Grupuri de auto-ajutorare

Grupuri de auto-ajutorare

Grupurile de auto-ajutorare au devenit, in timp, extrem de populare si se bucura de mult succes, fiind, intr-adevar, eficace pentru anumite tipuri de probleme personale si /sau sociale. Definitia comprehensiva a acestor grupuri, formulata de A. Katz si E. Bender, (1976), ne permite sa intelegem atat popularitatea de care se bucura cat si eficacitatea lor.

Grupurile de auto-ajutorare sunt structuri grupale, de dimensiuni relativ mici, organizate volutar, pentru ca participantii sa-si ofere sprijin mutual si pentru atingerea anumitor scopuri. Aceste grupuri sunt, de regula, formate pe criterii de similaritate, si reunesc persoane care convin sa-si acorde sprijin mutual, raspunzand astfel unor nevoi comune, precum:

nevoia de a schima anumite practici, comportamente, atitudini, personale sau sociale;

nevoia de a depasi anumite situatii de viata,

nevoia de a sti cum sa faca fata unor boli si / sau handicapuri.

Initiatorii si participantii la astfel de grupuri considera ca rezolvarea situatiei lor nu incumba autoritatilor, institutiilor publice sau organizatiilor, considerandu-se ei insisi responsabili si competenti pentru gasirea solutiilor, prin intermediul interactiunilor sociale.

In cadrul grupurilor de auto-ajutorare membrii isi acorda reciproc atat sustinere emotionala cat si materiala. In mod frecvent ele sunt orientate de o cauza comuna si au ca scop promovarea unei anumite ideologii, a anumitor valori, prin intermediul carora membrii considera ca isi pot defini si afirma mai clar identitatea.

Clasificarea grupurilor de auto-ajutorare

Grupurile ce au ca scop dezvoltarea sau schimbarea personala. Cel mai reprezentativ exemplu pentru acest tip de grup este cel al "Alcoolicilor Anonimi". Raspandite sunt insa si grupurile de recuperare a persoanelor cu handicap mintal, grupurile de persoane supraponderale ("Weight Watchers" - "Pazicii Greutatii"), si alte asemenea.

In SUA sunt foarte raspandite grupurile care militeaza pentru o cauza, fie ca aceasta este in beneficiu personal, al familiilor, al grupurilor restranse sau al unor      categorii largi ale populatiei. Scopurile unor astfel de grupuri pot fi: de a schimba legislatia, de a crea noi servicii, de a influenta o anumita politica. Exemple pot fi organizatiile pentru apararea drepturilor diferitelor categorii de persoane.

Grupuri al caror scop este de a promova modalitati alternative de viata (grupuri ale homosexualilor).

Grupuri care ofera protectie si chiar adapost persoanelor aflate in declin fizic sau psihic, sau celor care se tem de presiuni din partea familiilor sau a unor grupari sociale, ca reactie la anumite fapte, atitudini sau comportamente asumate public (ex-consumatorii de droguri, persoanele infectate cu virusul HIV, femeile care avorteaza sau sunt adeptele liberalizarii avortului).

Grupuri mixte, care intrunesc caractersticile a doua sau mai multe dintre categoriile mai sus mentionate.

Grupurile de auto-ajutorare se bazeaza pe:

increderea si libertatea participantilor de a face confesiuni, de a dezvalui aspecte ale vietii personale care constituie o problema de rezolvat;

povestirea experientelor trecute in legatura cu respectiva problema, ca si expunerea modului in care intentioneaza sa ii faca fata in viitor;

apelul la ajutor si aceeptarea ajutorului din partea celorlalti membri, in cazuri de urgenta (de exemplu, nevoia de a consuma alcool sau alte droguri).

Exista si alte motive care contribuie la succesul grupurilor de auto-ajutorare:

Membrii acestor grupuri se pot raporta la problema respectiva "din interior", ceea ce le perminte sa-i inteleaga si sa-i ajute pe ceilalti in cunostinta de cauza.

Pentru ca au trecut prin experiente similare, sunt sensibili si motivati sa-si ajute semenii in suferinta.

Participantii la astfel de grupuri beneficiaza si de ceea ce se poate numi "terapia celui care ajuta": cel care ofera ajutorul dobandeste nu numai o stare de bine, (multumirea de a putea fi de ajutor), ci si o alta perspectiva asupra propriilor probleme (problemele sale sunt similare cu ale altora sau, ale acelora sunt chiar mai grave decat ale sale).

Unele grupuri de auto-ajutor strang fonduri si dezvolta programe comunitare (de exemplu parintii copiilor cu handicap mintal).

Un alt avantaj al acestor grupuri este ca reusesc sa-si realizeze scopurile cu fonduri relativ reduse.