ordine sociala

V. control social, devianta, norma

Intr-o maniera generala si destul de vaga, o.s. desemneaza ansamblul institutiilor - si al relatiilor stabile dintre acestea - existent intr-o societate data. Asupra naturii o.s. exista conceptii diferite, intre care cel putin doua sint dominante in sociologia contemporana. Prima dintre ele se intemeiaza pe "postulatul integrationist', care presupune ca societatile sint sisteme integrate functional, tinute in echilibru datorita unor mecanisme regulatoare cu actiune recurenta. Este unul din principiile fundamentale ale sociologiei functionaliste. Pentru T. Parsons, de pilda, o.s. se intemeiaza pe un sistem congruent de norme sociale generale si unanim acceptabile intr-o anumita societate. In aceasta perspectiva o.s capata un sens oarecum restrictiv, ea fiind generata exclusiv de acele modele de actiune si interactiune umana care sint inspirate de aceste norme, intrunesc un consens social si deci sint socialmente functionale. Fenomenele disfunctionale sint interpretate ca simptome ale proceselor de "dezorganizare' sociala.

Cea de a doua conceptie propune o "imagine coercitiva', in care o.s. se bazeaza pe constringere si forta. Din aceasta cauza ea tinde constant spre propria depasire ca urmare a actiunii unor forte interne, din a caror confruntare rezulta un proces neintrerupt de schimbare. Conform teoriei marxiste - cea mai radicala dintre conceptiile conflictualiste - in societatile structurate pe baze de clasa, o.s. intruchipeaza sistemul institutional istoriceste constituit prin care se asigura dominatia economica, politica, ideologica, culturala etc. a unor clase de catre altele.

In limbajul curent, o.s. semnifica desfasurarea normala a vietii sociale, cu alte cuvinte lipsa "dezordinii' (tulburari, manifestatii, miscari sociale revendicative sau contestatate etc.). C.A.