status

V. prestigiu, rol social

(lat. status), pozitie ocupata de o persoana sau de un grup in societate. Aceasta pozitie are doua dimensiuni: orizontala si verticala. Dimensiunea orizontala a s. se refera la reteaua de contacte si de schimburi reale sau posibile pe care individul le are cu alte persoane situate la acelasi nivel social. Dimensiunea verticala vizeaza contactele si schimburile cu persoanele situate in ierarhia sociala intr-o pozitie superioara sau inferioara (Raymond Boudon, Francois Bourricaud, Dictionnaire critique de la sociologie, 1981, p. 511). S. este definit astfel ca un ansamblu de relatii egalitare si ierarhice pe care individul le are cu alti membrii din grupul din care face parte.

Termenul de s. a fost utilizat initial in filosofia sociala, desemnind drepturile si datoriile unei persoane, puterea de care acesta dispune. Emile Durkheim (1858-1917) a analizat anomia prin dereglarea ierarhiei de s. (De la division du travail social, 1893). Max Weber (1864-1920) a dat termenului de s. intelesul de prestigiu social (Wirtschaft und Gesellschaft, 1921). Din perspectiva antropologiei culturale, Ralph Linton (1893-1953) a utilizat termenul de s. cu intelesul de colectie de drepturi si de datorii generate de locul ocupat de individ in societate (The Study of Man, 1936). Talcott Parsons (1902-1979), atragind atentia asupra caracterului complementar al s., face distinctie - ca si R. Linton - intre s. atribuite (legate de anumite calitati aie individului: virsta, sex) si s. achizitionate, pentru care individul opteaza, face anumite eforturi (The Social System, 1951).

S-a facut distinctie, de asemenea, intre s. actual, pus in evidenta in situatia sociala concreta, si s. latent, neactualizat, dar posibil de evidentiat in alte situatii sociale. Fiecare persoana poseda concomitent mai multe s. Ele pot fi grupate in trei categorii: s. biologic, s. familial si s. extrafamilial (E. K. Wilson, 1966).

Toate s. asociate unei persoane formeaza setul de s. in societatile moderne s. profesional apare ca un factor central in constelatia s. partiale care compun setul de s. ale persoanei. S. profesionale se divid in s. formale (oficiale, distribuite conform organigramei) si s. informale (dobindite pe baza caracteristicilor psihice ale persoanei).

S. partiale ale unei persoane pot fi congruente sau incongruente, generind in acest caz conflicte interstatus (de exemplu, conflicte intre s. familial si s. profesional). Unele s. sint generatoare de conflicte prin insasi natura lor. In sociologia organizationala s-a relevat ca pozitiile ierarhice intermediare determina conflicte intrastatus (de exemplu, s. profesional de maistru intr-o intreprindere industriala, cel de asistent universitar s.a.m.d.). Cercetarile sociologice concrete au aratat ca modul in care persoana isi percepe propriul s. intervine decisiv in depasirea conflictelor inter- si intra- status. De asemenea, s-au gasit corelatii semnificative intre cristalizarea s. si atitudinile politice (Gerhard E. Lenski, 1954), intre s. si anumite boli psihice (R. W. Trumkin, 1955; R. Basti-de, 1965), ca si intre s. profesional formal si satisfactia muncii (A. S. Tannenbaum, 1986).

S. se exprima printr-o serie de simboluri si de semne distinctive cum sint medaliile si decoratiile, uniforma de servfciu, portul national etc.. Uneori termenul de s. este inlocuit prin simbolul sau. Astfel sint utilizati termenii de "blue collar' (gulere albastre) pentru a desemna s. de muncitor manual si "white collar' (gulere albe) pentru s. de specialist fara functii de conducere. C. Wright Mills (1917-1962) desemna prin "white collar' patura de mijloc a societatii contemporane (White Collar. The american middle class, 1951).  S.C.