COMUNITATI SOCIALE - Societati multiculturale, Comunitati etnice

COMUNITATI SOCIALE

1.Comunitati umane teritoriale

A.Comunitati satesti

Comunitatea umana reprezinta un macro grup care traieste intr-un spatiu geografic delimitat, dispune de o anumita organizare a activitatilor si ese constient de apartenenta sa la comunitatea respectiva.

In societatea romaneasca contemporana subzista doua tipuri de comunitati teritoriale : comunitatea rurala(satul) si comunitatea urbana (orasul).Trecerea de la economia naturala (bazata pe un mod de productie si de consum in interiorul familiei) la ecnomia de schimb a antrenat si modificarea tipului de comunitate dominant.

ECONOMIEI NATURALE II CORESPUNDE TIPUL DE COMUNITATE BAZAT PE RUDENIE.Spatiul social al comunitatii de rudenie se caracterizeaza prin :

-coexistenta in aceeasi locuinta a membrilor familiei extinse ;

-relatii sociale intre mai multe generatii ;

-relatii puternice de rudenie ;

-relatii instituite prin alianta (intre indivizi care fac parte fiecare din cele doua familii de apartenenta ale sotilor).

Distanta sociala intre persoane este direct proportionala cu rangul relatiei de rudenie, Solidaritatea de rudenie scade o data cu cresterea rangului relatiei de rudenie.

Caracteristici ale comunitatii satesti

1.Comunitatea locare este exprimata de autoritati precum protul, medil, invatatorul si primarul : legitimitatea acestor autoritati este conferita de nivelul de intructie superior fata de cel al restului localnicilor si de contributia lor la treburile politice.

2.Solidaritatea grupului comunitar - datorata implicarii tuturor membrlor in gestionarea responsabilitatilor publice.

Industrializarea a implicat deplasari masive dinspre mediul rural inspre cel urban.Din cauza acestui proces economic satus s0a confruntat cu depopularea, feminizarea si imbatranirea. Cutoate acestea in romania de dupa anii 90 s-a inregistrat o migratie masiva a populatiei urbane catre zonele si comunitatile rurale. Acest lucru s-a datorat pe de o parte recuperarii proprietatilor nationalizate de fostul regim comunist iar pe de alta parte scaderii nivelului de trai din mediul urban. Acestor categorii sociale li se adauga indivizii pentru care 'viata la tara' reprezinta o modalitate de recreere, satul reprezentand pentru ei o locatie temporara.

B.Urbanizarea si problema locuintei

Problema locuintei si a locuirii asupra comportamentului demografic, asupra educatiei copiilor, a performantelor profesionale si a cresterii economice. Un fenomen specific lumii contemporane il constituie procesul de concentrare urbana : densitatea vietii sociale din orase conduce la formarea de cartiere cu tratsaturi distincte, dintre care unele pastreaza caracteristicile comunitatilor mici : este vorba de acele cartiere in care exista indivizi legaturi de rudenie si relatii personale apropiate.Oamenii din aceste cartierew pot colabora unii cu altii, pot adera la diferite grupuri subculturale (etine, religioase, politice, etc.).Cartierul grupeaza de asemenea oameni diferiti din punct de vedere al preocuparilor, intereselor, ocupatiilor si nivelului de instructie.

Orasere moderne implica adesea o retea de relatii sociale impresionale ,anonime, dar sunt in acelasi timp surse ale diversitatii si chiar ale intimitatii.

2.Societati multiculturale

A.Comunitati etnice

Poporul : comunitate umana teritoriala ai carei membrii vorbesc aceeasi limba, impartasesc aceleasi sentimente, traditii, obiceiuri, reguli si au constiinta apartenentei la o anumita colectivitate.

In viziunea sociologului francez Emile Durkheim popurl desemneaza o comunitate de reguli si sentimente, comunitatea ofenselor resimtite, a reprezentantilor, a experientelor sociale si profesionale.

Natiunea : grupare relativ numeroasa de persoane delimitata teritorial si politic, ai carei membrii si au sentimentul apartenentei la aceeasi comunitate.

