VIZIUNEA VIOLENTEI DOMESTICE DIN DIFERITE PERSPECTIVE ALE MEDIILOR SOCIALE

VIZIUNEA VIOLENTEI DOMESTICE DIN DIFERITE PERSPECTIVE ALE MEDIILOR SOCIALE

1. Perspectiva feminista

,, Recurgerea la violena este un mod prin care femeile sunt controlate si supuse".

Violenta directa impotriva femeilor este asociata in Romania in principal cu violenta domestica sau ,,violenta in familie" si este redusa de cele mai multe ori la vatamare fizica. Coordonatele sale sunt insa mult mai complexe. Teoriile feministe vad in acest tip de violena ca fiind reflectarea unei structuri patriarhale, care are drept scop subordordonarea femeilor. Violenta domestica este o forma de control social care are la baza mituri si prejudecai legate de modul in care trebuie sa se poarte o femeie cu rudele sale de sex masculin.

,,Feministele considera, de asemenea ca instituiile importante ale societaii (justiia, poliia, Biserica, sistemul sanitar etc.) incurajeaza si menin violenta domestica trivalizand sau ignorind actele de violena suferite de femeie".

Raspunsul societaii se manifesta deseori prin blamarea victimei, care este considerata a fi vinovata pentru ca a incalcat diferite norme de comportament. Violenta in familie afecteaza dezvoltarea si productivitatea tuturor societailor, femeile sunt considerate eseniale pentru dezvoltarea durabila. Inhibate de violena sau ameninate cu violena, femeile nu pot contribui la viaa sociala si politica a unei societai pe masura potenialului de care dispun.

Cu toate ca datele disponibile circumscriu o realitate sociala grava, un loc comun pentru numeroase studii in domeniu sugereaza faptul ca diversele forme de violena impotriva femeilor fac parte din categoria celor mai slab raportate infraciuni din cauza:

traumele sociale asociate;

dificultai de a obine castig in instana de judecata impotriva agresorului;

acceptarii sociale a violentei, care este atat de raspandita in practicele colective ale multor societai.

Deci, violenta impotriva femeilor este o consecina a raporturilor de putere inegale dintre femei i barbai.

Pentru barbai caminul este unul dintre cele mai siguri locuri, iar pentru femei nici un loc nu este mai puin sigur decat propria lor casa. Barbatul in calitate de cap al familiei se foloseste de multe ori de fora pentru a demonstra si consolida acest statut asupra soiei si copiilor. Tiparul barbatului care-si dovedeste masculinitatea prin acte violente asupra celor din mediul lui apropiat este present in mare masura in societatea romaneasca.

Fenomenul violentei in familie este alimentat constant de miturile superioritaii masculine si legitimate astfel din punc de vedere cultural. Violenta reprezinta un obstacol major in promovarea relaiilor parteneriale intre femei si barbai in viaa privata, iar acest fapt afecteaza si participarea acestora la viaa publica.

,,Femeile au nevoie de support social pentru ca drepturile lor sa fie cu adevarat realizate. Aceasta inseamna sa li se ofere oportunitai egale de participare in diferitele domenii de munca, in politica, la diferitele nivele decizionale. Ele trebuie lasate sa decida ele insele, in cunostina de cauza. Aceasta varianta este valabila in toate domeniile vietii sociale, dar cu atat mai mult in domeniile vietii intime: in relaiile de casnicie sau parteneriat, in viaa sexuala si nasterea copiilor. Vor exista intotdeauna femei sa se supraestimeze beneficiile, perspective greutaile legate de nasterea si cresterea copiilor, ale casniciei sau divorului, ca si pe cele legate de implicarea intr-o activitate profesionala platita. Societatea va trebui sa accepte deciziile femeilor, sa le respecte libertatea de a alege si sa promoveze acele concepii care favorizeaza dezvoltarea neingradita a personalitaii femeilor in sfera economica, politica, sociala, culturala sau civila, asa cum a prevazut Convenia pentru Drepturile Femeilor adoptata de ONU in 1979 si semnata de Romania inca din 1981" .

