Relatiile sociale, institutii sociale, societatea

Relatiile sociale, institutii sociale, societatea

1. Relatiile sociale

Intre oameni se stabilesc legaturi din care pot observa pe alti semeni si devin constienti de prezenta lor intr-un anumit spatiu. In acest fel, indivizii capata constiinta existentei altor oameni si observa trasaturile lor. In comparatie cu lumea animala, fiinta umana intra in relatie cu ceilalti oameni din nevoia intrinseca de celalalt. Cunoasterea altei persoane indrituieste actiunea asupra propriului comportament din cauza observarii unor caracteristici comune sau diferite. De altfel scrutarea unei persoane este realizata din punct de vedere al trebuintelor celui care observa. De pilda, un om de afaceri cauta sa intre in legatura cu un alt om de afaceri preocupat de aceleasi probleme, dar el procedeaza astfel, in mod constient sau nu, din unghiul nevoii sale. In acelasi fel, el actioneaza si in legaturile cu alte persoane. Asadar, oamenii intra in contact unii cu altii dintr-o necesitate.

Legaturile dintre oameni sunt de mai multe feluri. Astfel, exista un contact psihic direct (elevii se intalnesc in salile de clasa sau lucratorii se reunesc in ateliere de productie) si un contact psihic indirect (de pilda, un memoriu adresat de o persoana reprezentantului unei institutii este rezolvat fara ca cei doi sa aiba un contact personal). Contactul psihic poate duce la legaturi psihice atunci cand interesul reciproc determina sentimente de simpatie reciproca, colegialitate. Aceste tipuri de legaturi se pot transforma in legaturi sociale. Contactele sociale se nasc din relatiile dintre cel putin doua persoane care manifesta interes comun pentru un scop sau obiect si actioneaza impreuna. Contactele sociale sunt trecatoare si durabile, particulare si publice, directe si indirecte, toate fiind la baza relatiilor sociale.

Relatiile sociale reprezinta elementul durabil al legaturilor sociale, care uneste oamenii in grupuri. Nu poate exista un grup durabil, orgnizat si sudat interior, fara interactiuni reciproce si fara relatii sociale. Relatia sociala nu inseamna o dependenta a partenerilor, aceasta este numai unul dintre elementele relatiei. Relatia sociala este un sistem de legaturi ce cuprinde doi parteneri ( indivizi sau grupuri), un contact, atitudini, interese si situatii, un sistem de drepturi si obligatii pe care partenerii trebuie sa le realizeze. Relatia sociala inseamna mai mult decat legaturi de dependenta. In acest sens se impune diferenta intre relatii interpersonale si relatii sociale. Relatiile interpersonale sunt relatii stabilite intre persoane, ce decurg din necesitatile umane. Relatiile sociale sunt raporturi intre unitati sociale (grupuri, institutii, colectivitati).

2. Institutii sociale

Un grup social este alcatuit din indivizi care interactioneaza unii cu altii conform unor modele culturale - norme, valori, credinte si simboluri - care determina un anumit comportament. Societatea a creat structuri stabile care sa conserve si sa dezvolte scopuri fundamentale ale grupurilor si indivizilor. Acestea sunt institutiile care , spre deosebire de grupuri, se disting prin stabilitate si raspund unor nevoi vitale societatii. Termenul de institutie vine din latinescul instituere, care inseamna a ridica, a intemeia, a aseza, iar institutio este asezamant, intemeiere,infiintare.

Fiecare institutie este un tip de organizare a unui domeniu al socialului ca mod de rezolvare a problemelor si scopurilor esentiale acestuia.

Exista mai multe acceptiuni despre institutiile sociale:

grupurile de persoane solicitate sa rezolve probleme importante pentru intreaga colectivitate, si, astfel, ele indeplinesc functii publice (primarie, prefectura, minister, etc.);

forma organizatorica a unui ansamblu de actiuni exercitate de membrii ai grupului in numele grupului;

ansamblul de tehnici si mijloace de actiune ce permit unor membrii ai grupului sa exercite functii publice, avand drept scop satisfacerea nevoilor reglementate actiunilor intregului grup;

rolurile sociale ale unor membrii deosebit de importanta pentru intreaga viata a grupului,

anume rolul social al primarului, al membrilor consiliului local, al functionarilor (J. Szczepansky, 1972). Din enumerarea acceptiunilor institutiilor reiese rolul jucat de structuri si rolul jucat de persoane.

Institutiile sunt ansambluri de mecanisme in care membrii alesi sau desemnati ai grupurilor sunt investitii in indeplinirea functiilor stabilite public, dar cu caracter impersonal, in satisfacerea trebuintelor individuale si de grup, pentru stabilirea comportamentelor membrilor grupului prin reguli de influentare si control social. Rezulta ca in acest mod comportamentele individuale institutionalizate sanctionate explicit si eficient de catre autoritatea desemnata de grup (Geana, Institutie, in Dictionar, 1993). Graitoare sunt pentru aceasta situatie familia si rudenia, care reglementeaza si influenteaza comportamentele sexuale, de procreere, de socializare a copiilor, comportamente legate de rituri, ceremonii si credinte religioase.

