Programe de combatere a saraciei la nivel comunitar

Programe de combatere a saraciei la nivel comunitar

1. Tipuri de saracie comunitara in Romania

Profilul general al saraciei in Romania

Romania poate fi caracterizata ca fiind o tara cu saracie relativa de masa: cea mai mare parte a populatiei traieste in saracie, absoluta in cazul unora, dar relativa in cazul majoritatii populatiei. Bogatia (prosperitatea) este caracteristica numai unui segment minoritar al populatiei.

Romania este o tara cu un grad relativ inalt de modernizare a vietii sociale, dar neasteptat de saracita. Segmente importante ale populatiei traiesc in conditii moderne: muncesc intr-o economie moderna, locuiesc in orase moderne. Forma moderna de organizare a societatii impune de aceea unele cerinte minimale. In acest context, saracia din Romania este foarte diferita de cea care exista in societatile traditionale.

Romania nu este o tara cu un nivel foarte inalt de modernizare dar este totusi o tara europeana. Dintotdeauna , dar mai ales dupa 1989, nivelul de aspiratie al romanilor a tins catre standardele de viata occidentale. Accesul rapid la economia mondiala precum si numarul de contacte in continua crestere cu Occidentul, dupa 1989, a condus in mod inevitabil catre o explozie de aspiratii si nevoi, in conditiile in care posibilitatile erau, de fapt, foarte limitate.

Oricum, exista ceva pozitiv in aceasta situatie speciala: sentimentul ca acest lucru este doar temporar; speranta si chiar atitudinea activa de a iesi din starea de saracie, de a nu mai stagna din cauza acceptarii si resemnarii. Nivelul de aspiratie cuplat cu capacitatea relativ inalta de actiune intr-un context modern reprezinta aspecte importante in cadrul oricarui program impotriva saraciei.

Abordarea comunitara a programelor de combatere a saraciei

Data fiind multitudinea de probleme cauzate de saracie, mecanismele standard ale statului bunastarii (sistemul de asigurari sociale si sistemul de asistenta sociala) par a avea o eficienta foarte limitata. Resursele financiare disponibile la nivel central sunt strict limitate.

In aceasta situatie, o abordare la nivel comunitar a saraciei poate deveni o componenta cruciala a strategiei nationale de combatere a saraciei. Trei argumente distincte pot fi invocate:

a.       O multime de surse ale saraciei se afla la nivel comunitar; acestea sunt componente ale profilului comunitatii si pot fi inteleseactionandu-se la acest nivel.

b.       Diversificarea resurselor de combatere a saraciei este o necesitate imperioasa. Comunitatea dispune de unele resurse care ar putea fi mobilizate in vederea prevenirii si reducerii semnificative a impactului saraciei. In contextul limitarii severe a resurselor financiare cu care se confrunta statul, identificarea si mobilizarea resurselor locale ar putea constitui componente importante ale strategiei de reducere a saraciei.

c.       Descentralizarea genereaza noi posibilitati. Odata cu optiunea descentralizarii, din ce in ce mai multe resurse si responsabilitati vor fi transferate la nivel local. Posibilitatile de dezvoltare a programelor de combatere a saraciei la nivele locale cresc rapid.

Experienta diferitelor tari, atat a celor cu structuri sociale si economice traditionale cat si a celor cu structuri moderne, a dovedit ca abordarea la nivel comunitar poate fi foarte eficienta.

Strategia Nationala de Combatere a Saraciei, elaborata cu sprijinul PNUD pana la sfarsitul anului 1998, a fost centrata in special pe abordarea la nivel macrostructural. Obiectivul principal al acestui proiect, asa cum PNUD a specificat in mod evident, este de a concentra strategiile de reducere a saraciei la nivel comunitar.

Tipuri de saracie comunitara in Romania

Este imposibil si probabil inutil de a dezvolta o tipologie completa a comunitatilor care prezinta un risc inalt de saracie. Lista inclusa aici incearca doar sa prezinte pe cat posibil cele mai reprezentative situatii pentru tara noastra in acest moment.

Acest exercitiu are la baza o ipoteza metodologica a diferentelor dintre sursele comunitare generale, nespecifice si specifice ale saraciei.

Sursele generale nespecifice ale saraciei au un profil mult mai abstract, definindu-se in legatura cu conditiile structurale ale intregii populatii: salarii reduse, familii numeroase, somaj, alcoolism si altele. Aceste surse conduc la o raspandire a saraciei in toata masa populatiei, saracia comunitara fiind nespecifica. Strategiile ce trebuie dezvoltate in acest caz sunt cele mai generale.

Sursele comunitare specifice se refera la caracteristicile structurale ale anumitor comunitati. Ele corespund saraciei comunitare specifice si pentru a o reduce este nevoie de adoptarea unor strategii comunitare specifice/orientate.

Mai intai de toate, este necesara diferentierea intre comunitatile sarace rurale si urbane.

Comunitatile rurale sarace

Comunitatile rurale izolate geografic sunt lipsite de mijloacele adecvate de comunicare: drumuri, poduri, uneori chiar si electricitate, telefon. Aceasta izolare ii impiedica pe membrii comunitatii de a se integra in mod eficient in sistemul de piata- de a dezvolta activitati economice profitabile, de a gasi locuri de munca in afara comunitatii; ii scoate in afara sistemului de servicii publice (educatie, sanatate). Izolarea sociala reduce posibilitatile oamenilor de a-si dezvolta capacitatile economice, sociale si politice in vederea solutionarii problemelor lor, de a utiliza inovatiile si, mai rau, creeaza un nivel scazut de aspiratie care le limiteaza foarte mult motivatia si imaginatia inovativa.

Adaptarea la izolare creeaza un sistem economic si cultural inchis, cu o motivatie redusa si cu capacitati scazute de a depasi multiplele deficiente.