Patriarhatul reprezinta mai mult decat un sistem de autoritai in anumite familii. In societaile in care modernizarea nu a reusit sa imprime democratizarea concepiilor privind relaiile interumane de gen, el reprezinta un ansamblu de mentalitai privind prerogativele barbailor. Cunoscute in literatura feminista sub numele de mituri. Daca favorizarea barbatului in miturile legate de rolurile de gen este mai raspandita intr-o comunitate, atunci

violenta va avea si ea o amploare mai mare. Daca in cuplurile egalitare in care puterea de a decide aparine ambilor parteneri, ceea ce le asigura acestora sentimente de satisfacie, nivelul de violena este mult mai redus comparativ cu partenerii cu o mentalitate patriahala. Miturile reprezinta o premisa a inegalitaii, care defavorizeaza femeile. Prin interveniile sale in plan social si teoretic, concepia feminista a reusit sa demonstreze astfel miturile si sa faca vizibile, la nivel de comnitate internaionala, diferitele forme de violena comise atat in spaiul public cat si in cel familial.

Recunoasterea faptului ca violenta periditeaza sigurana, sanatatea, dezvoltarea, interelaiile, capacitatea de munca, echilibrul psihic al individului pe tot parcursul vietii impune reconsiderarea fenomenului la scara culturala si sociala. Prevenirea violentei domestice este schimbarea concepiilor sociale privind comportamentul agresiv, fundamenterea lor pe evidene stiinifice.

Pe plan social, progresul ultimilor 25 de ani a constat in definirea violentei impotriva femeilor ca un subiect al drepturilor omului. Feminismul a scos in evidena ca Legislatia - in mod special actele de violena - face parte din instrumentele de meniune a prerogativelor barbailor impotriva femeilor. Un merit incontestabil al punctului de vedere feminist in privina abuzurilor familiale este atitudinea lipsita de echivoc faa de agresorul-barbat, ca cel care poarta responsabilitatea actelor de violena sexuala si domestica. Pe langa strategiile individuale de aparare impotriva violentei din familie si din afara ei, in centrul concepiei feministe se afla necesitatea schimbarii atitudinii sociale faa de conceptele consacrate de masculinitate si feminitate. Schimbarea inseamna ca feminitatea nu mai poate fi redusa la atitudinea submisiva, dependenta de la un comportament de victima, ci dobandeste accente noi, in care pot aparea atitudini de autoaparare, cerere de ajutor, spirit de iniiativa, de intr-ajutorare si altele. Un alt mare castig il constituie contribuia feminismului la practica muncii sociale in folosul victimelor. In intervenia care are ca punc de pornire perspectiva feminista se recomanda tragrerea la raspundere in faa legii a persoanelor vinovate de abuzuri. Numai daca se rupe tacerea in privina secretelor de familie se va putea schimba atitudinea societaii faa de violena.

In societatea de azi victimele violenelor sexuale sunt adesea ele blamate pentru viol, incestul sau celelalte abuzuri la care au fost supuse de un agresor. De aceea in toate cazurile, victima trebuie asigurata ca ceea ce s-a intamplat nu a fost vina ei si ca a facut bine

ca a dezvaluit adevarul. Esena tratamentului este cresterea stimei de sine a victimei si readucerea ei in situaia de a-si putea controla propriile stari. Aceasta in condiiile in care victima este ajutata sa traiasca cu persoane care ii arata inelegere si dragoste.

Cu toate ca s-au inregistrat numeroase progrese in ceea ce priveste condiia femeilor, persista in continuare inegalitai intre barbai si femei la toate nivelele. Acestea reintaresc ideea normalitaii superioritaii masculine asupra femeilor. Inegalitatea de gen se reproduce nu numai prin socializarea diferit al femeilor si a barbailor ci si prin plasarea lor in organizaii si instituii in care predomina anumite norme si valori dupa care atat femeile cat si barbasiii sunt evaluai si judecai.