Pentru ca in orice societate exista o varietate de institutii, ele se clasifica dupa anumite criterii. Astfel, criteriul modului de constituire diferentiaza institutiile in institutii formale (primarie, prefectura, guvern) si nonformale sau neoficiale, adica primele sunt organizate dupa norme generale respectate de catre toti membrii societatii fie ca sunt, fie ca nu sunt de acord cu ele, iar al doilea tip functioneaza in temeiul regulilor stabilite de catre toti componentii.

O alta clasificare a institutiilor se face dupa continutul si caracterul functiilor indeplinite:

institutii economice din care fac parte toate unitatile ce se ocupa cu protectia bunurilor, de efectuarea prestatiilor de serviciu, de reglementarea circulatiei banilor, de organizarea si diviziunea muncii, de circulatia bunirilor;

institutiile politice sau cele implicate in actele de cucerire, exercitare si mentinere a puterii (guvern, parlament, consilii judetene, etc.);

institutii educative, preocupate de socializarea si educarea tinerei generatii, de dezvoltarea unor modele de educatie;

institutii culturale, axate pe transmiterea si dezvoltarea mostenirii culturale, pe sustinerea activitatii creatoare, pe conservarea patrimoniului cultural, pe educarea estetica a publicului;

institutii sociale care functioneaza in scopul ajutorarii unor persoane in dificultate sau pentru organizarea de activitati cu anumite categorii de populatie. Institutiile filantropice, asociatiile, fundatiile, societatile sunt exemple de institutii sociale;

institutii religioase, care organizeaza raporturile omului cu divinitatea, cu ceilalti credinciosi si cu erarhii bisericii

Fiecare institutie care poate sa aiba mai multe functii, iar mai multe institutii pot indeplini aceeasi functie. Institutiile au principii si reguli proprii, valori, norme si sanctiuni specifice, dispun de mijloace materiale si de tehnici de realizare a functiilor lor.

Instiutiile reprezinta sisteme de baza ale coeziunii cu caracter durabil exprimat intr-o organizare sociala. De aceea, institutiile sociale reprezinta un sistem unitar, lipsit de contradictii si fara conflicte. Aparitia tensiunilor intr-o institutie determina modificari in structura ei, pentru ca ea sa raspunda functiilor sale, iar nesolutionarea starilor conflictuale poate conduce la dezmembrarea si disparitia ei.

3. Societate

Structurile sociale alcatuiesc o societate. Ce este societatea? Intr-o descriere foarte succinta, ea este modul organizat de existenta a vietii sociale. Esenta societatii este data de indivizii angajati intr-un ansamblu de activitati. O societate exista numai ca o pluralitate de interactiuni de indivizi care realizeaza lucruri pe care nu le-ar putea infaptui altfel. Societatea este un mecanism adaptativ, un vehicol social pentru reglarea si transformarea mediului, pentru solutionarea problemelor perene ale vietii (Zanden).

Termenul de societate a trezit numeroase pozitii teoretice. A. Giddens, de pilda, confera doua sensuri conceptului de societate:

relatii intre indivizi umani si intre institutii (societatea rurala, societatea urbana, societatea capitalista, societatea feudala, etc.);

unitatea relatiilor sociale (societatea romaneasca, societatea franceza, societatea europeana, etc. ) sau comunitatiile mici reprezentative pentru o anumita zona si care sunt baze de cercetare etnografice, de pilda, societatea Nereju sau socitatea Dragus. Tot aici ar intra si asociatiile profesionale.

Exista o definitie a societatii, considerata un grup relativ independent care se autoperpetueaza si ocupa acelasi teritoriu si participa la o cultura comuna. Marile orase cum sunt New York, Londra, Tokio au o populatie cu mult mai mare decit multe dintre societati, dar ele nu pot fi societati din cauza ca nu dispun de unitati sociale care sa le sustina din interiorul lor. Ele depind de societatea globala a statului si a natiunii in apararea si in realizarea nevoilor lor fundamentale. De aceea, o societate poate fi o comunitate tribala sau un mare stat national modern. Membrii unei societati au in comun legaturi, ceea ce influienteaza comportamentul lor si determina formarea unor cunostiinte despre relatiile dintre ei ca fiind relatii de rudenie. O societate este organizatia cea mai cuprinzatoare in care membrii sai isi exprima loialitatea lor si pe care ei o apara impotriva fortelor distructive, interne si externe, atunci cand ele pericliteaza existenta vietii sociale proprii. Pentru ca o societate exista prin viata membrilor sai, prin actiunile, comportamentele, gandirea si modul de a fi al acestora. Iata de ce societatea, desi abstracta si greu masurabila la nivelul simtului comun, ramane ca o constanta universala a culturii umane. Socialul fiinteaza numai prin societate, adica in acel cadru real de manifestare a omului ca existenta sociala.