violenta

V. aculturatie, agresivitate, autoritate, coercitie, frustrare, putere, razboi

Utilizarea fortei si a constringe-rii de catre un individ, grup sau clasa sociala in scopul impunerii vointei asupra altora. Date fiind multiplele sale conotatii in limbajul cotidian sau stiintific, v. dobindeste semnificatii particulare in functie de contextul de referinta in care isi fixeaza sensul.

Din punct de vedere juridic, v. caracterizeaza folosirea fortei fizice sau a autoritatii personale pentru a produce un prejudiciu sau o vatamare integritatii unei persoane (v. criminala, omucideri, lovin si raniri voluntare, violuri etc)

In sociologia politica, a claselor si a relatiilor internationale, v. semnifica un mijloc coercitiv utilizat pentru asigurarea dominatiei de clasa sau pentru dobindirea unei pozitii dominatoare concretizat sub forma razboaielor de cucerire, terorismului international s.a. (v. colectiva sau institutionalizata); in acest sens. materialismul istoric, ca parte integranta a ideologiilor comuniste, subliniaza rolul v. in istorie, considerind ca ea este legata de urmarirea unor scopuri dependente de o serie de conditii obiective si subiective, de strategia care trebuie adoptata in anumite imprejurari revolutionare etc.

In antropologia culturala, v. este echivalenta cu constringerea exercitata de o anumita comunitate culturala asupra alteia sau de un anumit sistem normativ asupra altora, prin intermediul unor agenti represivi cu caracter economic, politic sau spiritual, in scopul adoptant modelului dominator.

In psihologie, v desemneaza comportamentul agresiv manifestat, cel mai adesea, in urma unor frustrari (pentru Freud, de exemplu, "conflictul oedipian' este insotit de dorinta inconstienta a copilului de a omori pe totr aceia care se opun realizarii dorintei Iu de afectiune materna). tendinte de frustrare fi conduite (auto)agresive caracterizeaza si pe sinucigasi, sinuciderea reprezentind un tip de v. noncriminala, privata, care are ca scop suprimarea voluntara a vietii unei persoane.

In sociologie, v. nu este considerata numai o resursa a puterii claselor sau grupurilor privilegiate, ci si un mijloc compensator la care recurg clasele si grupurile sociale defavorizate (atunci cind promovarea intereselor lor nu se poate realiza pe cai "normale') sau marginalizate, constituite din indivizi lipsiti de resurse, neintegrati social ori socializati in mod deficitar (ca o reactie de compensare fata de situatia stigmatizanta si deci. devianta in care se afla). Absenta accesului la mijloacele institutionalizate de realizare a scopurilor socialmente dezirabile constituie motivul pentru care acesti indivizi recurg la mijloace ilicite, ilegitime adeseori violente, prin intermediul carora pot dobindi acces la "oportunitati sociale'; v. este, astfel, o consecinta a marginalizarii, a proceselor de dezorganizare sociala, a anomiei si neintegrarii sociale, manifestindu-se prin comportamente agresive care incalca legea sau codurile normative nescrise.

V. este utilizata in sociologie si in alte contexte interpretative in afara de cel mentionat:

• v. maritala ori familiala: ansamblul conflictelor din grupul familial care au ca efect maltratarea partenerului sau a copilului;
• v. protestatara: actiunile violente intreprinse de grupurile minoritare ca raspuns la prejudicii si discriminari etnice ori rasiale;
• v socializata. dobindirea tehnicilor care implica v. colectiva prin intermediul mass-media;
• v. simbolica, notiune introdusa de sociologul francez Pierre Bourdieu pentru a caracteriza autoritatea sau influenta culturala exercitata de clasele dominante in scopul asigurarii puterii;
• v structurala termen utilizat de sociologul francez Madeleine Grawitz cu referire la procesul de mentinere in tarile subdezvoltate a unor structuri economice care favorizeaza neo-colonialismul. S.R.