Diferentierile barbati - femei

Diferentierile barbati - femei.

Reflectiile asupra varstelor si generatiilor au acordat putin spatiu diferentelor barbati - femei. In etnografie, studiul societatilor pe sisteme de varste sau pe sisteme de generatii nu a consacrat niciodata dezvoltari problemei destinului femeilor. Studiind <<generatiile sexuate>>, C. Attias-Donfut a concluzionat ca transformarea statutelor respective ale fiecarui sex antreneaza o transformare a raporturilor dintre generatii. <<Relatia barbat / femeie reprezinta arhetipul, modelul oricarei relatii socoale si este dotata cu o puternica valoare simbolica. Odata cu repunerea in discutie a diviziunii sociale dintre sexe si a raportului de dominatie care o fondeaza, sunt in acelasi timp zdruncinate toate relatiile de dominatie, care intervin intre generatii si intre clase sociale>> (Attias-Donfut : 88, p. 121, 125). <<Sistemul dual>> pe care il constituie barbatii si femeile este asa cum a spus N.C. Mathieu (1971), un <<sistem structural>> si prin urmare, schimbarea sa este solidara cu schimbarea ansamblului sistemului social. In fapt, cum spunea C. Attias-Donfut, la nivel mai profund, este vorba despre ansamblul modului de reproductie care este afectat, respectiv redefinirea raportului dintre sexe va contribui la redefinirea proceselor insasi prin care raporturile sociale se perpetueaza sau se transforma, procese mediate de relatiile dintre generatii (Attias-Donfut : 88, p. 125).

In formele traditionale de societati si pana recent in societatile occidentale, reannoirea sociala a generatiilor a fost efectiv o problema a barbatilor. Mobilitatea sociala se masura in relatie cu statutul social al tatalui. dependenta sociala a femeilor fata de tati si soti le-a atribuit un rol intrafamilial. Incepand cu anii 1950, au putut fi observate progrese incontestabile in resorbtia discriminarii sexuale. Indicele de activitate feminina a crescut neancetat pentru toate varstele, in ciuda cresterii indicatorului de somaj care a marcat cea mai mare parte a tarilor occidentale dupa criza petroliera din 1973, ca semn al unei tendinte profunde si ireversibile in cucerirea muncii profesionale de catre femei. Accesul fetelor la toate formele si nivelele de formare se dezvolta si se afirma prin succesul lor crescand in obtinerea de diplome. Competitia creste in toate domeniile intre barbati si femei din aceeasi generatie in domeniul studiilor, al formarii, al intrarii pe piata muncii si in influenta asupra copiilor. Aceasta competitei creste presiunea pe care o exercita generatia in ascensiune asupra generatiilor precedente inca in roluri, antrenand o competitie puternica intre generatii. Modelele de reproducere sociala si de mobilitate sociala se transforma : o fata sau un baiat se pot referi la aparteneta sociala a tatalui sau a mamei, acest factor suplimentar de mobilitate putand actiona ca multiplicator al sanselor de mobilitate sociala. In fapt femeile sunt purtatoarele conflictelor timpului, ale unei mari parti a problematicilor noi din domeniul mutatiilor profunde care au bulversat reprezentarea sociala a timpului.

In Romania, in timpul epocii <<socialiste>>, femeile au fost considerate ca subiecti sociali, agenti ai organizarii sociale, producatoare de bunuri. Se pare ca conducatorii comunisti au <<simtit>> dintotdeauna ca femeia este <<agentul secret al modernitatii>>, cum a calificat-o Edgar Morin (1967).

Noile reprezentari sociale ale sexelor si ale pozitiilor lor corespunzatoare, noua apropiere dintre generatii care traiesc un acelasi model barbati / femei, reprezinta un consens care se opune rupturii dintre generatiile anterioare. Faimoasa ruptura dintre generatii denuntata cu peste 30 de ani in urma nu mai are aceeasi actualitate astazi. Cu toate acestea, generatiile actuale de persoane in varsta de peste 60 de ani numara o majoritate de reprezentanti ai vechiului model. Se poate presupune ca aceasta generatie care a trait cea mai puternica ruptura cu copiii sai este din acest motiv mai marginalizata decat vor fi generatiile adiacente cand vor ajunge la batranete.In fapt aceasta ruptura este cea mai evidenta intre parintii in varsta si copiii lor adulti, dar este vorba in realitate despre aceeasi actori ramasi in scena : ei au imbatranit si ruptura s-a deplasat de la frontiera tineretii la cea a batranetii.