Caracteristici ale natiunii :

1.Teritorialitatea : orice natiune traieste intr-o zona geografia specifica. Exista si natiuni fara teritoriu, dar ele formeaza o expceptie : de ex. kurzii.

2.Populatia sau poporul : orice natiune fiinteaza printr-o populatie care traieste pe un teritoriu. Aceasta populatie care traieste pe un teritoriu.Aceasta populatie are un sentiment al identitatii si coeziunii si in mod obisnuit vorbeste aceeasi limba. Dar sunt si exceptii : de ex. in Elvetia,Belgia,Rusia sunt vorbite mai multe limbi.

Statele multinationale : orice natiune cu populatii diverse din punct de vedere lingvistic si cultural sau state in care identitatile sociale si economice sunt clar conturate si consacrate istoric prin diferentiere.

3.Independenta : capacitatea de autoguvernare a unei natiuni ca entitate suverana .

In cadrul unei natiuni exista mai multe grupuri etnice.

Grupul etnic este o colectivitate care are traditii culturale comune si manifesta un sentiment al identitatii ca subgrup in cadrul societatii.Grupurile etnice se caracterizeaza prin limba proprie, traditii culturale specifice si uneori religie diferita de cea a tarii in care traiesc.Unele grupuri etnice minoritare poarta numele de minoritati nationale. Notiunea de minoritate nationala se refera la un grup de persoane dintr-un stst care :

-locuieste pe teritoriul acelui stat,membrii sai fiind recunoscuti drept cetateni ai staului respectiv ;

-mentine legaturi de lunga durata,solide si permanente ;

-manifeta caracteristici etnice,culturale,religioase si lingvistice specifice ;

-este suficient de reprezentativ, desi persoanele care formeaza acel grup sunt intr-un numar mai mic decat restul popualtiei acelui stat sau a unei regiuni a acelui stat ;

-este motivat de un interes comun in ceea ce priveste conservarea identitatii membrilor sai, respectiv cultura, traditie, religia si limba.

Grupurile etnice minoritare intra in diverse tipuri de relatii sociale - atat cu majoritatea cat si cu alte minoritat.aceste relatii ot varia de la comunicare si toleranta pana la dezacord si conflict. Fiecare individ isi construieste o retea de identificari cu ceilalti, respectiv cu principiile, valorile si modul de viata caracteristice grupului de apartenenta (sau endogrupul). De regula, in cazul relatiilor interetnice individul se identifica cu un endogrup, cu un 'noi' in care este proiectata totalitatea elementelor pozitive, facilitand valorizarea propriei personalitati - prin opozitie cu un 'ei'(respectiv alt grup sau alte grupuri etnice) asupra carora se transfera totalitatea elementelor negative , acest 'ei' servind drept pol de contra identificare. Acest lucru nu inseamna implicit ca intre grupurile etnice respective exista o stare de conflict manifest.

Problema nationala si cea a relatiilor interetnice a generat nationalismul. Nationalismul se contituie intr-un complex de idei si sentimente orientate spre afirmarea de sine a unei natiuni sa a unei grupari etnice. Nationalismul este o orientare politica si culturalka care sustine necesitatea promovarii unei dezvoltari autodeterminare a natiunilor - natiuni vazute ca niste colectivitati omogene, depozitare ale unei unici culturi si traditii. Axioma nationalismului consta in faptul ca omenirea subzista prin entitati mai mult sau mai putin distincte numite etnii sau natiuni care au rase, varste istorice si dimensiuni diferite, dar care au moralamente drepturi egale in fata istoriei. Este dificil de realizat o tipologie a miscarilor nationaliste : unele preced starea de independenta si aspira la ea, altele ii succed ;unele au un scop secesionist, altele revendica doar drepturi civile ; altele au un caracter expansionist.

