Bancile comerciale (de depozit) - veriga de baza a sistemului bancar

Bancile comerciale (de depozit) - veriga de baza a sistemului bancar

1. Rolul si functiile bancilor comerciale

Operatiunile bacilor comerciale

A. Operatiuni bilantiere

B. Operatiuni extrabilantiere

3.Operatiuni de plati

1. Rolul si functiile bancilor comerciale

Bancile comerciale sunt institutii financiare specializate:

- atat cat trebuie in atragerea resurselor (constituire depozite);

- in utilizarea si plasarea acestor resurse mobilizate prin acordarea de credite;

- efectuarea platilor intre titularii de cont (persoane fizice sau juridice).

Initial bancile au mijlocit creditul comercial direct intre agentii economici, prin preluarea de la acestia a titlurilor de credit comercial (cambii).

In ultimii ani, produsele si serviciile bancare s-au diversificat foarte mult prin angajarea in operatiuni.

La nivelul bancilor comerciale identificam urmatoarele activitati specifice:

atragerea de disponibilitati monetare prin operativitate si conditii de depozitare avantajoase din punct de vedere al remunerarii, lichiditatii, disponibilitatii si sigurantei;

asigurarea unei circulatii interne a instrumentelor de plata;

acordarea de credite clientilor pentru productie, investitii, comercializare pe diferite perioade si in diferite conditii;

diversificarea ofertei de produse si servicii financiare;

depozitarea (pastrarea in siguranta) a diferitelor valori depuse la banci.

Unele din aceste activitati sunt rezultatul efectuarii de catre banci a operatiunilor bilantiere, altele reflecta si genereaza operatiuni in afara bilantului si cunosc astazi o tendinta de: crestere, diversificare.

Operatiunile bacilor comerciale

A. Operatiuni bilantiere:

a)      Constituie in activitatea bancilor comerciale ponderea cea mai importanta in totalitatea activitatilor lor.

b)      Se impart in:

- operatiuni pasive;

- operatiuni active.

Operatiunile pasive - ale bancilor comerciale sunt operatiuni de atragere a activelor monetare existente in economie.

In structura operatiunilor pasive sunt:

a)      depozitele bancare: la vedere, la termen;

b)      imprumuturi contractate de bancile comerciale de la banca centrala de emisune sau asa numitele imprumuturi de refinantarede la Banca Centrala;

c)      imprumuturi de pe piata monetara (contractate la alte institutii financiare);

d)      capitalul propriu al bancilor.

a) Depozitele bancare

Aceste resurse detin cu mici exceptii ponderea principala in totalul resurselor constituite la nivelul unei banci: depozite la vedere, depozite la termen.

Depozitele la vedere sumele stationate in contul curent deschis la bancile comerciale, ele caracterizandu-se prin grad inalt de lichiditate.

Se pot face plati, oricand la cererea clientului fara ca bacile sa solicite un preaviz de retragere a banilor din cont.

Sunt purtatoare de dobanzi la vedere (care sunt foarte mici) - bacile nu pot conta pe aceasta sursa pe plasamente pe termen lung, ele nefiind sigure (ca sumele vor stationa in aceste conturi curente).

Depozitele la termen - ponderea cea mai mare si este cea mai importanta resursa in totalul pasivelor bancare.

Au o scadenta determinata, au un grad de maturitate diferit, eventualele sume care sunt retrase inainte de scadenta, banca face penalizari (nu mai acorda dobanda la termen ci doar dobanda la vedere, penalizand in acest mod clientul).

Tot in strctura depozitelor la termen regasim si certificatele de economii - instrumente negociabile in care se specifica dobanda si scadentain functie de optiunea clientului.

b)Imprumuturile contractate la bancile comerciale (imprumuturi de refinantare) - bancile comerciale fac apel la resursele bancii nationale, se refinanteaza in cazul in care se confrunta cu lipsa de lichiditate.

Banca Centrala - are calitatea de imprumutator de ultima instanta.

Apelul la refinantare se face de banci pentru a-si asigura lichiditatea si pentru a optimiza structura portofoliului de titluri pe care il detin.