Parerea lui Vladimir Pasti (2003)[4] despre patriarhat spune ca face parte din categoria relaiilor de putere care stabilesc inegalitaile sociale prin nastere. Cei care se nasc femei aparin prin nastere unui grup social dominat in societate. Cei care se nasc barbai aparin prin nastere unui grup social dominant in societate.

Femeile sunt constant incurajate de numerosi ageni media sa-si concentreze atenia pe infaisare, in timp ce valorizarea acestei activitai pe plan social este foarte scazuta, perpetuand concepiile vis-a-vis de ,, nimicurile femeiesti" si, extropoland, de ,,nimicul" care sunt femeile.

Feminismul a oferit un sistem consistent privitor la relaia dintre putere si gen in contextul violentei in general, al abuzului sexual, a violentei domestice si al proteciilor victimilor de violena in mod special. Totusi intervenia in vederea limitarii fenomenului violentei de gen, ca si cea impotriva celorlalte forme de violena din societate nu a avut succes pe masura asteptarilor. De aceea se impun continuarea cautarii unor formule legale care sa nu restricioneze libertaile cetaenesti, mai ales dreptul la mintimitatea relaiilor, dar totodata sa permita intervenia in toate cazurile in care viaa si sanatatea fizica si psihica a unei persoane (in mod special ale femeilor si ale copiilor) sunt puse in pericol cand sunt incalvate drepturile la afirmare, la libertate, la respect, la dezvoltare, la recreere, la propriile decizii ale unei pesoane, inclusiv mediul conjugal sau familial al aceseia.

O soluie este colaborare unor programe de prevenire primara a violentei sau adaptarea unora dintre cele cunoscute pe plan internaional si gasirea resurselor pentru experimentarea si aplicarea lor pe scara larga consider ca ceea ce inrautaeste si acum situaia

multor femei din Romania, este lipsa serviciilor de consiliere destinate rezolvarii sau prevenirii crizelor familiale, perspectiva serviciilor destinate in mod special femeilor victime ale violentei domestice.

2 Violenta domestica o realitate a societatii

Problema sociala reprezinta un proces social, o caracteristica, o situaie despre care societatea sau un subsistem al ei considera ca trebuie schimbat[5], sau o alta explicare este o situaie indezirabila care este considerata de un segment important al societaii ca fiind suficient de serioasa pentru a necesita o aciune colectiva in vederea opinerii unei ameliorari semnificative si a unei dezirabilitai crescute, adica fiind o discrepana semnificativa intre normele sociale si realitatea sociala de fapt .

Muli oameni nu credeau ca violenta conjugala are efecte devastatoare asupra femeii. Alii nu cred ca un astfel de comportament exista intr-adevar, si chiar majoritatea celor care erau constieni de astfel de fenomen nu credeau ca afecteaza un numar suficient de femei sau ca era suficient de grav pentru a explica o preocupare pe scara larga[7].

Invizibilitatea violentei domestice poate fi explicata in parte de omniprezena idiologiei patriarhale (conform interpretarilor feministe) in structurile statale, ceea ce implicit plaseaza controlul in minile barbailor. Patriarhatul face parte din categoria relaiilor de putere care stabilesc inegalitai sociale prin nastere. Violenta directa impotriva femeilor nu poate fi separata de relaiile sociale inegale dintre barbai si femei. Faptul ca violenta directa

este atat de raspandita si accepteta sugereaza cautarea explicaiilor si cauzelor dincolo de caracteristicile individuale si personale.

