Ce este paradisul fiscal?

Ce este paradisul fiscal?

Paradisurile fiscale reprezinta unul din cele mai importante subiecte pentru investitorii si antreprenorii internationali, inca neinteles pe deplin. Astfel, au fost date mai multe definitii paradisurilor fiscale: Nicolae Hoanta in cartea "Evaziune fiscala" afirma ca paradisurile sunt "centre financiare care ofera conditii de impozitare mai favorabile". Carmen Corduneanu in cartea "Sistemul fiscal in stiinta finantelor" defineste paradisul fiscal ca "orice tara care este considerata ca atare si care se vrea astfel, sau orice teritoriu in care persoanele fizice sau societatile au impresia de a fi impuse mai putin decat altundeva".

Paradisurile fiscale sunt tǎri sau teritorii (termenul original englez - tax haven - inseamna refugiu fiscal) in care persoanele fizice sau juridice stabilite aici sunt supuse unui regim privilegiat, fie pentru cǎ nu sunt impozitate, fie pentru cǎ platesc impozit pe venit sau pe beneficii mai putin ridicat decat cel plǎtit in tara din care provin.

Paradisurile fiscale au dus la accentuarea miscǎrilor de capitaluri si alcǎtuirea unor retele complexe de tranzactii si interactiuni intre state, companii multinationale, persoane fizice bogate si indivizi obisnuiti. Mai nou, "termenul de paradis fiscal este cunoscut sub denumirea de centru financiar offshore"(B et al., 2005 ). Termenul "offshore" nu are o definitie exactǎ, insǎ datoritǎ faptului cǎ "offshore" inseamnǎ dincolo de tǎrm, in larg, reflectǎ cǎ cea mai mare parte a jurisdictiilor cu fiscalitate redusǎ sunt state-insule, dar nu in mod obligatoriu.

Prin termenul de 'offshore'[1], limbajul de specialitate britanic desemneaza teritoriul situat dincolo de tarm. In jargonul economic american, prin offshore sunt denumite activitatile economice si firmele care isi desfasoara activitatea in afara teritoriului national al statului in care acestea sunt rezidenti.

Intr-adevar toate sensurile acestui cuvant sunt purtatoare a esentei: este vorba despre o companie, care in functie de tara unde este inregistrata nu are activitate economica, in functie de activitatea sa este considerata companie straina. O companie offshore nu realizeaza venituri in tara in care a fost inmatriculata. Dupa toate acestea este important de mentionat faptul ca in general nu este considerata activitate economica interna functionarea birourilor administrative si manageriale, activitati de investitii si holding si sustinerea de conturi bancare.

Termenul englezesc 'offshore' explicat in notiuni economice este 'activitate desfasurata in exterior, efectuata in afara legilor tarii din care provine investitorul'. Altfel spus, o zona offshore reprezinta spatiul restrans pe teritoriul unui stat, de obicei in cadrul unui port, aeroport, unde taxele vamale asupra marfurilor intrate si destinate reexporturilor sunt suspendate si se autorizeaza realizarea unor operatiuni comerciale, industrial-bancare si de asigurare. Teoretic, companiile offshore se pot infiinta oriunde in lume, dar nu peste tot se pot obtine si avantaje fiscale, pentru ca o firma nu va fi scutita de impozit datorita faptului ca este o firma offshore, ci pentru ca este un offshore inregistrat intr-un paradis fiscal.

In limbaj curent, paradisuri fiscale sunt acele teritorii care ofera o gama larga de avantaje fiscale companiilor offshore inregistrate pe acest teritoriu. O companie offshore poate functiona sub conditii de impozitare favorabile, numai daca este inregistrata intr-un paradis fiscal In paradisurile fiscale traditionale, functionarea companiilor este sustinuta de un mecanism legislativ extrem de bine organizat, aceasta insemnand ca, in tara respectiva, legea asigura conditii de impozitare favorabile companiilor offshore. Trebuie subliniat faptul ca, prin neplata impozitului, compania nu incalca legea, din contra, conform legii este scutita, partial sau total de plata impozitelor.

Scopul pentru care se decide infiintarea unei companii offshore este in principal minimizarea taxarii si reducerea poverii fiscale, dar prin intermediul unei companii offshore se realizeaza si un management mai performant al riscului cat si o importanta reducere a costurilor. Companiile offshore pe langa regimul de impozitare lejer beneficiaza si de mult dorita si apreciata confidentialitate in fata unui control valutar, avand protectie impotriva interventiei guvernamentale si a schimbarilor politice exterioare, precum si de scheme offshore[2].

Companiile offshore au cunoscut o amploare remarcabila, mai ales in ultimele decenii, fiind o alternativa de a evita povara fiscala din ce in ce mai apasatoare. Aceste alternative fiscale au devenit cunoscute mai ales dupa primul razboi mondial, fiind intr-o continua evolutie. Numarul lor a ajuns la aproximativ 70 de jurisdictii. Acestea s-au dezvoltat mai ales datoritǎ faptului cǎ nu detineau resurse si din cauza absentei industriilor dezvoltate. Beneficiind de secretul operatiunilor, de prevederi legale si reglementari fiscale atragatoare, institutiile financiare isi pot derula operatiunile fǎrǎ a mentine o prezentǎ fizicǎ in aceste locuri.

Paradisurile fiscale detin aproximativ 50% din activele aflate in circuitul international, iar aproximativ 1/3 din PNB-ul global si ½ din fluxurile financiare internationale trec la un moment dat prin acest tip de jurisdictii. Aceste zone permit cresterea rentabilitǎtii capitalurilor, dar au si puternice consecinte economice, politice, sociale asupra altor regiuni, adesea fiind considerate o amenintare la adresa sistemului financiar global. Ele pot de asemenea facilita evaziunea fiscala si pot acoperi manevrele regimurilor politice autoritare(B et al., 2005).

Cu toate acestea, termenul de "paradis fiscal" ramane vag definit in literatura de specialitate. O definitie foarte restransa ar fi cea care caracterizeaza paradisurile fiscale ca acele state care nu percep impozite sau doar impozite reduse pentru toate veniturile sau numai pentru anumite categorii de venituri. Exista o confuzie intre paradisurile fiscale si cele bancare ce trebuie inlaturata, acestea din urma reprezentand doar tari cu secret bancar puternic, dar care pot fi si paradisuri fiscale (Austria, Ungaria si chiar Rusia).

Un paradis fiscal ideal prezinta urmatoarele trasaturi:

• nu exista intelegeri privind schimbul de informatii cu alte tari;
• corporatiile internationale pot fi create cu formalitati minime;
• asigurarea secretului bancar pentru aceste corporatii;
• legi foarte aspre pentru incalcarea secretului bancar;
• activitate turistica dezvoltata prin care se pot justifica intrarile de bani lichizi;
• utilizarea unei valute universale, preferabil dolarul american, ca moneda locala;
• un guvern relativ invulnerabil la presiunile externe;
• un grad inalt de dependenta economica in sectorul serviciilor financiare;
• existenta unor sisteme moderne de comunicare (cablu telefonic, telex) care le leaga de alte tari;
• amplasare geografica favorabila calatoriilor de afaceri din si spre tarile vecine bogate.