Refinantarea imbraca mai multe forme:

- rescontarea cambiilor (indeosebi a tratelor);

- cedarea in pensiune cu contract de rascumparare la scadenta a unei parti din portofoliu de titluri;

- contractarea de imprumuturi prin gajarea de titluri (efecte publice) numita si operatiune de lombardare.

c)      Imprumuturi de pe piata monetara

- imprumuturi specifice pietei interbancare;

- se contracteaza la o rata a dobanzii minima;

- imprumuturi de trezorerie (pe termen scurt si foarte scurt);

Atragerea de resurse financiare prin emisiune de titluri proprii de credit (obligatiuni, in general) au o pondere mica in ansamblul operatiunilor pasive ale bancilor comerciale.

d)      Capitalul propriu

- pondere scazuta in totalul pasivelor bancare;

- in prezent o tendinta de scadere;

- apare un risc de insolvabilitate si creste riscul de faliment (capital propriu relativ scazut).

Pentru a se evita acest fenomen legislatia bancara prevede anumite plafoane minime care trebuie respectate pentru asigurarea unui grad normal de capitalizare a oricarei banci.

In structura capitalului propriu includem doua elemente:

capitalul social,

fondul de rezerve.

Capital social = capitalul pe care-l investesc actionarii, atat la infiintarea bancii cat si ulterior - daca au loc majorari de capital prin emisiuni suplimentare de valori mobiliare.

Fondul de rezerva = constituit din profitul net al bancii, in scopul asigurarii lichiditatii si solvabilitatii acesteia, in special pentru o eventuala acoperire a pierderilor extra-ordinare.

In functie de politica bancii se pot face majorari de capital social prin incorporarea de rezerve - atribuindu-se actionarilor acele actiuni gratuite.

Operatiunile active - operatiuni de plasament, de utilizare a resurselor mobilizate.

- au ca scop obtinerea de venituri;

- se reflecta in activul bilantier astfel:

a)      numerar (casa) + rezerve minime obligatorii constituite ca depozite la Banca Centrala;

b)      titluri;

c)      credite;

d)      active corporale si alte active

a). Numerarul + rezerve = au o pondere redusa in structura activelor unei banci - ele nu genereaza venituri, dar constituirea lor este absolut necesara si obligatorie pentru asigurarea unei lichiditati corespunzatoare, dar si pentru a face fata obligatiilor in pasiv devenite exigibile;

b). Titluri

Plasamentul de resurse in titluri cunoaste in prezent o crestere a ponderii in totalul plasamentelor bancilor.

Plasamentul in titluri e important pentru profitul bancii, achizitia de titluri aducand bancii venituri (sub forma de dobanzi si dividende).

In structura portofoliului avem:

- valori mobiliare cu venit variabil: actiuni (titluri de proprietate);

- valori cu venituri fixe: obligatiuni, bonuri de tezaur, rente, cambii, titluri de creanta.

Achizitionarea acestor titluri este importanta atat pentru:

- maximizarea profitului;

- asigurarea lichiditatii bancii (ele includ in structura portofoliului titluri in termen scurt cu grad ridicat de lichiditate si anume bonurile de tezaur).

Aceste titluri sunt: publice si private.

Pot fi:

Titluri pe termen scurt:

Bonuri de tezaur;

Cambii;

Rente;

Titluri pe termen lung:

Actiuni;

Obligatiuni.

Marimea unui portofoliu la nivelul unei banci depinde de trei factori:

marimea resurselor totale ale bancii;

marimea resurselor disponibile ramase dupa distribuirea de credite si dupa

acoperirea nevoilor de lichiditate;

gradul de rentabilitate pe care-l are plasamentul intr-un titlu sau altul.

Practica bancara are mai multe tehnici de formare a portofoliului:

cumpararea directa a titlurilor:

subscrierea ;

licitatia (oferta publica);

prin bursa de valori;

scontarea titlurilor de credit (in speta a titlurilor de credit comercial);

luarea titlurilor in pensiune cu contract de rascumparare;

lombardarea (acordarea de imprumuturi pe gaj de efecte publice, emise si garantate de stat).

c). Creditele bancare - aceste produse oferite clientilor detin ponderea cea mai mare in totalul activului bilantier.

Sunt moduri principale de plasament a resurselor si partea cea mai riscanta, motiv pentru care si veniturile din dobanzi sunt mai mari.

Creditul - este principalul mod de plasament deoarece:

- sursa cea mai profitabila pentru sporirea performantelor bancii;

- sprijina agentii economici atunci cand au nevoie de resurse temporare;

- realizeaza o legatura directa intre banci si clienti, intre fenomenul monetar bancar si cel al economiei reale.

d). Activele corporale - au o pondere diferita de la o banca la alta, nu genereaza venituri, dar sunt absolut necesare pentru buna desfasurare a activitatii bancare.

