TRANSMITEREA SI DECLINUL PRACTICILOR RELIGIOASE

TRANSMITEREA SI DECLINUL PRACTICILOR RELIGIOASE

Comparatia practicilor religiose a trei generatii confirma atat declinul lor istoric , cat si puternica determinare din mediul familial . Conform datelor anchetei , nivelul de non-practicanta aproape ca s-a dublat intre generatia varstnica ( G1 ) si cea a tinerilor (G3). Aceeasi ancheta arata insa ca , in cazul tinerilor practicanti , in mod regulat , procesul lor este 80% din copiii de practicanti si de 81% din nepotii de practicanti . In plus, doi practicanti din trei au bunici care sunt si ei , la randul lor , practicanti in mod regulat . ( apud C. Attias - Donfut si colab. , 2002 ).

Aceste rezultate dezvaluie unele aspecte ale mecanismelor de transmitere: ele arata atat continuitatea de-a lungul generatiilor , dar si transmiterea eficace a practicilor religioase de-a lungul generatiilor.

De multe ori se omite o generatie in transmiterea practicilor religioase, acestea realizandu-se direct de la bunici catre nepoti . Unii bunici - in special bunicile - exercita un rol active de misionariat , asupra nepotilor pe care parintii ii cresc fara traditie religioasa . Desi femeile practica mai mult decat barbatii religia , tot ele sunt cele care se rup mai mult de traditia religioasa parinteasca .

Daca doi practicanti din trei au bunici , care sunt si ei practicanti in mod regulat , doar unul din zece practicanti in mod regulat din generatiile de bunici au un nepot practicant in mod regulat .

Evolutia si practica religioasa de-a lungul generatiilor este un fenomen aflat in declin structural . Este , dupa cum afirma , sociologii francezi , de acelasi tip cu evolutia din agricultura si care este evidentiata in tabelele de mobilitate : tinerii agricultori sunt aproape exclusiv de origine agricola , dar numai un procent mic din descendetii batranilor agricultori devin, ei insisi, agricultori ( marea majoritate a tinerilor migrand catre alte domenii de activitate).

Declinul structural al unei practici se traduce in forme specifice de reproducere : pe de o parte ea se dobandeste aproape in mod exclusiv prin mostenire familiala , iar pe de alta parte , practica religiosa se pierde de la o generatie la alta si nu mai este perpetuata decat intr-un numar restrans de familii ( care formeaza astfel nuclee ultime de consumare a sa ).