Transformarile sociale determinate de participarea tot mai larga a femeilor la activitaile din sfera produciei materiale, la viaa sociala in general, au impus modificarea treptata a rolului familiei si membrilor ei. Analiza feminista privind violenta porneste de la conceptualizarea barbailor ca un grup investit cu putere, a caror dominare asupra femeilor este o construcie istorica si sociala, care se reproduce si se menine intr-o mare varietate de feluri, cum este manipularea convingerea, influienarea, forarea, asocierea, condiionarea. Violenta barbailor faa de femei, inclusiv faa de femeile apropiate de ei, este ineleasa ca parte a unui sistem structurat pe putere si de expluatare in cadrul relaiilor patriarhale.

Feminismul considera patriarhatul ca un sistem organizat de-a lungul istoriei, de exercitare a autoritaii masculine, care se exercita in diverse domenii ale vietii publice ca

viaa economica, cea politica si religioasa, dar si in viaa familiala. Printre consecinele si formele de manifestare ale patriarhatului se pot enumera: indoctrinarea de gen prin socializarea in funcie de sex, privarea feelor de anumite nivele si forme de educaie, judecarea femeilor in funcie de comportamentul lor sexual (cerina virginitaii si a fedilitaii), accesul scazut la resurse economice, lipsa respectului faa de rolul femeilor in societate - de-a lungul istoriei si in prezent-, lipsa tradiiei de autonomie si de independena, lipsirea femeilor de timp liber, deprecierea performanelor lor s.a. In condiiile dominarii masculine, in care barbatul reprezinta valorile, intelectul si normele, agresiunea comisa de barbai impotriva femeilor sau, in general asupra persoanelor vulnerabile esre un fenomen social comun, care nu iese in evedena de la sine, daca nu i se acorda importana sociala cuvenita[8]. Este cunoscut faptul ca femeii i-a fost multa vreme rezervat un rol marginal in dezvoltarea societaii, faa de care ea s-a raportat ca la ceva strain si ostil.

Subordonarea femeii faa de barbat a avut loc odata cu evoluia diviziunii muncii, cu apariia proprietaii private si a claselor opuse prin insasi poziia lor faa de proprietatea privata. Anii '90 au insemnat reale progrese in cercetarea fenomenului violentei domestice. A crescut mult numarul cercetatorilor care descriu violenta fizica impotriva femeilor. Rolul femeii conturat de tonalitatea afectiva, sentimentalitate si intuiiei este cel care contribuie la fortificarea indivizilor carora li se adreseaza .

Violenta este vazuta prin prisma relatiei individului cu societatea, care e considerata un spaiu de manifestare a inegalitailor sociale structurale. Tensiunile din campul social, conflictele din interiorul unor grupuri si cele dintre grupuri pot da nastere la comportamente agresive. Modelul acestora poate fi preluat de la o generaie la alta, de la un membru al unui grup la altul si, la randul lui, poate fi transmis altor indivizi sau generaii. Ca urmare, in anumite grupuri sociale nivelul de violena va fi semnificativ mai crescut decat altele.

Mai mult decat o expresie comportamentala, violenta este vazuta ca instrument pentru atingerea unor scopuri sociale, pentru meninerea sau tulburarea unei anumite ordini sau status-quo social. Punand in evidena cauzele si aspectele sociale ale violentei, concepiile din aceasta categorie au meritul de a cauta remedii ale violentei tot pe plan social, prin masuri de politica sociala si reglementari legislative. Nu genele determina nivelul de agresivitate al oamenilor ci situaia lor sociala. Factorii economici, nivelul de educaie, statutul social al persoanelor implicate, tradiiile familiale si cele ale comunitaii, precum si relaiile dintre toate acestea pot creste, sau dimpotriva diminua sansele de apariie ale fenomenelor de violena ale unui individ, familie sau grup. In privina diferenelor de gen se datoreaza influienelor sociale, exprimate cultural sub forma asteptarilor de roluri si a discursurilor raspandite in comunitate, care favorizeaza comiterea violentei de catre barbati.