Localitati cu productie agricola scazuta. Sunt cateva conditii care genereaza o lipsa cronica a eficientei:

Fragmentarea pamantului(terenului agricol). Ca rezultat al reformei pamantului promovata incepand cu anul 1990, cea mai mare parte a populatiei a primit suprafete de teren relativ mici (proprietatea medie de teren este de 1,7 ha) iar, in mod frecvent, si acestea sunt dispersate. Din aceste bucati mici de pamant este imposibil de a se construi ferme moderne.

Lipsa capacitatilor de investitie. Lipsa echipamentului necesar si lipsa posibilitatilor de imprumut.

Localitati in care resursele agricole modeste obisnuiau sa fie compensate prin munca in industrie. Falimentul industriei in zona i-a lasat pe locuitori fara veniturile aditionale necesare.

Localitati cu populatie imbatranita. Din cauza emigrarii masive catre orase si a lipsei posibilitatilor economice si sociale, unele localitati izolate au suferit rapid un proces de imbatranire a populatiei. Proportia gospodariilor formate din persoane in varsta si foarte in varsta este mare.

*Localitati lipsite de accesul corespunzator la servicii publice: transport, electricitate, educatie, servicii de sanatate.

*Localitati in care un procent semnificativ de locuitori nu poseda pamant. Din cauza filozofiei reformei promovate la inceputul anilor '90, aceia care n-au avut in posesie pamant inainte de procesul de cooperativizare a agriculturii n-au primit pamant. Este in special cazul comunitatilor de romi. Exista localitati cu comunitati relativ mari de romi care au lucrat ca angajati ai fermelor de stat sau cooperativelor socialiste si care nu au primit pamant in anii '90. Acestia se confrunta cu lipsa oricaror oportunitati de a lucra in agricultura iar posibilitatile economice alternative sunt foarte rare. Foarte adesea, aceste familii nu au nici macar teren de casa, cu atat mai mult pentru gradini care ar putea furniza un minim de supravietuire.

Comunitatile urbane sarace

Orasele a caror industrie a suferit un declin sever in ultimii ani. Ca urmare a acestui fapt, somajul este foarte ridicat. Zonele mono-industriale, in special, prezinta un risc foarte ridicat.

Zonele urbane cu conditii de locuire inadecvate

Blocuri cu conditii de locuit necorespunzatoare, aflate intr-un stadiu inalt de deteriorare, necesitand investitii mari, locatarii nedispunand de resursele      necesare.

Putine zone de recreere, adesea foarte poluate.

Zone urbane cu constructii saracacioase si ilegale, in care s-au stabilit, in general, imigrantii saraci din localitati sau zone sarace si care au resurse economice reduse.

Blocuri de locuinte in care traiesc familii ce nu-si pot plati cheltuielile obisnuite de intretinere (caldura, electricitate, apa), riscandu-se astfel deconectarea intregului bloc.

Zone urbane sarace a caror posibila dezvoltare este impiedicata de criminalitate.

O situatie speciala o au zonele urbane locuite de comunitatile de romi.

2. Diagnoza saraciei

2.1. Selectarea abordarii metodologice

Pentru a estima riscul/magnitudinea saraciei pot fi abordate doua tipuri de abordari:

a. Masurarea saraciei la nivelul gospodariei. Aceasta este o abordare standard utilizata in cazul oricarei estimari a saraciei. Exista cateva tipuri de metode. Doua dintre acestea sunt cele mai generale:

Masurarea veniturilor actuale ale gospodariilor si a bunastarii acumulate. Un substitut il constituie aproximarea resurselor masurand/apreciind consumul. Comparand acesti indicatori cu pragurile de saracie specifice, pot fi identificate starea si riscul de saracie pentru fiecare gospodarie.

Deprivarea relativa: indicii de consum/proprietate minim/minima sunt identificati pentru fiecare gospodarie. Marimea deprivarii relative este utilizata ca indicator al saraciei.

b. Identificarea surselor structurale ale saraciei la nivel comunitar. Aceasta metoda incepe cu o analiza a comunitatii si a mediului acesteia. Identificarea unuia sau mai multor factori structurali care produc saracia la nivelul comunitatii reprezinta esenta acestei metodologii. Aceasta metoda a fost utilizata in Capitolul 1 pentru a identifica tipurile de comunitati cu risc crescut de saracie.

Cele doua metode sunt mai degraba complementare.

Prima ofera o estimare statistica a saraciei la nivelul comunitatii. Aceste date raspund la intrebari precum: cate gospodarii sunt sarace, cat de sarace sunt, care sunt gospodariile sarace. Metoda nu furnizeaza informatii directe cu privire la cauzele saraciei si nu ofera o imagine asupra caracteristicilor structurale ale comunitatii si nici asupra posibilitatilor sale de actiune.

Cea de-a doua metoda furnizeaza informatii asupra factorilor structurali care produc saracia. Acestia indica in mod evident care sunt variabilele strategice de actiune pentru a preveni si reduce saracia, dar nu furnizeaza statistici foarte exacte asupra saraciei.

Masurarea saraciei la nivelul gospodariilor este foarte potrivita pentru o estimare a saraciei comunitare generala, ne-specifica. Abordarea structurala a comunitatii este mult mai potrivita pentru identificarea saraciei comunitare specifice.

Pentru o diagnoza completa a saraciei este necesar a fi utilizate ambele abordari. Dar, o asemenea combinatie ideala are cateva dezavantaje: necesita un timp indelungat si este costisitoare. Procentul costului diagnozei in costul total al programului de combatere a saraciei poate fi prea mare. In acelasi timp, o asemenea metoda poate furniza informatii mult prea exacte fata de cerintele programului de interventie.

In general, pentru o diagnoza completa realizata in contextul unui program anti-saracie orientat, este suficienta si de preferat abordarea structurala a comunitatii: este relativ ieftina, nu necesita prea mult timp, furnizeaza cele mai importante informatii pentru identificarea comunitatilor sarace si a variabilelor strategice de actiune.

2.2. Obiectivele diagnozei si cateva recomandari tehnice

In acest subcapitol va fi utilizata abordarea structurala comunitara.