O mai mare colaborare intre sexe este totodata o mai mare colaborare intre generatii, si antreneaza in acelasi timp si cresterea competitiei dintre sexe si dintre generatii. In fapt, cercetari actuale au aratat ca, acolo unde raporturile de putere nu genereaza decat revolta sau supunere, raporturi mai egalitare permit in acelasi timp mai multa solidaritate si mai multa competitie.

Sisteme de valori si transmisiuni intergenerationale.Conflicte comunicationale intergenerationale

In  La choc des generations , Bernard Preel identifica sapte generatii de-a lungul secolelor omenirii 

1. Generatia 1916-1925 : este  generatia istoriei unui miracol , indrumata si educata sub motto-ul: 'Munca, familia, patria'.

2.Generatia 1925-1935 : este  generatia  libertatii regasite , generatia norocoasa sau generatia sandvis ;

3. Generatia 1935-1944 :este   generatia precoce , de tranzitie ;

4. Generatia 1945-1954 : este   generatia  Mai 1968 , generatia de varsta medie, a celor aflati la mijlocul drumului, mult prea preocupati de a evita situatiile limita si de a crea o revolutie a moravurilor ;

5. Generatia 1955-1964 : este  generatia-criza  a celor amenintati de spectrul somajului 

6.Generatia 1965-1974 : este  generatia Gorbatchov , generatia tineretii prelungite ;

7.Generatia 1975-1984 : este  generatia-Internet , generatia mileniului trei, aceea a marilor schimbari (chiar si in procesul de formare a tinerilor, de dezvoltare, de maturizare a 'copiilor teribili', lipsiti de orice complexe).

Fara indoiala, exista un conflict intergenerational ce implica cel putin doua generatii identificate si denumite simbolic de catre sociologia vest-europeana ca fiind  generatia Gorbatchev  si, respectiv,  generatia internet .

Daca, in trecut, intre generatii exista o solidaritate naturala - fiul fiind nevoit sa astepte etatea tatalui pentru a prelua conducerea familiei- astazi, desi parintii nu cedeaza locul copiilor pentru ca acestia sunt prea tineri si, in consecinta, lipsiti de experienta, ei fac, insa, tot posibilul pentru a le facilita 'intrarea in viata', integrarea si dobandirea unui status social.

Astazi, doua generatii de adulti sunt in concurenta:

1. parintii, care inca se bucura de autoritate ;

2. tinerii adulti, impiedicati sa-si gaseasca locuri de munca tocmai din cauza lipsei de experienta (ei fiind, permanent, comparati cu cei mai in varsta).

O motivatie a prapastiei comunicationale intre generatii o constituie diferenta considerabila de perceptie a sistemului de valori. In trecut, valorile recunoscute de generatia tanara sufereau de imobilitate : viitorul copiilor era asemanator cu prezentul si trecutul parintilor lor. In prezent, lucrurile stau cu totul altfel: adultii nu sunt altceva decat  niste straini intr-o lume noua . Autoritatea lor slabeste, copiii cautandu-si modelele de conduita exclusiv in randul celor de varsta lor. Este ceea ce sociologul D.Riessman denumea, in 1955, 'teoria ansamblului perechilor'- tinerii de astazi isi cauta intotdeauna 'perechea', corespondentul, in randul propriei generatii (spre deosebire de tinerii trecutului, ce-si gaseau intotdeauna modele comportamentale in generatiile precedente lor).

Frapat fiind de aceasta diferenta de perceptie si de transmitere intergenerationala a sistemului de valori, sociologul american M.Mead subliniaza: 'Daca generatiile au fost intotdeauna comparate, astazi ele sunt separate de o adevarata prapastie, ca si cand nu ar mai folosi aceesi limba'.

Realitatea contemporana evidentiaza o generatie a tinerilor  un picimperfecti, un pic inconstanti , alcatuind, pentru marea majoritate a analistilor, un 'subiect social tabu'. Sentimentul inferioritatii fata de cei varstnici este pregnant : acesta se traduce prin respingeri si rebeliuni juvenile (cati dintre noi nu am incercat, ignorand virtutea rabdarii, sa sarim peste cateva etape temporale ale formarii noastre, sa ne dorim cu disperare sa fim recunoscuti de cei din jur ca fiind persoane in etate !). Acest dublu sentiment de inferioritate - intrinsec si extrinsec- pe care generatia tanara il traieste, constituie, cu siguranta o frustrare si o bariera comunicationala intergenerationala.