Violenta impotriva femeilor este o reflectare a relaiilor de putere inegale dintre femei si barbai si serveste la perpetuarea acestor raporturi dezechilibrate. Exista o legatura intima intre structurile de dominaie masculina si violena exercitata in sfera sexualului - de la haruire sexuala, care plaseaza femeile pe o poziie vulnerabila in doneniul muncii, la violenta intrafamiliala, si pana la violuri in grup, care au potenialul care distinge o fiina umana, capacitatea ei de a iubi si a avea incredere in semeni.

In ce priveste explicaiile care au fost date comportamentului violent al unor barbai, ele au tins sa atribuie responsabilitatea unor caracteristici exterioare barbatului: el fie este bolnav psihic si deci nu este ,,normal" (este asociat de barbaii ,,normali") fie a fost provocat si femeia este cea care poarta vina aciunilor lui . In ambele cazuri barbatul agresor nu poarta responsabilitatea actelor sale. Aceste explicaii sunt consonante cu idiologia dominanta, dar pun in umbra o caracteristica eseniala a construciei unui tip de masculinitate definita prin dominare bruta faa de femei (,,nu esti barbat, daca nu-i arai ca esti barbat").

Desigur, exisra si modele alternative, conform carora este nebarbatesc sa lovesti o femeie - sub textul fiind ca nut e poi pune ca barbat cu o fiina evident mai slaba ca tine. Nici unul din modele nu apare dimensiunea ,,om": alaturi de mine se afla un om care si-a pus increderea in mine cu care impart un camin, cu care am copii; sa incercam sa rezulvam diferenele dintre noi prin alte mijloace decat cele primitive, sau sa ne desparim.

Paradoxal, multe relaii abusive incep prin a fi foarte romantice si caracterizate printr-o grija excesiva a partenerului faa de femei. Dar atenia speciala acordata ei este treptat perceputa de ea ca find intruziva, posesiva si controlatoare prin exces. Relaia evoluiaza astfel incat femeia se departeaza treptat de prieteni si familie, astfel ca la izbucnirea primului episod violent, ea nu va avea alt sprijin moral exterior decat pe soul abuziv insusi, de catre se va simi exclusive dependenta, in absena celor apropiai pana nu demult. Atunci cand masculinitatea barbailor se defineste prin dominaie si este traita ca atare de un barbat si cand aceasta nu reuseste sa creeze condiii economice ale dominaiei sale, barbatul tinde sa abuzeze femeia pe care o iubeste fie fizic, fie psihologic, fie ambele.

Violenta domestica, tentetivele de explicare a comportamentului barbatului agresor si al femeii agresate, condiiile in care se perpetueaza violenta si in care calvarul continua cu copnplicitatea victimei - sunt zone complexe iar reactiile de contracarare a acestor fenomene sunt inca insuficiente. Solidaritatea feminina, empatia, impartasirea de experiee, ajutorul moral si material a celor in nevoie s-au impus de-a lungul timpului ca mijloace de rezistena la agresiunile suferite din partea unor barbai si mai ales din partea partenerilor de viaa.

Relaia de dominaie a genului feminine de catre cel masculine este o relatie care se manifesta in genere subtil, prin insesi modurile de percepere a realitaii. Manifestarile violente sunt expresii agresive ale dominaiei. Agresiunile asupra femeilor constituie o modalitate specifica de perpetuare a dominaiei. Actele de violena care se petrec in familie reprezinta cel mai delicat aspect al violentei impotriva femeilor pentru ca intra in joc legaturi profunde, intime, bazate pe o incredere reciproca investita, dar si pentru ca la mijloc sunt alte fiine umane, copiii, care pot ramane marcai o viaa intreaga de aceste abuzuri traite in copilarie. Violenta intrafamiliala, sau violenta domestica este un fenomen larg raspandit in

lume si se refera la acte de agresiune intre membrii aduli care au o relatie intima, de familie, inclusive relaii sexuale.