2.2.1. Patru obiective principale ale diagnozei

a.      Identificarea surselor structurale ale saraciei la nivel comunitar

Iata o lista a variabilelor structurale ce poate fi utilizata (lista pentru verificarea variabilelor structurale ale saraciei):

Profilul activitatilor economice din comunitate: calitati, puncte slabe, posibilitati nevalorificate. Numar de intreprinderi, locuri de munca si altele.

Profilul activitatilor economice din imprejurimi: comunitati invecinate, judet.

Sistemul de proprietate, structura si distributia proprietatii.

Infrastructura comunitatii si legaturile externe ale comunitatii.

Capitalul economic de care dispune comunitatea: bunuri si resurse financiare ale populatiei.

Capital uman: structura populatiei active, educatie, calificare, posibilitati de afaceri; posibilitati de mobilizare a comunitatii.

Resurse naturale si posibilitati de exploatare economica a acestora.

Structura comunitatii: exista grupuri cu un nivel crescut al saraciei? Daca da, care sunt principalele lor caracteristici?

Exista procese/experiente noi in cadrul comunitatii care vor afecta negativ sau pozitiv bunastarea acesteia?

Care sunt variabilele strategice specifice comunitatii?

Care sunt posibilitatile de imbunatatire a bunastarii comunitatii?

Exista o retea de posibili actori activi implicati in procesul de dezvoltare a comunitatii sau in cel de relansare a activitatilor economice?

b.      Estimarea amplorii saraciei (procentul celor saraci, gradul de saracie-prapastia saraciei) si distributia saraciei (grupuri cu risc crescut de saracie).

Pornind de la lista de verificare a variabilelor structurale ale saraciei si adaugand

la aceasta diferiti indicatori si date calitative colectate la nivelul autoritatilor locale si al actorilor sociali comunitari, poate fi identificat un profil al saraciei.

De asemenea, poate fi utilizata metodologia dezvoltata de Banca Mondiala prin reprezentanta in Romania, legata de Fondul Roman de Dezvoltare Sociala privind identificarea comunitatilor rurale sarace si mai ales identificarea comunitatilor rurale cu adevarat sarace in comparatie cu altele.

Consideram ca, in acest context, obiectivul principal nu este acela de a diferentia comunitatile cele mai sarace ci de a identifica comunitatile cu probleme, indiferent de numarul lor si de a le ajuta sa se integreze in procesul de dezvoltare comunitara.

c. Identificarea posibilitatilor de imbunatatire a starii comunitatii: din

punct de vedere economic, natural, uman si al resurselor sociale. Componenta cruciala a diagnozei o constituie identificarea eventualelor solutii: ce se poate face pentru imbunatatirea situatiei si care ar fi costul diferitelor solutii.

d. Identificarea posibililor actori sociali si a modului in care acestia pot actiona pentru desemnarea si lansarea unui program de dezvoltare eficient.

In cadrul diagnozei este importanta atat identificarea surselor saraciei cat si a posibilitatilor de prevenire si reducere a acesteia.

2.2.2.Metode de colectare a informatiilor

a. Identificarea informatiilor disponibile la nivelul comunitatii: Comisia Nationala pentru Statistica (mecanisme locale si judetene), autoritatea locala, alte surse.

b. Interviuri in profunzime, focus-grupuri, discutii de grup cu membrii

comunitatii, cu autoritatile locale, politia, scoala, unitatile sanitare, cu posibilii parteneri locali: patroni, sindicate, biserica, organizatii non-guvernamentale (organizatii ale femeilor si altele). De asemenea, trebuie implicati asistentii sociali care lucreaza la nivelul comunitatii respective.

c. Interviuri cu reprezentantii autoritatilor judetene.

In diagnoza comunitatii este esentiala combinarea a doua seturi de informatii:

i) Informatii generale despre problemele sociale caracteristice intregii populatii. Multe dintre problemele cu care se confrunta comunitatea nu sunt specifice ci mai generale. Folosind informatiile acumulate privind problemele sociale tipice pentru intreaga populatie avem o perspectiva mai buna pentru a intelege unicitatea fiecarei comunitati.

ii) Informatiile specifice asupra comunitatii fac obiectul actiunii de sprijin.

3. Principii, directii si metode utilizate in programele de combatere a saraciei

Saracia are multe cauze/surse. Ea poate prezenta o mare varietate de configuratii. Din aceasta cauza, nu este posibila desemnarea unui program anti-saracie "tipic" pentru o comunitate saraca "tipica".

Cateva principii generale, directii, tipuri de abordari practice pot fi formulate aici. Acestea se pot constitui intr-un ghid metodologic pentru realizarea unor proiecte de dezvoltare comunitara.

1. Utilizarea potentialului autoritatilor locale

Autoritatile locale s-au dovedit a fi un factor-cheie pentru solutionarea multor probleme, atat individuale cat si, mai ales, colective. Aceasta deoarece:

Ele au autoritate si mijloace economice importante pentru a rezolva o multitudine de probleme individuale si comunitare;

Ele reprezinta un agent important pentru initierea programelor de dezvoltare comunitara;

Datorita resurselor legale, administrative si economice de care dispun, ele se afla intr-o pozitie privilegiata de a initia parteneriatul local: o retea formata din toti actorii locali care sa adune laolalta resursele proprii de care dispun si sa planifice impreuna activitati comune orientate spre solutionarea problemelor locale.

2. Cresterea increderii oamenilor in autoritatile locale si dezvoltarea capacitatilor acestora de a se adresa autoritatilor publice in vederea rezolvarii problemelor cu care se confrunta si a mobilizarii resurselor de care dispun pentru solutionarea problemelor existente la nivelul comunitatii

Populatia saraca/marginalizata prezinta un deficit de capacitate important de a

cere sprijinul autoritatilor locale si de a folosi aceste instrumente pentru a-si rezolva problemele. Acest lucru este completat de experientele negative ale unei astfel de colaborari in trecut. Este esential de a mari capacitatea populatiei sarace/marginalizate de utilizare a instrumentelor autoritatii locale pentru solutionarea problemelor cu care se confrunta.

