ROLURI ALE MEMBRILOR GRUPULUI

Dupa parerea lui Benne si Sheats (1948), instruirea unui grup implica in mod frecvent faptul ca liderii sunt responsabili de succesul grupului. In consecinta, formarea se axeaza adesea prea mult pe rolul liderului. Benne si Sheats sunt de parere ca daca grupurile sunt formate atat din lideri cat si din membrii atunci daca se acorda prea multa atentie conducerii se neglijeaza importanta rolurilor membrilor grupului. Membrii si liderii impart responsabilitatea in ceea ce priveste succesul grupului.

Benne si Sheats clasifica rolurile membrilor grupului in trei categorii: roluri legate de sarcini, roluri de constructie si intretinere si roluri individuale.

Roluri legate de sarcini

Acestea planeaza in jurul indeplinirii sarcinii, al continutului activitatilor grupului si a realizarilor grupului. Aceste roluri sunt:

initiator - contribuitor

cautator de informatii

cel care cere opinii

cel care ofera informatii

cel care ofera pareri

cel care elaboreaza

coordonator

orientator

evaluator - critic

energizator

tehnician al procedurilor

inregistrator

Roluri de constructie si intretinere

Rolurile de constructie si intretinere evidentiaza grija fata de procesul grupului si de modul in care sunt indeplinite sarcinile. Aceste roluri sunt:

incurajator

armonizator

cel care face compromisuri

portar si expeditor

cel care elaboreaza standarde sau idealuri personale

observator si comentator

adept

Roluri individuale

Rolurile individuale sunt legate de modurile in care membrii grupului isi satisfac nevoile individuale, acestea nu sunt neaparat legate de dezvoltarea grupului.

Aceste roluri sunt:

agresor

cel care blocheaza

cel care cauta recunoasterea

baiat de viata

dominator

cel care cauta ajutor

cel care pledeaza pentru un interes personal

Benne si Sheats sustin ca toate rolurile membrilor grupului sunt functionale si necesare pentru succesul grupului. Totusi, diferitele roluri sunt necesare in diferite etape in dezvoltarea unui grup si nu toate rolurile sunt necesare tot timpul. De exemplu, amestecul si distributia cerintelor legate de sarcini depinde de avansarea indeplinirii sarcinilor, distributia rolurilor de constructie si intretinere depinde de maturitatea grupului. De exemplu, roluri legate de sarcini care necesita si dau informatii pot fi mai folositoare in primele etape ale procedurilor; rolul de stabilire a standardelor sau a idealurilor proprii ar fi mai folositoare unui grup matur la nivele care implica standarde mai ridicate. Aparitia rolurilor orientate spre necesitatile individuale va fi mai frecventa pe masura ce grupul se maturizeaza.

Fiecare rol contribuie la functionarea grupului dar o poate si impiedica intr-un anume grad. Daca se pune prea mult accent pe rolurile legate de sarcini acest lucru trebuie contrabalansat prin activitati de constructie si mentinere; daca se pune prea mult accent pe roluri individuale trebuie sa se reorienteze grupul spre roluri legate de sarcini sau/si roluri de constructie si intretinere pentru ca grupul sa poata functiona optim.

Benne si Sheats sugereaza ca nu mai este suficient sa se considere numai liderii grupului ca fiind sursa calitatii si productivitatii grupului. Atat membrii cat si liderii sunt raspunzatori pentru succesul grupului. Deci, dezvoltarea abilitatilor diagnostice de a stabili comportamentul grupului in legatura cu rolurile ca si capacitatea membrilor de a juca o varietate de roluri pot influenta substantial dezvoltarea potentialului calitativ si productiv al grupului.

STILURI EMOTIONALE IN RELATIILE DE LUCRU INTR-UN GRUP

Irving Weschler (1961) este de parere ca grupurile mici se deosebesc in ceea ce priveste modul de manifestare a emotiilor, iar oamenii se deosebesc in ceea ce priveste reactia la stimulii emotionali. El spune ca oamenii incep sa-si manifeste stilurile caracteristice de a trata emotiile intr-un grup mic si in cadrul relatiilor de lucru. Dupa Weschler modul de a reactiona la continutul emotional al situatiilor de grup se invata din copilarie. Pe masura ce copilul creste se dezvolta niste tipare care conduc in cele din urma la comportamente previzibile ale adultului (sau stiluri) in situatii de grup. Oamenii se simt cel mai bine si tind sa adopte un stil familiar.

Stiluri emotionale

Weschler este de parere ca modul in care o persoana reactioneaza la continutul emotional al interactinuii unui grup poate ajuta la stabilirea stilului individului respectiv. Unii oameni lucreaza cel mai eficient cu emotii "delicate" (ex: afectiune, dragoste, compasiune) in timp ce altii lucreaza mai eficient cu emotii "tari" (ex: ostilitate, animozitate, agresiune). Reactiile individuale ale unui membru al grupului la emotii sunt asociate cu trei tipare comportamentale.

cel care ofera ajutor prietenos sunt cei care resping emotiile puternice, si totusi se simt bine in prezenta emotiilor delicate.

cei care se concentreaza asupra realizarii obiectivelor resping emotiile delicate si se simt foarte bine in prezenta emotiilor tari.

Cei care gandesc logic nu se simt bine in prezenta tuturor emotiilor si tind sa le indeparteze cu ajutorul logicii, preciziei, informatiilor, datelor si cunostintelor.