Maladia pesimismului devine coplesitoare pentru adulti odata cu dobandirea experientei, pentru ei, tineretea nu este altceva decat  libertatea pierduta . Adultii nu percep noul sistem de valori al  generatiei internet , sistem fundamentat pe pasiunea pentru reforma si pentru autenticitate, pe un sistem de comunicare direct si deschis.

Desi suferinda de  maladia inferioritatii , generatia tanara nu cunoaste frica si teama ; ea are curajul realizarii celor mai indraznete vise, intr-o maniera idealista care exclude, din start, orice compromis

Fiecare epoca a afirmat, din punct de vedere doctrinar, suprematia varstei adulte. Disimulata din ipotetica suprematie a masculinului fata de feminin, aceasta superioritate a varstei adulte ne determina sa afirmam, parafrazandu-l pe Marx, ca istoria tuturor societatilor, de la cele primare, pana la cele dezvoltate, este una a marginalizarii generatiei tinere. Toate societatile impun tinerilor, in cadrul formarii virtutii rabdarii, o perioada de expectativa, de asteptare pana la accederea la pozitiile sociale. Si ce poate fi mai frustrant decat oprirea accesului la un status social, mai ales atunci cand tinerii sunt constienti ca  valoarea nu asteapta numarul anilor  !

Pentru fiecare tanar, acesta  asteptare a varstei optime  a varstei legale pentru a se putea casatori, pentru a putea beneficia de anumite facilitati sociale, vechimea ceruta de lege pentru a fi promovat intr-o functie, etc.) este un sacrificiu care, prin efectele perverse produse, induce o serie de probleme sociale legate de adaptarea juvenila.

Raporturile intre generatii sunt, cu precadere, raporturi de dominare : in famillii, in scoli, in institutii, totul se conduce prin impunerile varstnicilor asupra tinerilor. In 1915, Lenin ameninta, in timpul Revolutiei, ca tinerii nu vor putea deveni niciodata buni socialisti pentru ca  sunt orbiti de sentimentul independentei  ('Haideti sa nu-i flatam pe tineri', afirma el la vremea respectiva). Se poate spune ca viitorul tiran al unei omeniri intregi a fost preocupat de realizarea unei dominari asupra tinerilor, a unui control coercitiv, aproape la fel de mult ca si de problema exploatarii de clasa (a se vedea Michel Fize, 'La deuxieme homme',2001,pp.302-307).

Pentru Lenin, libertatile tinerilor, si emanciparea femeilor, erau atribute exclusive ale lumii capitaliste Fapt nu intrutotul adevarat, tinand cont ca, in literatura franceza imediat postrevolutionara, cu exceptia lui Saint-Simon, Fourier, si Cabet, foarte putini sunt socialistii francezi care s-au pronuntat pentru un tineret liber('jeunnes libre', ca ideal al Revolutiei Franceze, apare destul de rar in operele reprezentantilor socialismului francez)

Am putea vorbi, oare, despre o problema sociala generationala in mileniul trei? Despre o stratificare sociala cu o pozitionare la limita inferioara a tinerilor, femeilor si imigrantilor? Cu siguranta ca da, daca analizam perioada de la Revolutia Rusa(1921) si pana la evenimentele din mai 1968, moment in care pozitia tinerilor a fost veritabil reconstituita, ei devenind un mit, un simbolul al proactivitatii si al reactivitatii. In acelasi timp, insa, tinerii raman in permanenta in umbra normelor iluzorii ale maturitatii. Desi declaratiile de intentie ale lumii politice, pe intreg esicherul de la stanga la dreapta, sunt,invariabil, favorabile tinerilor, in practica cotidiana se observa - chiar si de catre un nespecialist - ca tinerii reprezinta doar un instrument util pentru  reamprospatarea  social-demogafica.

Ceea ce deosebeste tinerii de azi de cei de ieri este modul in care reactioneaza la evenimentele istorice : daca tinerii altor generatii 'scriau' istoria, reusind sa imprime propriile caracteristici epocilor carora le-au apartinut, tinerii de azi sunt imuni la fenomenele socio-politice, fiind foarte departe rolul de actori ai istoriei. Alfred Sauvy a intitulat aceasta lipsa de actiune istorica a tinerilor mileniului trei ca fiind  un mod de a-si crea imunitate fata de nedreptatile istoriei, pe care fiecare societate le-a aplicat generatiei tinere .