B.     Operatiuni extrabilantiere:

- nu au ca efect o majorare a resurselor bancare si implicit nu au ca efect o majorare a plasamentelor;

- ele sunt generatoare de castiguri, dar si de riscuri pentru managementul bancar;

- au o tendinta de crestere la nivelul bancilor comerciale.

Structura:

Operatiuni de comision - au ponderea cea mai mare. Bancile in calitatea de

intermediar actioneaza in numele si pentru contul clientilor;

Operatiuni de mandat - se face in numele bancilor si pentru contul clientilor.

Ele vizeaza in principal administrarea portofoliului de titluri.

Operatiuni de vanzare - cumparare pentru clienti;

Operatiuni de gestionare - a trezoreriei firmei;

Sevicii de informatii financiare si preluarea datelor financiare;

Servicii de consultanta - pune la dispozitia clientilor documente si studii

financiare;

Servicii de comercializare de softuri bancare si gestiune financiar-contabila;

Efectuare a platilor si incasare a creantelor;

Asigurarea de servicii bancare la domiciliu - pondere in crestere.

Operatiunile de plati

Implicarea directa a bancilor in derularea platilor in economie este strans legata de calitatea lor de intermediar financiari, respectiv de mobilizare a activelor monetare disponibile si de fructificare a lor, indeosebi sub forme distribuirii de credite.

Exista de fapt o legatura directa, nemijlocita intre cele mai importante 3 operatiuni bancare:

Operatiuni de constituire a depozitelor;

Operatiuni de creditare;

Operatiuni de plati.

Calitatea deciziei de creditare si capacitatea bancilor de a furniza economiei lichiditatile de care au nevoie si de care depinde marimea resurselor (implicit a depozitelor) sunt elemente, factori importanti de care depinde luna de derulare a platilor.

Functionarea sistemului de plati are la baza un ansamblu de reglementari in care sunt implicate:

Bancile comerciale;

Banca Centrala;

Casele de Compensatie;

Agentii economici (nebancari);

Alte institutii financiare (de asigurare a depozitelor);

Moneda si instrumentele de plata si de credit.

Initial in mecanismul platilor mijlocul de plata universal era moneda de aur. Locul a fost luat de moneda de credit care va permite o accelerare a platilor.

In prezent derularea platilor are la baza tehnica compensarii - in care scop au fost create CASELE DE COMPENSARE

Functionarea lor se bazeaza:

- pe existenta unor acorduri intre participanti;

- pe existenta unor reglementari riguroase in masura sa permita buna derulare a platilor.

Aceste reglementari se refera in principal la:

1.constituirea unor depozite de garantii;

pastrarea si gestionarea de casele de compensare;

3.determinarea pozitiei nete (D/C a fiecarui participant);

4.finalitatea platii;

5.dezvoltarea pietei interbancare.

Prin toate aceste reglementari se urmareste ca aceste case de compensare sa protejeze bancile (in caz de panica), motiv pentru care functioneaza in paralel un mecanism de asigurare a depozitelor.

Se constituie astfel un fond de asigurare alimentat din primele platite de catre banci. El este destinat sa garanteze deponentilor ca isi pot recupera sumele depuse la bancile aflate in incapacitate de plata.

Circuitul monedei si efectuarea propriu-zisa a compensarii implica prestarea de servicii de catre participantii la sistemul de plati. Aceste servicii sunt asigurate: fie exclusiv de Banca Centrala (ca servicii publice); fie in sistem mixt (ca sisteme publice si private).

Exista in sistemul de plati riscuri:

Mecanismul platii - se fundamenteaza pe increderea ca activul financiar care functioneaza ca mijloc sau instrument de plata, va putea fi transferat in proprietatea beneficiarului de suma, la aceeasi valoare si la o forma acceptata de acesta.

Utiliazarea unui mijloc de plata pentru stingerea obligatiilor intre partile implicate intr-o tranzactie nu este o operatiune lipsita de riscuri (riscuri care in prezent sunt din ce in ce mai mari).

Ex:

a)      in perioada utilizarii monedei de aur exista riscul uzurii si/sau falsificarii, ca valorea nominala sa fie diferita de cea a materialului monetar;

b)      in cazul bancnotelor, riscul este cel al falsificarii si al deprecierii, deci al neacceptarii ulterioare la plata;

c)      in cazul cecului, alaturi de riscul falsificarii, exista si riscul de nelichiditate;

d)      in cazul cartilor de plata, riscul este accentuat de faptul ca emiterea lor (in cazul cartilor de credit) echivaleaza practic cu deschiderea unei linii de credit care nu presupune garantii suficiente din partea detinatorului cartii.