In acelasi timp, este esential de a dezvolta capacitatea comunitatii de a participa in mod activ la viata locala, de a participa in mod democratic la procesul de luare a deciziilor la nivel local. Segmentul populatiei sarace/marginalizate din comunitate trebuie in special sprijinit pentru a-si schimba atitudinea fata de autoritatile publice si pentru a invata sa participe la viata comunitara.

Cresterea responsabilitatii si a transparentei autoritatilor locale reprezinta un mijloc important de cladire a increderii.

3. Cresterea sensibilitatii autoritatilor locale fata de problemele comunitatii si in special fata de problemele segmentului sarac/marginalizat.

Exista inca multe proceduri birocratice care sunt foarte complicate, exacerbate de lipsa de interes a unor oficialitati pentru rezolvarea problemelor populatiei. Efectul acestor doi factori este devastator pentru populatia saraca/marginalizata. Problemele acesteia, adesea greu de rezolvat, risca sa ramana nesolutionate chiar daca, in principiu, pot fi rezolvate. Starea de descurajare care apare uneori mareste marginalizarea si lipsa de posibilitati. Experienta localitatii Zabrauti a scos in evidenta unele din aceste lipse: lipsa documentelor de identitate, in special a certificatelor de nastere, lipsa evidentelor privind vaccinarile la copii, etc. Efectul negativ este acela ca problemele populatiei sarace/marginalizate risca cel mai mult sa ramana nerezolvate, agravand si mai mult marginalizarea. De multe ori, oficialitatile incearca sa sprijine solutionarea acestor probleme, dar adesea se confrunta cu lipsa de proceduri sau cu metodologii foarte complicate.

Pentru a creste capacitatea autoritatilor locale de a face fata problemelor complexe ale populatiei sarace/marginalizate este necesar de a stimula:

a)     Un grad inalt de sensibilitate a autoritatilor locale fata de problemele specifice ale populatiei sarace/marginalizate.

b)     Dezvoltarea procedurilor corespunzatoare pentru rezolvarea problemelor specifice ale acestei populatii. Traditia regimului socialist este mai degraba negativa in aceasta privinta: reprezinta combinatia dintre atitudinea opresiva de dispret fata de oameni si folosirea procedurilor administrative accesibile mai mult clasei de mijloc, decat saracilor si segmentelor mai putin educate. Acumularea unor astfel de probleme personale complexe (lipsa documentelor personale, de exemplu) genereaza situatii fara iesire.

c)     Dezvoltarea capacitatii administrativului de a initia /a se implica ca partener/ sustinator al programelor de dezvoltare comunitara.

d)     La nivel national: identificarea piedicilor administrative legale si lansarea de programe pentru a rezolva definitiv problemele: cazul persoanelor fara acte personale, copii neluati in evidenta, etc.

e)     O implicare activa a administratiei in solutionarea problemelor populatiei marginalizate.

f)      O capacitate mai mare de colaborare intre institutiile publice privind abordarea problemelor legate de saracie. Pe de o parte, este vital ca fiecare institutie, in cadrul misiunii ei specifice, sa-si dezvolte capacitatea de a raspunde problemelor specifice ale populatiei sarace. Pe de alta parte, este imperios necesar de a consolida mecanismele cooperarii intre institutii, atat la nivel local cat si central, si de a le permanentiza.

g)     Cresterea capacitatii autoritatilor locale de a atrage populatia saraca in programe publice de reabilitare a conditiilor lor colective de viata.

4. Incurajare si suport pentru auto-organizarea diferitelor segmente ale comunitatii si a comunitatii ca intreg in vederea solutionarii propriilor probleme.

Marea majoritate a comunitatilor sunt caracterizate de o atitudine pasiva si de o incapacitate dobandita de a-si mobiliza propriile resurse si de a se organiza ele insele pentru a-si solutiona impreuna propriile probleme.

Dezvoltarea puternicelor mecanisme centrale de stat, in special a structurilor statului socialist autoritar, a inhibat si chiar descurajat sistematic atitudinea activa a comunitatii de a face fata propriilor probleme. Se poate spune ca posibilitatile de actiune ale comunitatii sunt foarte putin dezvoltate. In aceasta situatie, dezvoltarea comunitara inseamna in termeni generali recladirea autoincrederii, dezvoltarea capacitatilor comunitatii de a-si mobiliza propriile resurse economice si sociale, de a-si planifica actiuni de baza. Generalizand, se poate spune ca nu lipsa de resurse financiare este principala explicatie a problemelor cronice cu care se confrunta comunitatile ci lipsa capacitatilor de automobilizare.

In acest caz, urmatoarele obiective/metode trebuie luate in considerare:

a)            Incurajarea abordarilor participative. Participarea nu este numai un mijloc eficient de mobilizare a resurselor si energiilor ci este, in acelasi timp, si o metoda foarte importanta de formare a capacitatii. Aceasta dezvolta increderea in sine, increderea reciproca, calitati comunicative si de cooperare.

b)            Incurajarea parteneriatului local si a initiativelor: toate partidele locale interesate trebuie sa fie stimulate sa coopereze pentru identificarea comuna a problemelor, a resurselor si pentru planificarea actiunilor comune.

c)            Promovarea contributiilor partiale: este foarte important pentru comunitate sa contribuie cu propriile sale resurse, indiferent de cat de modeste sunt acestea, alaturi de resursele provenite din afara ei.

d)            Initierea de proiecte. Furnizarea resurselor necesare comunitatilor nestructurate sau institutiilor lor birocratice s-a dovedit a nu fi intotdeauna eficienta pentru solutionarea problemelor. Finantarea de proiecte si sprijinul acordat comunitatii pentru intocmirea de proiecte sunt aspecte deosebit de importante.

5. Diferentierea si promovarea agentilor pentru dezvoltarea individuala si comunitara: agenti care dezvolta oportunitati contra agenti care dezvolta capacitati.