Conceptiile despre nationalism sunt conditionate de conceptiile despre natiune. Exista in acest sens doua directii de gandire : una 'modernista' iar cealalta 'primordialista'. Conceptia 'modernista' - reprezentata in principal de catre antropologul britanic ernest Gellner - percepe natiunea drept un produs al epocii moderne, generat de capitalism, birocratie si utilitarism. Conform acesti viziuni natiunea exista, acest fapt se datoreaza capacitatii nationalismului de a raspunde unor situatii si probleme ale contemporaneitatii ; natiunea si nationalismul au aparut la sfarsitul secolului XVIII, persistenta lor fiind pusa sub semnul intrebarii odata cu dezvoltarea fenomenului de globalizare.

Conceptia 'primordialista' despre natiune si nationalism accentueaza ideea ca legaturile de limba, religie, etnicitate si teritoriu sunt primordiale, avand o vechime considerabila ; comunitatile etnice sunt entitati naturale si spatiu perpetuu al dezvoltarii personalitatii umane. Intre etnie si natiune exista o contiunuitate care nu poate fi estompata de organismele transnationale ce se dezvolta in lumea economica, financiara si comunicationala : in ciuda acestor dezvoltari, indivizii isi promoveaza in continuare identitatea etnica.

O alta problema este aceea a pastrarii identitatii nationale in contextul procesului de integrare europeana. Idea unificarii europene se fundamenteaza pe credinta ca dincolo de diferentele culturale firesti dintre tarile batranului continent subzista o cultura europeana respectiv o suma de valori comune acestor tari. Bazele culturale ale comunitatii europene sunt filosofia greaca antica, dreptul roman si crestinismul. Este recunoscuta influenta unificatoare a Romei asupra traditiilor administrative si legislative europene. Drumurile (infrastrctura) construite de romani si dreptul raman au constituit o premisa a unitatii europene. De asemenea, religia crstina a oferit europenilor o viziune comuna asupra existentei si un sistem etic unitar.

B.Societati multi si interculturale

Notiunea de Pluralism socio-cultural se caracterizeaza prin :

-existenta unor tipuri de relatii sociale diverse ;

-manifestarea unor subculturi numeroase ;

-existenta unor si a unor identitati multiple.

Pluralismul politic presupune diversitate in ceea ce priveste organizare polititca :

-recunoasterea diferentei socio-culturale ;

-existenta unor politici publice care promoveaza diferentele socio-culturale dintre indivizi ;

-reprezentarea diferentei in toate structurile fundamentale de luare a deciziilor privind politicile publice.

Dezvoltarea societatilor multiculturale a capat amploare in epoca postbelica. In acest context noua politica culturala a trebuit (trbuie0 sa abandoneze discursul monologic si politicile publice omogene in favoarea diversitati si eterogenitatii. Politica culturala a diferentei implica :

-promovarea si valorificarea diferentelor ;

-promovarea tolerantei si a dialogului intercultural (avand drept scop cunoasterea si acceptarea alteritaii).

Societatile multiculturale se caracterizeaza prin :

-coexistenta in acelasi spatiu geografic a diferitelor grupuri culturale, nationale,etnice,religioase ;

-existenta deferentelor ca premise pentru discriminare ;

-tolerarea minoritatilor, dar nu si acceptarea lor(in sensul promovarii unei culturi a diferentelor).

Societatile interculturale se caracterizeaza prin :

-relatii de interactiune intre diferitele tipuri de grupuri sociale(majoritatea respectiv minoritare), recunoasterea reciproca a valorilor si a modurilor de viata ;

-instituirea unui sistem de relatii echitabile, bazat pe egalitatea sanselor si pe acceptarea si promovarea intereselor alteritatii minoritare.

Dezideratul il constituie transformarea societatilor multiculturale in societati interculturale. In cazul modelului interculturalist statul promoveaza o politica a diferentei : culturile existente in societate beneficiaza de un statut egal. La nivelul discursului public este promovata educatia interculturala :

-acceptarea egalitatii in drepturi si eliminarea practicilor discriminatorii ;

-cunoasterea reciproca prin intercunoasterea culturilor ;

-implicarea in proiecte care necesita colaborarea si care asigura beneficii reciproce.