii si in notarea post-festum a o. S-a aplicat in studiul grupurilor de munca si al deviantei. Se urmaresc cu precadere ierarhii si comunicari, tipuri de interactiuni si distributii spatiale si temporale ale acestora, activitati si performante, moduri de gratificare a performantelor si de instituire a normelor pentru construirea integrarii si conformarii, stagnarii si evolutiei probabile.

Intr-o a doua varianta, observatorul adopta in grup atit rolul de participant, cit si pe cel de cercetator, putind astfel utiliza si alte metode de investigare (interviuri informale, chestionare, teste, analiza documentelor sociale etc.). In aceasta ipostaza, o.p. este considerata ca analiza calitativa sau etnografica, intrucit nu aplica sisteme precodificate de inregistrare a mesajelor empirice, ci pur si simplu este preocupata de culegerea datelor concrete pentru scopuri descriptive, de redare cit mai completa a situatiilor sociale in desfasurarea lor naturala. L.V.