In multe cazuri, saracia nu este generata de lipsa de posibilitati, ci mai degraba de

a.       lipsa de capacitate a populatiei sarace de a identifica si utiliza posibilitatile de care dispune.

b.       Cresterea accesibilitatii saracilor la oportunitatile/serviciile existente: educatie, ingrijire medicala, planificare familiala, protectie personala si securitate.

c.       Dezvoltarea de oportunitati specifice pentru cei saraci: acces la locuri de munca, crearea de munci publice, facilitarea accesului la credite pentru initierea de afaceri proprii sau in sistem cooperativ, accesul la locuinte sociale, sprijin pentru construirea /amenajarea unei locuinte.

d.       Sistemul co-operativ, ignorat in trecut, pare a fi un instrument important pentru dezvoltarea comunitara. Este vitala promovarea rapida a unei baze legale satisfacatoare precum si a unei metodologii de conducere administrativa si financiara a co-operativelor.

6. O atentie speciala trebuie acordata protectiei/securitatii populatiei sarace/ marginalizate

Experienta din ultimii ani a scos la iveala o multime de cazuri de abuz ale caror victime sunt adesea persoane marginalizate social:

au fost raportate multe cazuri de abuzuri legale, ale caror victime apartineau in principal segmentului sarac de populatie, caruia ii lipsesc capacitatile de intelegere a sistemului legal si in special resursele economice;

tranzitia din ultimii ani a fost caracterizata de o explozie a exploatarii criminale, aceasta dovedindu-se a fi un factor producator de saracie si marginalizare;

deposedarea de locuinta prin inselaciune, ca rezultat al imprumuturilor obtinute de pe piata neagra in conditii dubioase;

sistemele criminale s-au dovedit intotdeauna a fi incompatibile cu programele de dezvoltare comunitara si, din aceasta cauza, ele reprezinta o sursa principala de rezistenta si sabotaj.

Orice program de reducere a saraciei trebuie sa includa protectia populatiei vulnerabile impotriva oricarui tip de abuz.

• Dezvoltarea rolului si a competentei politiei. Evidentele din ultimii ani arata in mod evident faptul ca politia are, inca, mai degraba o slaba capacitate de suport pentru programele anti-saracie. O anume sensibilizare a politiei fata de specificul abordarii unui program de combatere a saraciei este un factor vital pentru cresterea capacitatii de sprijin a politiei. Asigurarea protectiei populatiei sarace/marginalizate impotriva abuzurilor si a exploatarii criminale reprezinta o directie importanta a dezvoltarii. Sistemul legislativ si metodologia interna trebuie revizuite in concordanta cu aceasta perspectiva.

• Sensibilizarea sistemului legislativ fata de situatiile/cazurile/mecanismele de abuz impotriva persoanelor sarace/marginalizate; dezvoltarea de mecanisme de suport pentru interesele legitime ale persoanelor marginalizate care nu au capacitatea de a se descurca singuri intr-o maniera satisfacatoare.

• Dezvoltarea capacitatii autoritatilor locale de a proteja populatia foarte vulnerabila impotriva abuzului si exploatarii criminale.

7. Copiii si tinerii ca grupuri tinta prioritare in politica de combatere a saraciei

Copiii sunt, dincolo de ingrijirea asigurata de majoritatea familiilor, victime

sigure ale saraciei/marginalizarii. Efectele negative asupra copiilor pot genera caracteristici ireversibile sau cu greu reversibile care pot afecta evolutia ulterioara a copilului spre stadiul de adult.

Programul de reducere a saraciei trebuie sa includa in mod prioritar o reglementare privind prevenirea saraciei si perpetuarii marginalizarii in randul generatiei tinere.

Urmatoarele directii de actiune trebuie luate in considerare avand in vedere conditiile actuale din Romania:

a. Asigurarea hranei prin diferite mijloace In comunitatile sarace/marginale s-a constatat lipsa unei alimentatii corecte a copiilor, aceasta avand consecinte grave imediate si pe termen lung. Programele privind acordarea unor mese gratuite sunt necesare in perioadele de criza.

b. Existenta unor conditii de viata improprii Cercetarile in domeniu au scos in evidenta faptul ca numeroase familii cu copii traiesc in conditii improprii de viata. Construirea de locuinte sociale pentru cei in nevoie si sprijinul acordat celor care poseda locuinte deteriorate, pentru reabilitarea acestora, reprezinta obiective importante care ar trebui sa faca parte din programele locale, resursele financiare utilizate in acest sens fiind atat nationale cat si locale. O atentie speciala trebuie acordata familiilor cu copii care traiesc in conditii improprii de viata.

c. Prevenirea nasterilor nedorite si consilierea privind planificarea familiala. Multe cercetari demonstreaza, intr-o maniera convergenta, faptul ca segmente ale populatiei sarace/marginalizate prezinta o limita serioasa a capacitatii de planificare familiala si control al nasterilor. Gradul de accesibilitate a acestor persoane la acest tip de servicii este mai degraba scazut. Se impune astfel elaborarea urgenta a unui program national de planificare familiala orientat in special catre populatia saraca si marginalizata, program inclus in Planul National de Combatere a Saraciei.

d. Asigurarea participarii la activitatile prescolare constituie o prioritate in cadrul programelor de reducere a saraciei si a efectelor acesteia. Copiii din familiile sarace/marginalizate trebuie sa fie cu prioritate implicati in aceste forme de activitate. Suportul pentru inscrierea in invatamantul prescolar a copiilor provenind din mediul sarac ar trebui sa se constituie intr-unul din obiectivele principale la nivel local.

e. Asigurarea inscrierii tuturor copiilor in invatamantul primar si prevenirea oricarui abandon la acest nivel. Experienta acumulata vine in sprijinul necesitatii abordarii problemei atat la nivel local cat si la nivel national. Dezvoltarea unor forme alternative de recuperare pentru copiii care raman in urma dintr-un motiv sau altul, se costituie intr-o nevoie foarte importanta si urgenta. Datorita multiplelor situatii existente, este nevoie de o abordare flexibila si foarte specifica a problemei, care sa se dezvolte mai ales la nivel comunitar.

f. Toti copiii trebuie sa urmeze cursurile invatamantului obligatoriu. Experienta anterioara a active school la nivel comunitar trebuie reinnoita. Scoala si profesorii trebuie sa se implice in mod activ la nivelul parteneriatului local.