Conform acestei abordari, un aspect esenial, in accentuarea vizibilitaii violentei domestice, si deci impunerea sa ca problema sociala este introducerea factorului politic. Prin politizarea unei situaii problematice (atasarea unui capitol politic acestei situaii), este depasita condiia de invizibilitate, problema fiind retrocedata spaiului public, caruia ii aparine de drept. Tallman (1977) surprindea acest aspect, susinand ca o problema sociala are nevoie de castigarea vizibilitaii, dupa care este necesar si dezirabil a i se atasa o aura de preocupare morala, pentru pastrarea sa in sfera vizibila, publica.

Cum a reacionat sistemul in ceea ce priveste constientizarea unui fenomen ca fapt problematic, care necesita luarea unor decizii in cederea promovarii unei schimbari la nivel de idiologie, modele culturale, sau valori? Iniial, au existat mecanisme exterioare de inducere a constientizarii cu privire la violenta domestica, mecanisme care au acionat prin intermediul unor documente internationale prin promovarea drepturilor omului si implicit

incriminarea violentei intrafamiliale, prin aciuni la nivelul imaginii familiei si a rolurilor in familie si prin mediatizarea unor evenimente internationale in jurul violentei intrafamiliale. Tendina imediata de rezistena la schimbare, accentuata de ineria instalata la nivelul sistemului a fost oarecum contracarata de sugerarea din exterior a unei nevoi acute in societatea noastra. Insa doar acest tip de constientizare impusa din exterior nu este suficient pentru definirea unei probleme ca problema sociala. Iar pe plan interior, se perpetueaza vechile mentalitai, insoite de respingerea automata a primelor incercari de definire a violentei intrafamiliale ca problema sociala, ca fiind un apanaj al miscarii feministe, ineleasa prin prisma masculinizarii femeii in timpul regimului communist.

Constiina sociala, la nivelul opiniei publice, funcioneaza de-a lungul a doua dimensiuni: in primul rand este vorba despre elemental senzaional mediatizat, prin care opinia publica este manipulata spre o anumita atitudine, prin stimularea acelorasi mecanisme de autoprotecie (cand fac dintr-un fapt cotidian unul excepional, probabilitatea repetarii acelui fapt scade). In al doilea rand avem de-a face cu o strategie de minimalizare a

importanei si gravitaii fenomenului, prin indreptarea atenta a ei spre alte probleme sociale acute (saracia, somajul, diversiunile politice, conflictele si pseudoconflicte etnice sau de clasa, pericole externe).

La nivelul politicilor sociale, constientizarea comportamentelor violente a fost de asemenea impuse prioritar prin mecanisme exterioare. Ratificarea unor documente internationale a determinat o anumita luare de atitudine in unele cercuri politice, pentru a dobandi acceptarea unor foruri internationale interesate de soluionarea violentei. Astfel se explica crearea unor stucturi de monitorizare a fenomenului violentei intrafamiliale la nivel ministerial, in ciuda absenei unor specialisti instruii pentru a inelege dinamica complexa a fenomenului si deci a iniia strategii eficiente de soluionare si prevenire. Pe de alta parte, implicarea instituionala in combaterea violentei domestice este extrem de puin vizibila programele dezvoltate pana in prezent fiind centrate pe intervenie locala, strict focalizata si nu pe educaie sau pe formarea unor echipem multidisciplinare care sa abordeze problematica violentei intrafamiliale in complexitatea sa.

Dupa analizarea acestei probleme, putem afirma ca violenta domestica reprezinta o problema sociala. Romania inca oscileaza intre pastrarea intimitaii familiale si considerarea sporadica a cazurilor care ajung in atenia publica si promovarea violentei domestice pe agendele politice, in vederea respectarii drepturilor omului, in mod egal, indiferent de sex. Și un rol important l-a avut concepia feminista care a reusit sa faca vizibile la nivel de comunitate internaionala, diferitele forme de violena comise in spaiul public si cel familial. In societaile moderne, feminismul a contribuit la demontarea unor valori tradiionale.