Reducerea riscului (se poate face respectand criterii esentiale):

- finalitatea platii;

- transprenta platilor.

Finalitatea platii: este criteriul esential si implica structura a doua conditii:

a)      onorarea rapida a obligatiilor reciproce.

Intervalul dintre momentul incheierii tranzactiei financiare si cel al platii respective (stingerea obligatiilor) difera in functie de:

- tipul instrumentului de plata utilizat;

- obligatia pe care si-o asuma partile contractante, inclusiv casele de compensare.

b)      lichiditatea si soliditatea financiara a institutiilor intermediare.

Trasprenta platilor: presupune ca platile sa fie astfel structurate incat partile sa fie de acord cu momentul in care tranzactia se finalizeaza.

Increderea clientilor in capacitatea bancilor de a oferi servicii de plata sigure si rapide presupune un flux continuu de informatii:

dezvoltarea procedurilor de securitate pentru depistarea erorilor, fraudelor, oridinelor de plata neautorizate;

reducerea la minium a sumelor aflate in tranzit care genereaza nesiguranta in efectuarea la timp a platilor;

prelucrarea electronica a instrumentelor de plata;

disponibilitate - capacitate mare de prelucrare si transfer;

siguranta in functionarea sistemului da plati.

Respectarea celor doua criterii minimizeaza riscurile si asigura implicit eficienta sistemului de plati.

In acest context incertitudinea sau suspendarea platilor de o banca poate antrena o reactie in lant in intregul sistem bancar.

Ca urmare Bancii Centrale ii revine sarcina sa dezvolte anumite plolitici in masura sa reglementeze astfel de situatii.

In practica bancara exista cateva alternative:

garantarea finalizarii platii de Banca Centrala;

aplicarea unor norme vizand expunerea individuala a fiecarei banci, situatii in care sunt stabilite limite asupra pozitiei lor pentru care se cer anumite garantii;

situatia mixta care nu implica obligatii Bancii Centrale drept garanta pentru finalitatea platilor.

Ea trebuie sa stabileasca, cel putin la nivelul sau care sunt conditile de asigurare a lichiditatii bancilor in contextul participarii lor la derularea platilor.

O piata interbancara activa si eficienta reprezinta o conditie necesara pentru imbunatatirea nivelului gestiunii lichiditatii, la nivelul bancilor. Un management activ al lichiditatii presupune, insa, un mecanism eficient de transfer al fondurilor, astfel incat bancile sa-si poata plasa rapid excedentul si acoperi la fel de rapid deficitul de fonduri lichide. Toate sistemele mari de plati finalizaza plata prin Banca Centrala pentru depozitele bancare pastrate la ea.

Derularea si finalizarea platilor prin transferul unor creante asupra Bancii Centrale, reprezinta o modalitate de verificare a solvabilitatii bancilor participante. Incheierea platii in aceeasi zi dezvolta piata monetara, a carei lichiditate depinde in mod decisiv de viteza transferurilor interbancare.

O piata interbancara lichida contribuie la dezvoltarea pietei de capital.

In anul 2006 platile interbancare (platile prin ordinele de plata in lei)s-au medernizat aparand astfel doua tipuri de sisteme de plati la transferul intre doua institutii financiare si anume

sistemul de plati REGIS

sistemul de plati SEND

Sistemul de plati REGIS se adreseaza platilor de mare valoare (transferurile si platile de peste 50.000 RON), si se caracterizeaza prin rapiditatea efectuarii lor.

Acest tip de plata ajuta la:

transferurile in aceeasi zi a banilor intre bancile comerciale (daca tranzactia se efectueaza pana la o anumita ora stabilita de fiecare banca in parte in special maxima orara situandu-se inre ora 13 si 15.

In acest sistem se pot efectua si plati mai mici de 50.000 RON daca clientul ordona plata in sistem REGIS

Sistemul de plati SEND se adreseaza tuturor platilor sub valoarea de 50.000 RON

- se caracterizeaza prin transfer rapid efectuat la interval de 3 ore si anume in functie de banca la orela 11/14/17, astfel incat sumele de bani pot ajunge atat in data efectuarii platii dar si a doua zi