g. Facilitarea unei integrari eficiente a adolescentilor in viata adulta. Discutiile cu diferiti factori implicati in acest proiect au evidentiat necesitatea dezvoltarii de programe speciale privind perioada de trecere de la viata de adolescent la cea de adult si chiar privind stadiul de pre-maturitate. Socializarea este foarte eficienta la varste mici. In perioada adolescentei tarzii si in special in intervalul de integrare in viata adulta, are loc un proces extrem de important, cel al socializarii in interiorul modelelor si limitelor existente la nivelul comunitatii. In timpul acestei perioade apare riscul anularii multora dintre acumularile dobandite in cadrul procesului de socializare din timpul anilor de scoala primara, si al resocializarii in cadrul paternurilor specifice saraciei si marginalizarii. In mediile sarace si marginale aceasta socializare in cadrul paternurilor vietii adulte incepe mult mai devreme. Acest proces poate incepe chiar si in copilaria timpurie dar, de regula, se finalizeaza in timpul adolescentei timpurii. Din acest motiv, aceasta perioada este una critica. Experienta acestui tip de interventie este minima.

Trei directii trebuie evidentiate in aceasta situatie:

Evitarea abandonului scolar in perioada ciclului primar si gimnazial.

Dezvoltarea unor programe de instruire vocationale post-gimnaziale, bazate pe posibilitati reale de angajare, cu programe speciale de integrare a copiilor proveniti din mediile defavorizate.

Dezvoltarea programelor de actiune comunitara din timpul liber pentru tinerii din zonele dezavantajate, care sa determine o socializare eficienta, evitand pe cat posibil socializarea negativa.

h. Oportunitati pentru tineri. Pentru a distruge ciclul saraciei si marginalizarii este foarte important sa fie promovate forme de suport pentru tineri, in vederea integrarii lor profesionale si a intemeierii unei gospodarii proprii. Pentru cei proveniti din medii sarace, lipsa locuintei este un factor crucial care ii impinge in saracie. Atat timp cat venitul unei familii tinere, avand o pregatire profesionala mai degraba modesta, este de departe insuficient pentru cumpararea/inchirierea unei locuinte simple, situatia tinerilor proveniti din medii defavorizate este extrem de serioasa. Trebuie gasita o solutie urgenta. Este probabil inevitabil ca programul de construire a locuintelor sociale sa inceapa prin construirea de adaposturi temporare pentru tinerii casatoriti si a adaposturilor pentru cei fara locuinta. Cea de-a doua problema se refera la sprijinul acordat tinerilor din mediile sarace/marginalizate in vederea obtinerii unui loc de munca intr-o economie normala.

Prin aceste doua tipuri de actiune li se pot oferi sanse minime tinerilor pentru a se integra in conditiile unui stil de viata adulta normal.

8. Sprijinul acordat comunitatilor de romi sarace/marginalizate

Comunitatea Zabrauti este un exemplu unic din acest punct de vedere. Comunitatea din Zabrauti este constituita dintr-un amestec de etnici romi si romani care au probleme comune fundamentale. Acesta este un experiment unic de dezvoltare comunitara care are nu un profil etnic ci unul multi-etnic. S-a dovedit foarte clar faptul ca asemenea proiecte multi-etnice sunt posibile si au cateva avantaje importante: implica anumite forte ce accelereaza procesul schimbarii; stabilesc fundamente ale convietuirii bazate pe intelegere si respect reciproc, evitand aparitia de tensiuni si conflicte inter-etnice.

O recomandare mai generala poate fi formulata: proiectele de dezvoltare comunitara ce includ diferite tipuri de etnii ar trebui stimulate, evitand astfel impartirea/separarea comunitatilor pe criterii etnice.

Numeroasele proiecte de dezvoltare comunitara derulate in anii trecuti s-au confruntat cu mituri si stereotipuri care se afla adesea la baza optiunilor de politica sociala si a actiunilor de interventie:

Mitul separarii etnice. Se spune adesea ca in interiorul comunitatilor opereaza o diferentiere naturala pe criterii etnice. Zabrauti a dovedit contrariul: confruntati cu o serie de probleme comune si oportunitati, membrii comunitatii au tendinta de a se raporta din ce in ce mai mult unii la altii ca persoane care fac fata acelorasi situatii si nu ca membri ai diferitelor grupuri etnice.

Mitul omogenitatii socio-culturale a populatiei de romi. Exista o perceptie conform careia populatia de romi are o modalitate proprie de definire a ei si a problemelor ei, diferita de a altora. Romii au valori si aspiratii specifice. De aceea s-a ajuns la concluzia ca este dificila cooperarea cu ei, daca nu imposibila, din cauza inexistentei unei scheme de lucru comune, de definire a vietii proprii si a mediului ei social. Adesea, problemele grave ale comunitatii sunt aceleasi, indiferent de grupul etnic. Solutiile luate in calcul sunt, de asemenea, aceleasi. Cooperarea nu este impiedicata de definirea diferita a situatiei, ci de lipsa resurselor, de trecutul personal, de paternuri situationale concrete. Diferentele etnice sunt ulterior comparate cu generalitatea/commonness situatiilor prezentate.

Mitul puternicei coeziuni interne a populatiei de romi. Se considera adesea ca exista o solidaritate primara interna a etniei romilor, care face dificila cooperarea inter-etnica. Cei mai multi dintre romii saraci se percep pe ei insisi ca fiind singuri atunci cand se afla in situatii extrem de dificile. Ei nu pot conta pe solidaritatea etnica in confruntarea cu dificultatile vietii si adesea asteapta un sprijin limitat din partea familiei extinse, care de multe ori se confrunta ea insasi cu probleme. Acest sentiment de singuratate in starea de saracie si marginalizare poate fi transformat intr-o importanta resursa a cooperarii in cadrul comunitatii, dincolo de diferentierea etnica. Mai mult, exploatarea criminala este o caracteristica frecventa a relatiilor interne din interiorul grupului etnic. Multi dintre romi se asteapta la o protectie din partea institutiilor publice chiar impotriva altor romi, sau la o protectie din partea altor membri ai comunitatii.

Mitul puternicei coeziuni si inchistarea/izolarea populatiei de romi sunt extrem de periculoase daca pe ele se bazeaza comportamentul unora dintre institutiile publice precum politia. Se pare ca uneori politia tinde sa nu se amestece in problemele comunitatii de romi tocmai pentru ca ea considera ca diferendele respective se vor rezolva in concordanta cu propriile reguli interne ale comunitatii de romi. Aceasta retinere a autoritatilor publice fata de populatia de romi este extrem de periculoasa, perpetuand o stare de alienare, neputinta si abandon.

Una dintre principalele directii ale programelor de dezvoltare comunitara este aceea de a reconsidera atent presupozitiile si stereotipurile privind populatia de romi, adanc inradacinate in constiinta si comportamentul institutiilor publice si care pot fi responsabile de unele din problemele actuale.

Orice program de dezvoltare comunitara trebuie, de asemenea, sa fie fundamentat de o analiza sistematica a presupozitiilor etnice pe care se bazeaza.

4. Managementul proiectelor/ programelor de combatere a saraciei la nivel comunitar

Proiectele comunitare de combatere a saraciei pot prezenta o mare varietate de abordari. Ele pot:

fi initiate chiar de catre autoritatile locale, prin intermediul unor actori locali (institutii, organizatii sau grupuri) sau de catre agenti externi;

fi adresate unor probleme generale ale comunitatii sau problemelor unor segmente comunitare;

implica interese comune sau posibile conflicte de interese.

Indiferent de profilul proiectelor, cateva principii generale manageriale trebuie respectate:

Ø      Identificarea problemelor/obiectivelor:

in cazul agentilor din afara comunitatii este importanta evitarea, in cadrul procesului de diagnoza, a proiectarii propriilor perceptii ale problemelor; o diagnoza corecta reprezinta un punct de plecare necesar;

un proces participativ trebuie organizat: comunitatea insasi trebuie sa-si defineasca problemele/obiectivele si prioritatile;

internalizarea problemelor la nivelul intregii comunitati este o cerinta esentiala; aceasta este in special importanta in cazurile in care problemele afecteaza in mod diferit comunitatea; foarte frecvent, ele afecteaza mai mult segmentele sarace decat pe cele bogate;

procesul de asumare a unei probleme ca fiind o problema comuna reprezinta un exercitiu dificil de comunicare in interiorul comunitatii; informarea restului comunitatii cu privire la problema care afecteaza o parte a comunitatii constituie un pas spre asumarea globala a acelei probleme si necesita tehnici specifice: informatii asupra amplorii problemei si a semnificatiei ei atat pentru cei implicati direct cat si pentru altii.

Ø      Identificarea solutiilor posibile si evaluarea acestora.

Este esential ca toate procesele sa fie participative, implicand intreaga comunitate.

Evaluarea posibilelor solutii trebuie sa fie realizata cu foarte mare grija inainte de adoptarea uneia sau a alteia.

Identificarea resurselor este un pas important. Comunitatile cu incidenta mare a saraciei dispun de obicei de resurse limitate. Resursele provenite din afara sunt de asemenea limitate si de obicei conditionate de procedura de combinare a resurselor. Ca urmare, capacitatea comunitatii de a identifica si mobiliza resursele interne (financiare, materiale, umane) este esentiala atat pentru realizarea propriilor proiecte cat si pentru atragerea resurselor externe. In plus, exercitiul este vital pentru dezvoltarea capacitatii generale a comunitatii de a se mobiliza ea insasi pentru a face fata propriilor probleme. Mai mult decat atat, cea mai mare parte a resurselor necesare unui proiect comunitar poate fi acoperita intr-o mare masura prin resursele interne, in special munca oamenilor si exploatarea conditiilor mediului natural, la acestea adaugandu-se putinele resurse financiare.

Ø      Crearea de capacitati comunitare. Asa cum experienta a relevat, foarte frecvent, nu capacitatile tehnice sunt variabilele critice, ci capacitatile sociale. Un proiect de dezvoltare comunitara are ca cel mai important rezultat ulterior crearea capacitatii comunitare. O atentie speciala trebuie acordata:

dezvoltarii increderii reciproce; lipsa increderii reciproce este probabil cel mai paralizant factor al actiunii comunitare;

dezvoltarii capacitatilor comunicative;

dezvoltarii capacitatilor de conducere a proiectului comunitar: cum se pot identifica problemele, solutiile, cum se stabilesc obiectivele, cum se face un proiect, cum se pot identifica si mobiliza resursele, cum se pot motiva oamenii;

transparentei tuturor proceselor; lipsa capacitatii de a asigura trasparenta totala s-a dovedit a fi sursa principala a neincrederii, suspiciunii, lipsei motivatiei participative.

Ø      O atentie speciala trebuie acordata procesului de asimilare a proiectului de catre autoritatile locale si de catre alti actori, guvernamentali sau non-guvernamentali.

Ø      Transparenta, participarea si feed-back-ul sunt cele mai importante caracteristici ale realizarii implementarii unui proiect, asigurandu-i eficienta. Orice proiect trebuie sa aiba in cadrul organizarii lui un mecanism de feed-back cu functii multiple: ajuta la monitorizarea activitatii si realizeaza corecturile adecvate in timp util; creeaza transparenta necesara a procesului; stimuleaza participarea comunitatii; motiveaza efortul.

Lista de verificare a pasilor/etapelor si intrebarilor

Orice agent care vrea sa sprijine/initieze un proiect de reducere a saraciei la nivel comunitar trebuie sa tina cont de urmatoarea lista de pasi/etape si intrebari:

Documentarea preliminara asupra comunitatii

Informatii cu privire la comunitate

Discutii cu oameni din afara comunitatii care cunosc/au unele responsabilitati publice privind comunitatea respectiva; ONG-uri care au desfasurat activitati in cadrul acelei comunitati.

Contacte preliminare cu comunitatea

Autoritatea publica locala, servicii publice locale (educatie, sanatate, politie, asistenti sociali).

Alti actori comunitari: biserica, patronii, reprezentantii sindicatelor, organizatii non-guvernamentale, oameni ai comunitatii.

Decizie: continuarea sau sistarea programului

Identificarea problemelor

Contacte formale cu institutii cheie si actori comunitari in vederea initierii proiectului

Documentare asupra situatiei socio-economice a comunitatii

Organizarea de mecanisme participatorii pentru identificarea si selectarea problemei/problemelor ce vor fi atinse in cadrul proiectului

Au fost implicate toate institutiile locale si toti actorii?

Au fost implicati oamenii care fac parte din segmentele comunitare cele mai afectate de problemele respective?

Sprijinirea cu resurse manageriale si tehnice a proceseler de identificare a problemelor si de diagnoza a problemelor

Sprijinirea procesului de selectare a problemei/problemelor ce trebuie abordate

Este procesul de selectare a problemei/problemelor ce vor fi abordate unul participativ?

Este acest proces inalt transparent pentru intreaga comunitate?

Decizia de a incepe derularea proiectului

Este comuna aceasta decizie: comunitatea si agentul extern(daca exista) sunt impreuna implicati

Realizarea proiectului

Desemnarea echipei ce coordoneaza proiectul

Este echipa suficient de reprezentativa? Sunt reprezentate institutiile locale, cei mai importanti actori, oamenii din cele mai afectate segmente ale populatiei privind problema/proiectul?

Realizarea proiectului:

Selectarea obiectivului

Identificarea posibilelor resurse interne si externe

Elaborarea in detaliu a proiectului

Este asigurata transparenta proiectului?

Exista un mecanism de feed-back?

Obtinerea angajamentului fata de proiect: din partea comunitatii si a finantatorilor externi

Exista un angajament al comunitatii fata de proiect?

Exista un angajament al comunitatii fata de furnizarea propriilor resurse?

Exista un angajament al finantatorului extern privind furnizarea resurselor?

Implementarea proiectului

Crearea echipei de implementare a proiectului

Planificarea detaliata privind implementarea proiectului

Asigurarea unei permanente monitorizari a proiectului

Asigurarea evaluarii rezultatelor dupa fiecare etapa

Asigurarea unei transparente continue a proiectului.

5. Evaluarea

Evaluarea din perspectiva multipla. Evaluarea proiectului trebuie sa se faca din perspectiva multipla, dupa criterii si in stadii multiple.

Perspective. Perspectivele actionarilor principali/beneficiarilor:

Beneficiarul direct: comunitatea ca intreg si/sau segmentul cel afectat de problema respectiva

Autoritatile publice locale, responsabile pentru bunastarea comunitatii

Agentul extern/finantatorul.

Criterii. Doua tipuri de criterii distincte trebuie luate in considerare:

Criteriul produsului-finit: cat anume din problema abordata in cadrul proiectului si-a gasit rezolvarea. Trebuie dezvoltat un set de criterii, specifice fiecarui proiect:

Criterii intermediare/de mijloc: pentru prevenirea/combaterea saraciei este necesara stabilirea unor obiective specifice ce trebuie atinse: crearea componentelor de infrastructura care lipsesc, crearea de locuri de munca, de activitati generatoare de venit, imbunatatirea serviciilor sociale, imbunatatirea educatiei si a calificarii profesionale, prevenirea si rezolvarea conflictelor sociale, etc.

Criterii finale: in ce masura proiectul a imbunatatit standardul de viata al comunitatii si, in special, a redus saracia.

Criterii de crestere a capacitatii: Unul dintre cele mai importante rezultate ale unui proiect comunitar il constituie cresterea capacitatilor comunitatii de a-si solutiona ea insasi propriile probleme. De fapt, toate proiectele comunitare trebuie gandite ca fiind in acelasi timp proiecte de dezvoltare comunitara.

Implementarea proiectului trebuie sa acorde o atentie speciala proceselor de la

nivelul comunitatii, nu numai pentru ca acestea sunt factori importanti ai eficientei ci si pentru ca ele reprezinta side-products foarte importante.

Efectele proiectului asupra crearii capacitatii comunitare trebuie sa fie in mod sistematic masurate, reprezentand unul dintre principalele criterii de performanta.

Evaluarea stadiala: o evaluare cvasi-continua a proiectului este vitala pentru asigurarea unei eficacitati mari. Cateva proceduri/mecanisme de evaluare trebuie avute in vedere:

Evaluarea continua/neintrerupta. In special pentru proiectele foarte complexe este vitala crearea de mecanisme ale evaluarii continue. Acestea trebuie sa fie:

*Mecanisme de alarma: identifica rapid orice eveniment/proces negativ

*Mecanisme de risc: identifica la timp orice posibil risc

*Evaluarea standard zilnica.

Evaluarea pe termen mediu. Dupa parcurgerea fiecarui stadiu al proiectului trebuie facuta o evaluare speciala iar eventualele corecturi trebuie operate.

Evaluarea finala. Este esential ca toti imputernicitii/mandatarii implicati in derularea proiectului sa participe la evaluarea finala a acestuia. Toate criteriile (rezultatul final si crearea capacitatii) trebuie masurate si luate in considerare in cadrul acestei evaluari.

Evaluarea ulterioara. Pentru a descoperi efectele pe termen lung ale proiectului si sustenabilitatea efectelor sale pozitive, o evaluare ulterioara a fiecarui proiect este foarte importanta. Momentul in care aceasta va fi planificata va fi stabilit in functie de profilul fiecarui proiect.

Circularea/raspandirea informatiilor privind evaluarea

Urmatorii beneficiari trebuie luati in considerare, in concordanta cu tipul de evaluare:

Echipa de coordonare a proiectului

Comunitatea ca intreg: autoritatea locala, actorii/partenerii sociali importanti, membrii comunitatii, beneficiarii directi ai proiectului.

Agentul/ finantatorul extern.

Comunitatea nationala/ internationala interesata de experienta unor astfel de proiecte.